Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 13°C | Anul XI Nr. 532

La zi

Curcani – comuna așezată pe un munte de nereguli

Published

on

Comuna Curcani se află la doar 40 de km de capitala României. Din anul 2004 până în prezent este condusă de primarul Gazu Aurel, având ca orientare politică Partidul Național Liberal. Discuții controversate despre felul în care arată comuna condusă ce acesta există de mulți ani. Au devenit mai intense la jumatatea anului 2017.Majoritatea locuitorilor se abțin să comenteze în fața camerelor de filmat despre implicarea actualului primar în dezvoltarea localității, susțin ca au tot ce le trebuie.

Unii spun că este un primar bun, că a făcut tot ce trebuie pentru comuna lor. Realiteatea este cu totul alta. Infrastructura localității lasă foarte mult de dorit: drumuri pline de gropi, parcuri devastate, lipsa trotuarelor pline de burieni ce ating pe alocuri înațimi și de 2,5 metri. Tonele de gunoaie din comună sunt îngropate la marginea satului. O firmă a familiei edilului s-ar ocupa de aceste lucruri lipsite de legalitate. Peste 400 de asistați social care stau acasă, dovedint prin adeverințe că nu pot munci. Doar o parte a acestora prestază muncă pentru a putea beneficia de venitul minim garantat oferit prin Legea nr. 416/2001. Viceprimarul spune că, în localitatea Curcani sunt doar 200 de persoane ce beneficiază de venitul nimim garantat.

Într-un raport întocmit de Primăria Curcani, prin SERVICIUL ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI AUTORITATE TUTELARĂ reises activitățile prestate de beneficiarii Legii 416, care sunt apți de muncă. Cele menționate în documentul prezentat mai jos ar lăsa de înțeles că s-a efectuat un volum imens de muncă, dar care este contrazis de aspectul real al comunei.

Comuna este traversată trece șoseaua națională DN4, care leagă Oltenița de București, precum și calea ferată dintre cele două orașe.

DJ 402 care trece prin comuna Curcani se află într-o stare de degradare ce nu poate fi descrisă. Sub podul de la intrarea în comună, în fotografiile oferite de Google Maps, făcute în anul 2012, se poate vedea cum mai mult de jumătate din drumul județean era cuprins de apele râului care poată același nume cu cel al localătății.  Nici în momentul actual starea drumului nu este una mai bună. Localnicii spun că e starea asta de an de zile. 

Într-o altă ordine de idei, în primăria din Curcani se pare că au fost găsite foarte multe nereguli.

Advertisement

Curtea de Conturi a efectuat un control la Primăria Curcani, care s-a finalizat cu un raport la 26.06.2018.

Iată ce se găsește în raport:

  1. S-au constatat abateri privind înregistrarea în documentele financiar contabile ale unor evenimente și tranzacții de 183.308 ron
  2. S-au constatat neconcordanțe între evidența contabilă și cea fiscală de 3 021 280 ron
  3. Controlul intern managerial nu a fost efectuat
  4. Sumele datorate de plătitori nu s-au stabilit pe baza declarațiilor de impunere sau înregistrărilor
  5. Impozitul pe teren datorat de parohia Curcani nu a fost stabilit și încasat. 5 hectare de teren arabile ale Bisericii sunt administrate de S.C. Maria Trading
  6. Nu au fost respectate prevederile legale privind actualizarea impozitelor pe clădiri pentru o valoare totală nedeclarată de 21563 ron
  7. Inventarierea patrimoiului a fost defectuoasă. Nu s-au inventariat activele, datoriile, ci numai o parte din activele fixe și obiectele de inventar. Nu au fost inventariate terenuri și clădiri aparținând domeniului public privat al Statului. Nu au fost inventariate investițiile în curs
  8. Reevaluarea activelor fixe s-a efectuat parțial privind terenurile și clădirile
  9. S-au acordat nelegal drepturi de asistență socială unor cetățeni ce dețineau depozite bancare de peste 3000 lei. 6 beneficiari au primit nelegal 9056 ron de la bugetul de stat
  10. La 19 beneficiari li s-au acordat ajutoare pentru încălzirea locuinței nelegal de 5000 lei. La 7  beneficiari ailegii 416/2001  li s-au acordat ajutoare de 2970 ron nelegal iar altor 12 beneficiari alte ajutoare acordate nelegal de 2030 ron de la bugetul de stat

