Curiozități și Istorie
Dansatorul apelor sărate: Stârcul roșcat
Stârcul roșcat este una dintre cele mai captivante păsări de baltă, cu o înfățișare distinsă și un comportament plin de vitalitate. Corpul său zvelt, cu gât lung și picioare alungite, măsoară între 70 și 80 de centimetri înălțime, iar anvergura aripilor ajunge până la 120 de centimetri. Cea mai comună variantă are penaj gri-ardoziu pe corp, cu capul și gâtul de un roșcat intens, aproape ruginiu, de unde îi vine și numele. În perioada de împerechere, penele de pe cap și gât devin mai lungi și mai pufoase, creând un aspect sălbatic și atractiv. Există însă și o formă albă, complet imaculată, care reprezintă o minoritate în populație și care poate fi confundată cu alte egrete, dar se deosebește prin ciocul rozaliu cu vârf negru și prin picioarele albăstrui-închise.
Această pasăre trăiește exclusiv în zonele costiere cu apă sărată: lagune liniștite, mlaștini mangrove, plaje cu nămol și ape puțin adânci din Golful Mexicului, Caraibe, America Centrală și nordul Americii de Sud. Este rar întâlnită în ape dulci, preferând mediul marin unde găsește hrană bogată.
Ceea ce face stârcul roșcat cu adevărat unic este modul său de vânătoare – un adevărat spectacol de mișcări. Spre deosebire de alți stârci care stau nemișcați așteptând prada, el aleargă energic prin apă puțin adâncă, sărind, învârtindu-se, deschizând și închizând aripile ca o umbrelă pentru a crea umbră și a reduce reflexia apei, astfel încât să vadă mai bine peștii mici. Această tehnică, numită adesea „dansul stârcului roșcat”, îi sperie și concentrează prada, permițându-i să lovească rapid cu ciocul lung și ascuțit. Se hrănește în principal cu pești mici, crustacee și broscuțe, fiind un vânător activ și eficient.
În perioada de reproducere, formează colonii mixte cu alte păsări de baltă, construind cuiburi din crengi în mangroviere sau pe insule joase. Femela depune de obicei trei până la patru ouă, iar ambii părinți participă la clocire și hrănirea puilor. Populația sa este considerată vulnerabilă din cauza dezvoltării costiere, poluării și deranjului uman, dar eforturile de conservare au ajutat la o ușoară recuperare în unele zone.
Stârcul roșcat rămâne o prezență fascinantă pe țărmurile tropicale, un simbol al vitalității și grației sălbatice, care încântă orice observator norocos să-i vadă dansul hipnotic pe apele strălucitoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
„Davai ceas, davai palton!” – Cum au terorizat soldații sovietici Bucureștiul în august 1944 – octombrie 1945. Povestea nespusă a violurilor, jafurilor și morții lui Constantin Tănase
Intrarea Armatei Roșii în București, august 1944. Intersecția Căii Dorobanților cu Șoseaua Ștefan cel Mare. Zeci de mii de oameni flutură stegulețe, aruncă flori peste tancuri, strigă „Ura!”. Pare eliberare. Va fi ocupație.
În doar câteva zile, entuziasmul se transformă în groază. Soldații sovietici comit violuri în masă (estimări contemporane vorbesc de sute, poate mii de cazuri numai în Capitală), opresc mașinile în stradă, îi dau jos pe șoferi și pasageri cu arma la tâmplă, jefuiesc magazine și apartamente. Obsesia lor devine ceasul de mână – simbolul civilizației occidentale pe care nu-l avuseseră niciodată.
Mihail Sebastian notează în jurnalul său (publicat postum):
„Soldații ruși violează femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate. […] Ceasul e ideea fixă a soldatului rus.”
La 2 septembrie 1944: „Azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște. […] Trecători busculați ca să dea ceasul.”
La 2 octombrie 1944: actorii Nora Piacentini și Mircea Șeptilici sunt atacați noaptea, cu revolverul la tâmplă, și li se iau 100 000 de lei și… un ceas.
Din această realitate s-a născut celebrul cuplet al lui Constantin Tănase, cântat în 1944–1945 în revista „Țara care se naște” (Teatrul Alhambra, apoi „Constantin Tănase”):
Rău a fost cu „was ist das”
Dar mai rău cu „davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă și moșie
Harașo, tovărășie!