Primarul Aurică Gazu are termen până la data de 31.12.2018 pentru a recupera aceste sume mai sus menționate. Încasarea impozitelor, plata taxelor locale, dar și o bună inventariere a terenurilor care parțial sunt utilizate ilegal, l-ar putea ajuta să recupereze prejudiciul raportului. Astfel s-a constatat că multe ajutoare au fost acordate nelegal din bugetul de Stat. Acum ele trebuiesc restituite.  Aflăm că s-au acordat nelegal drepturi de asistență socială unor cetățeni ce dețineau depozite bancare de peste 3000 lei. 6 beneficiari au primit nelegal 9056 ron de la bugetul de stat. La 19 beneficiari li s-au acordat ajutoare pentru încălzirea locuinței nelegal de 5000 lei. La 7  beneficiari ailegii 416/2001  li s-au acordat ajutoare de 2970 ron nelegal iar altor 12 beneficiari alte ajutoare acordate nelegal de 2030 ron de la bugetul de stat. Dragostea fără limite către alegători a edilului de la Curcani nu are limite.

În caz contrat Curcea de Conturi ar putea aplica sancțiuni sau poate chiar închisoarea asupra persoanelor ce vor fi incadrate ca vinovate pentru pagubele produse.

Locuitorii comunei vorbesc frumose de primarul lor, spun că tot timpul se implică, sta de vorba cu ei, fac poze împreună și se bucură de cele 4 mandate în care acesta nu a făcut aproape nimic.

Advertisement

În cadrul ședinței ordinare a Consiilului Local Curcani s-au dezbătut cele mia importante probleme din comună. Vă invităm să urmăriți materialul video realizat acolo.

https://www.youtube.com/watch?v=l6PUZkhxzDE

MUNȚI DE GUNOAIE ÎN COMUNA CURCANI

În anul 2017, presa centrală, televiziunile și ziarele naționale au descoperit în comuna condusă de primarul Gazu Aurel munți de gunoaie ce zac și acum la marginea comunei.

O firmă de salubritate din Călărași e acuzată că ÎNGROAPĂ GUNOIUL pe islazul unei comune, ca să scoată bani!

Îngroapă gunoiul ca să scoată banii. Un primar din judeţul Călăraşi este acuzat chiar de oamenii din localitate că a pus bazele unei firme de salubritate care depozitează, ilegal, gunoiul pe islazul comunei. Ei susţin că timp de trei ani de zile, pe locul unde pasc animalele au fost îngropată o bombă biologică.

Resturi din gospodării, ambalaje şi animale moarte se strâng din toate comunele învecinate. Cea mai apropiată groapă de gunoi legală este în Bucureşti sau lângă Călăraşi. Dar acolo costă să arunci gunoiul..

Advertisement

De trei ani de zile, firma de salubritate adună gunoiul din satele învecinate şi îl aruncă pe islazul comunei.

Oamenii din comună susţin că sub acest mal de pământ se află, de fapt, foarte mult gunoi îngropat. Lucrul acesta se poate vedea cu ochiul liber. Tot localnicii spun că după ce maşinile aduc gunoiul, chiar un utilaj de la primărie acoperă gropile cu pământ. În acte, acţionar şi administrator la firma de salubritate este o doamnă care, coincidenţă, are acelaşi nume de familie ca primarul. Ca să nu existe un conflict de interese, în comună, serviciul de salubritate este asigurat de Primărie. Taxa este de 60 de lei pe an, pentru fiecare gospodărie. Oricine ar strânge gunoiul, până la urmă tot în capul satului ajunge. Chiar şi sătenii îl aruncă tot acolo. Garda de Mediu din Călăraşi a dat o sancţiune primăriei pentru groapa de gunoi improvizată. Dar asta nu a stopat afacerea.

În comunicatul oficial, Garda de Mediu Călăraşi nu a reuşit să lămurească reporterii Observator dacă ştie cu adevărat ce se întâmplă.

https://www.facebook.com/calarasipress/videos/1512264398864414/

 

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Fapt Divers

Aventura sălbatică din Călărași: Zoo-ul unde copiii devin exploratori!

Published

on

Dimineața se așterne blând peste Parcul Dumbrava, iar aerul poartă miros de frunze ude și promisiuni de aventură. La marginea orașului Călărași, acolo unde Dunărea își lasă ecoul în arbori, se deschide o poartă către o lume aparte – Grădina Zoologică, un spațiu în care copilăria, mirarea și natura se întâlnesc într-un pact tăcut.

Fondată în 1980, din visul unui inginer zootehnist cu nume de poveste – Gheorghe Tatavura –, grădina s-a născut nu ca o simplă colecție de animale, ci ca o pledoarie pentru viață. Astăzi, este a doua ca întindere din România, un teritoriu vast în care peste 90 de specii își duc traiul în tihnă, sub privirile curioase ale celor mici și mari.

Aleile largi, umbrite de arbori bătrâni, te poartă printre țarcuri și voliere, fiecare cu propria poveste. Aici, un tigru siberian își plimbă pașii cu o grație tăcută, acolo, un hipopotam plescăie leneș într-un bazin, iar mai încolo, un jaguar se strecoară printre frunze ca o umbră vie. Sunt animale venite din toate colțurile lumii, aduse prin schimburi internaționale, dar care par să fi găsit aici un echilibru, o liniște.

Pentru copii, locul e un tărâm fermecat. Râsetele lor se amestecă gălăgios cu răcnetele leilor, cu tropotul zebrelor și cu țipetele vesele ale maimuțelor. În hala păsărilor exotice, fluturii colorați dansează în aer, iar papagalii, cu glasuri stridente, par să le răspundă. Fiecare colț e o lecție de biologie transformată în joc, fiecare animal – o poveste spusă fără cuvinte.

Advertisement

Dar poate cea mai fascinantă atracție este “Aquaterrariumul”, o construcție recentă, ridicată cu sprijinul Primăriei. Aici, lumea subacvatică se dezvăluie în acvarii uriașe, unde pești exotici, reptile și crocodili par sculptați dintr-un vis tropical. În 2024, colecția s-a îmbogățit cu șapte noi exemplare, printre care specii rare, aduse prin colaborări cu alte grădini zoologice – dovadă că acest loc nu stă pe loc, ci crește, se transformă, respiră.

Grădina este administrată cu grijă de Direcția Municipală de Servicii Publice, iar spațiile de joacă, băncile umbroase și zonele de picnic o transformă într-un refugiu ideal pentru familii. Aici, educația ecologică se face firesc, fără didacticism, prin simpla prezență în fața vieții. Copiii învață despre conservare, despre respectul față de animale, despre fragilitatea echilibrului natural – nu din manuale, ci din întâlniri directe, autentice.

În zilele de sărbătoare, grădina devine vie. Intrarea liberă de Ziua Mondială a Inimii sau programul extins din vacanțele de primăvară (cum a fost cel din aprilie 2025, între 9:30 și 19:00) aduc valuri de vizitatori, dar și o energie aparte – o comunitate adunată în jurul mirării.

Și totuși, dincolo de atracții, de cifre și de evenimente, Grădina Zoologică din Călărași rămâne, în esență, un loc al întâlnirii. Întâlnirea dintre om și animal, dintre copil și necunoscut, dintre oraș și natură. Este o grădină cu fiare blânde, unde fiecare pas poate deveni o amintire, fiecare privire – o lecție de empatie.

Așadar, dacă pașii te poartă prin Călărași, lasă-ți o zi pentru această aventură. Nu vei găsi doar animale, ci și o parte din tine – cea care încă știe să se mire, să râdă, să privească lumea cu ochi larg deschiși.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Shiro Ishii: Medicul japonez care a transformat prizonierii în cobai umani

Published

on

Shiro Ishii (1892–1959), un medic militar japonez și microbiolog, este una dintre cele mai sinistre figuri ale celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscut pentru experimentele sale inumane efectuate în cadrul Unității 731, o divizie secretă a Armatei Imperiale Japoneze. În timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez (1937–1945) și al celui de-al Doilea Război Mondial, Ishii a condus experimente medicale atroce pe prizonieri, ucigând sute, posibil mii de oameni, în special chinezi, coreeni și prizonieri de război aliați. Supranumit „Mengele al Japoniei”, el a scăpat de justiție, primind imunitate din partea SUA în schimbul datelor sale despre armele biologice.

Biografie timpurie și educație

Născut pe 25 iunie 1892 în satul Shibayama, prefectura Chiba, Japonia, Shiro Ishii provenea dintr-o familie de proprietari de pământ. Inteligent și ambițios, a absolvit Facultatea de Medicină a Universității Imperiale din Kyoto în 1920, specializându-se în microbiologie. Fascinat de războiul biologic, a studiat în Europa în anii 1920, inspirându-se din cercetările germane și britanice asupra agenților patogeni. Cariera sa militară a început în 1921, iar în 1932 a fost numit șef al Unității 731, o unitate secretă de cercetare biologică și chimică, cu sediul în Manciuria ocupată, lângă Harbin, în lagărul Pingfang.