După câteva spectacole, Tănase este arestat de ofițeri NKVD, bătut și amenințat cu moartea. I se interzice să mai cânte cupletul. La următorul spectacol, marele actor apare pe scenă fără să scoată o vorbă: poartă un pardesiu uriaș ticsit de ceasuri de mână la ambele brațe, ca niște bandaje. Publicul explodează în aplauze. Apoi își desface pardesiul și scoate la iveală un ceas enorm cu pendulă. Arată spre el și spune doar: „El tic, eu tac… el tic, eu tac.”
Sala a stat în picioare minute în șir.
Pe 29 august 1945 – exact la un an și o zi de la intrarea trupelor sovietice în București – Constantin Tănase moare subit, la 65 de ani. Diagnosticul oficial: angină pectorală. Zvonul care a circulat imediat în București și a rămas până azi: a fost otrăvit de agenți sovietici cu o cafea la terasa „Fialkowski” de pe Calea Victoriei.
Cert este că marele satiric care îndrăznise să râdă de „eliberatori” nu a mai apucat să vadă sfârșitul ocupației.
„Davai ceas” a rămas în memoria colectivă drept simbolul umilinței românești din primele luni ale regimului comunist impus cu baioneta sovietică.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
24 decembrie, Ajunul Crăciunului, este o zi încărcată de semnificații istorice și spirituale, reprezentând ultima zi a Postului Nașterii Domnului în tradiția ortodoxă și momentul de pregătire pentru celebrarea Nașterii lui Iisus Hristos. Cu rădăcini în festivități precreștine precum Yule (solstițiul de iarnă), această dată a fost adoptată oficial în calendarul creștin în secolul al IV-lea, împletind tradiții păgâne cu simbolismul religios al luminii și renașterii. De-a lungul istoriei, a fost marcată de evenimente memorabile, precum armistițiul spontan din Primul Război Mondial (1914), transmiterea mesajului biblic de pe orbita Lunii de către Apollo 8 (1968) sau semnarea Tratatului de la Ghent (1814), care a pus capăt Războiului din 1812. În România, Ajunul este sinonim cu colindatul, postul aspru și pregătirea mesei festive, reflectând o moștenire culturală profundă de bucurie, reflecție și unitate familială.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1524 – A încetat din viaţă Vasco da Gama, celebru navigator portughez, cel care a efectuat prima călătorie pe mare din Europa până în India, înconjurând Africa, deschizând astfel linia de navigaţie din Europa spre Asia.
1660 – A murit Mary de Orange, fiica regelui Carol I al Angliei şi mama regelui William al III-lea al Angliei.
1777 – Navigatorul britanic James Cook descoperă arhipeleagul Kirimati (Christmas Islands). Kiritimati sau Insula Crăciunului este un atol de corali în Oceanul Pacific, aflat în nordul Insulelor Teraina (Liniei sau Ecuatoriale).
1800 – La Paris, are loc un atentat asupra împăratului Franţei, Napoleon Bonaparte, fără însă a-l răni. Drept represalii, 100 de iacobini sunt deportaţi în insulele Seychelles.
1814 – Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord au semnat tratatul de la Gent, prin care au pus capăt Războiului din 1812.
1818 – S-a nascut James Prescott Joule, fizician englez autodidact și fabricant de bere; (m. 11 octombrie 1889). James Prescott Joule (n. 24 decembrie 1818, d. 11 octombrie 1889). A devenit celebru datorită unei experiențe faimoase menită a determina echivalentului mecanic al caloriei, efectuată în anul 1842. Prin această experiență, Joule a verificat principiul conservării și transformării energiei.
1818 – Franz Xaver Gruber a compus celebrul cantec de Crăciun “Silent Night” .
1851 – A ars din temelii Biblioteca Congresului SUA.
1864 – Episcopia ortodoxă a Transilvaniei de la Sibiu a devenit mitropolie.
1865 – În SUA, a luat ființă organizația secretă a albilor americani Ku Klux Klan, bazele ei fiind puse de 6 veterani ai Razboiului de independență american.
1893 – Industriașul american Henry Ford a testat primul său motor de automobil.
1897 – Octavian Goga a debutat cu versuri în revista “Tribuna” din Sibiu.
1918 – Trupele Armatei Române au intrat în Cluj.
1918 – Regele Ferdinand I al României emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei. ”Serviciile publice” rămîneau sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia guvernului României trecînd afacerile străine, armata, căile ferate, poştele, telefoanele, circulaţia financiară, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului.
1924 – Albania a devenit republică.
1939 – A fost dat în folosință ”Pasagiul inferior din Calea Griviței”
1943 – Generalul american Dwight D. Eisenhower, viitor președinte al SUA, a devenit comandant suprem al forțelor armate aliate în cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
1951 – Libia și-a dobândit independența față de Italia și a devenit regat sub conducerea regelui Idriss I.
1964 – A avut loc inaugurarea Teatrului “Ion Creangă” din București, cu premiera piesei „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru.
1968 – Revolta studenţilor bucureşteni din anul 1968. În momentul singurei perioade faste a regimului comunist, studenții bucureșteni s-au revoltat și au demonstrat pentru libertate.
1968 – Misiunea Apollo 8, formată din astronauții Frank Borman, James Lovell și William Anders Arthur, a orbitat pentru prima dată în jurul Lunii. William Anders a fotografiat răsăritul Pământului.
1979 – Armata Uniunii Sovietice ocupă Afganistanul pentru a susţine guvernul comunist instaurat în aceasta țară.
1987 – Gabriel Andreescu a fost arestat sub acuzaţia de „trădare”, pentru difuzarea de manifeste cu caracter anticomunist.
1989 – Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989): În București, în Piața Universității, Gara de Nord și Piața Palatului au continuat schimburile de focuri .
1999 – Cinci mii de “porţi sfinte” ale unor edificii religioase din întreaga lume s–au deschis în noaptea de Crăciun pentru a marca începutul marelui Jubileu al anului 2.000. Prima poartă a fost deschisă de Papa Ioan Paul al II-lea, la Bazilica Sfântul Petru din Roma. Anul Sfânt s–a încheiat la 6 ian. 2001 (Ziua Botezului Domnului).
2020 – Maia Sandu și-a început exercitarea mandatului de președinte al Republicii Moldova, devenind prima femeie care ocupă această funcție.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cucul este una dintre cele mai fascinante și recunoscute păsări din natură, vestitorul clasic al primăverii prin strigătul său inconfundabil, care răsună în păduri și pe câmpii. Această pasăre de talie medie, cu un corp zvelt, aripi lungi și coadă alungită, are un penaj elegant: masculii sunt predominant cenușii pe spate și cap, cu partea ventrală albă striată cu negru, în timp ce femelele pot avea nuanțe mai ruginii. Adesea confundat la distanță cu un șoim mic datorită siluetei, cucul zboară rapid și discret, fiind mai des auzit decât văzut.
Sosind în Europa și România primăvara târziu, din zonele de iernat din Africa, cucul preferă habitate variate: păduri deschise, margini de pădure, pajiști, stufărișuri și chiar zone agricole. Este o pasăre insectivoră, hrănindu-se în principal cu omizi păroase – pe care alte păsări le evită – și alte insecte, contribuind astfel la echilibrul ecosistemului prin controlul dăunătorilor.
Cel mai intrigant aspect al cucului este comportamentul său reproductiv: este un parazit de cuib obligatoriu. Femela nu își construiește propriul cuib și nu își crește puii. În schimb, observă cu atenție alte specii mai mici – precum sturzi de stuf, codroși sau pietrari – și depune un ou în cuibul lor, adesea îndepărtând unul dintre ouăle gazdei. Ouăle cucului imită remarcabil culoarea și modelul celor ale gazdei, crescând șansele de acceptare. După eclozare, puiul de cuc, mai mare și mai viguros, împinge instinctiv ouăle sau puii gazdei afară din cuib, monopolizând hrana oferită de părinții adoptivi înșelați.
Acest obicei străvechi a inspirat numeroase legende și expresii populare, simbolizând uneori viclenia sau trecerea timpului. Deși pare crud, este o adaptare evolutivă perfectă care asigură supraviețuirea speciei. Cucul rămâne o pasăre comună, dar discretă, care încântă prin cântec și intrigă prin secretele sale ascunse în cuiburile altora.
O întâlnire cu cucul în natură este întotdeauna un moment magic, amintindu-ne de minunile și misterele lumii sălbatice!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Poliția, în stradă de Crăciun: măsuri speciale dispuse de IPJ Călărași pentru minivacanța de iarnă
Rețetele și documentele medicale dispar de pe hârtie! Din august 2026 intră în vigoare super-platforma digitală a sănătății din România
Catedrala Națională, deschisă zilnic pentru vizitare în perioada Sărbătorilor!
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