Unitatea 731 și experimentele

Unitatea 731, sub comanda lui Ishii, a devenit un centru al ororilor medicale. Prizonierii, numiți „bușteni” (maruta) pentru a le nega umanitatea, erau supuși unor experimente cumplite: vivisecții fără anestezie, infectări deliberate cu ciumă, holeră, antrax sau sifilis, teste de rezistență la ger (înghețarea membrelor), explozii controlate pentru a studia impactul armelor și expunerea la gaze toxice. Femeile însărcinate și copiii nu erau cruțați, fiind folosiți în teste de transmitere a bolilor sau pentru disecții. Ishii personal a supervizat experimente, dezvoltând arme biologice, precum „bombe cu ciumă” lansate asupra satelor chineze, care au ucis mii de civili.

Estimările victimelor variază: documentele japoneze distruse ascund amploarea exactă, dar se crede că între 3.000 și 12.000 de persoane au murit doar în lagărul Pingfang, fără a include victimele atacurilor biologice din afara lagărului. Orașe precum Changde și Ningbo au fost devastate de epidemii provocate de Unitatea 731, cu zeci de mii de morți. Ishii a ordonat și teste pe prizonieri de război americani și britanici capturați la Bataan, expuși la agenți patogeni sau uciși în experimente.

Advertisement

Metode și cruzime

Experimentele lui Ishii erau sistematice și lipsite de orice etică. Prizonierii erau infectați cu bacterii prin hrană, apă sau aerosoli, apoi disecați în viață pentru a observa progresia bolilor. Alții erau legați în câmp deschis pentru a testa grenade sau lansatoare de flăcări. Ishii a dezvoltat metode de dispersare a agenților biologici, inclusiv purici infectați cu ciumă, parașutați asupra populației civile. Într-un caz, a ordonat eliberarea a 70.000 de șobolani infectați în Manciuria. Aceste acțiuni nu doar că au ucis civili, ci au provocat epidemii care au continuat ani după război.

Unitatea 731 avea o fabrică de producție de agenți biologici, capabilă să genereze tone de bacterii anual. Ishii a visat să folosească aceste arme împotriva SUA, dar planurile au fost abandonate după capitularea Japoniei în 1945. Pentru a ascunde crimele, lagărul Pingfang a fost distrus, iar prizonierii rămași au fost uciși și incinerati.

Imunitatea și consecințele

După capitularea Japoniei în august 1945, Ishii a fost arestat de forțele aliate, dar a negociat imunitatea cu SUA. În schimbul datelor sale despre armele biologice și experimentele pe oameni, considerate valoroase în contextul Războiului Rece, el nu a fost judecat la Procesele de la Tokyo pentru crime de război. Americanii, conduși de generalul Douglas MacArthur, au clasificat cercetările Unității 731, iar Ishii a fost eliberat în 1946. S-a întors în Japonia, trăind discret ca medic și consultant, și a murit de cancer la gât în 1959, la 67 de ani, fără a fi tras la răspundere.

Alți membri ai Unității 731 au primit pedepse minore sau au continuat cariere în medicină și politică în Japonia postbelică. Crimele au rămas puțin cunoscute publicului până în anii 1980, când supraviețuitori și istorici au început să dezvăluie adevărul. Japonia a recunoscut oficial existența Unității 731 abia în anii 1990, dar fără scuze formale pentru victimele chineze.

Moștenire

Cazul lui Shiro Ishii rămâne un simbol al cruzimii științifice și al compromisurilor morale ale Războiului Rece. Datele sale au fost folosite de SUA în propriile programe de arme biologice, dar la un cost etic imens. Muzeul Unității 731 din Harbin, deschis în 1985, păstrează memoria victimelor, expunând instrumente și mărturii. Cărți precum „Unit 731: Japan’s Secret Biological Warfare in World War II” de Peter Williams și filme ca „Men Behind the Sun” (1988) au adus povestea în atenția lumii, deși controversate pentru brutalitatea detaliilor.

Advertisement

Curiozități

  • Ishii a fost descris de subordonați ca un lider carismatic, dar rece, care savura controlul asupra vieții și morții.

  • Unitatea 731 a testat arme biologice pe scară largă, inclusiv în atacuri aeriene care au ucis peste 20.000 de civili în Changde în 1941.

  • În ciuda imunității, Ishii a trăit izolat, temându-se de răzbunarea foștilor prizonieri sau a agenților chinezi.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Warblerul cu față neagră: Bijuteria galbenă a pădurilor himalayene

Published

on

Warblerul cu față neagră (Abroscopus schisticeps), cunoscut și sub numele de ciocănitoarea cu față neagră sau muscar cu față neagră, este o specie mică și vioaie de pasăre din familia Cettiidae (ciocănitoarele de tufișuri). Originara din regiunile montane ale Asiei de Sud și Sud-Est, această pasăre este apreciată de ornitologi pentru aspectul său contrastant și comportamentul activ, fiind un indicator al sănătății ecosistemelor forestiere umede. Deși nu este larg răspândită, prezența sa adaugă un strop de culoare și dinamism în pădurile dense unde trăiește.

Caracteristici fizice

Warblerul cu față neagră este o pasăre de mici dimensiuni, măsurând aproximativ 10-12 cm în lungime, cu o greutate de circa 8-10 grame. Penajul său este remarcabil prin contrastul puternic: capul și fața sunt de un gri închis spre negru, înconjurate de sprâncene galbene strălucitoare și o gât de un galben intens. Corpul superior este de un verde-gălbui, aripile prezintă accente verzi-galben, iar partea inferioară este predominant albă, curată. Ciocul subțire și ascuțit, de culoare închisă, este adaptat perfect pentru a căuta insecte în frunziș. Masculii și femelele au un aspect similar, cu diferențe minore în intensitatea culorilor, ceea ce face ca dimorfismul sexual să fie redus.

Habitat și răspândire

Această specie este endemică în Asia, fiind întâlnită în Bhutan, China (sudul țării, inclusiv Sichuan și Yunnan), India (nord-estul, inclusiv Himalaya), Myanmar, Nepal și Vietnam. Preferă pădurile umede subtropicale sau tropicale de la altitudini medii, între 1.500 și 2.700 de metri, dar poate coborî ocazional până la 600 de metri. Trăiește în medii dense, cum ar fi pădurile montane, tufișurile și zonele cu subarboret, unde vegetația bogată oferă protecție și hrană abundentă. Este o pasăre sedentară, non-migratoare, adaptată la condițiile locale fără a întreprinde deplasări sezoniere majore.

Comportament și hrană

Warblerul cu față neagră este extrem de activ și sociabil, adesea observat în stoluri mixte cu alte specii de păsări, precum warbleri sau fulvete. Caută hrana în straturile medii ale copacilor și tufișurilor, sărind rapid de pe o ramură pe alta pentru a prinde insecte în zbor sau a le extrage din frunze. Dieta sa este insectivoră, constând în principal din insecte mici, larve, păianjeni și ocazional semințe sau fructe mici. Zborul său este scurt și unduitor, iar vocalizarea – un cântec clar și ritmic, cu note înalte și trilioase – este folosită pentru a-și apăra teritoriul sau a atrage partenerul. Este o pasăre discretă, dar energică, care evită zonele deschise.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere are loc în perioada ploioasă, între mai și august, în funcție de regiune. Perechile își construiesc cuiburi mici, în formă de cupă, din ierburi, mușchi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri dense sau în frunzișul copacilor joși, la o înălțime de 1-3 metri de sol. Femela depune 3-5 ouă albe cu pete fine, pe care le cloceste timp de aproximativ 12-14 zile. Ambii părinți participă la hrănirea puilor, care părăsesc cuibul după circa 10-12 zile, dar rămân dependenți de adulți pentru încă o săptămână. Rata de supraviețuire a puilor este influențată de disponibilitatea hranei în sezonul umed.

Statut de conservare

Conform datelor recente, warblerul cu față neagră este clasificat ca fiind „puțin îngrijorător” (Least Concern) pe Lista Roșie a IUCN, datorită populației stabile și a distribuției relativ extinse. Totuși, amenințările includ defrișările pentru agricultură, extinderea urbanizării și schimbările climatice, care afectează habitatele montane. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea pădurilor din Himalaya și Indochina, prin rezervații naturale și programe de monitorizare a speciilor.

Curiozități

  • Numele științific „schisticeps” provine din greacă și înseamnă „cap de șist”, referindu-se la culoarea gri-neagră a capului, asemănătoare rocii de șist.
  • Este una dintre puținele specii de warbleri care formează alianțe temporare cu alte păsări pentru a se apăra de prădători, creând un sistem de alarmă colectivă.
  • În Nepal, unde a fost descrisă inițial în 1847, este considerată un simbol al biodiversității himalayene, fiind observată în parcuri naționale precum Chitwan.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading