Pasăre mică și sclipitoare, adevărată bijuterie a pădurilor tropicale africane. Masculul strălucește într-un verde-metalic intens, cu reflexii de smarald și cupru, iar aripa poartă o dungă albă vizibilă în zbor. Femela e mai sobră, cu penaj verzui-măsliniu și burtă fin dungată.
Cucul de smarald e un parazit de cuib clasic: nu-și construiește propriul cuib, ci își depune ouăle în cuiburile altor păsări cântătoare mici (mai ales ale soțiilor, ale piticilor și ale unor specii de muscaride). Puiul de cuc, odată eclozat, aruncă afară ouăle și puii gazdei și devine singurul hrănit de părinții adoptivi.
Glasul lui e clar, melodic și pătrunzător – un șir de fluierături descendente care răsună lung prin coronamentul pădurii umede, anunțând prezența lui de la mare distanță.
Mic, rapid, aproape invizibil printre frunze când stă nemișcat, dar imposibil de confundat când lumina soarelui îi aprinde penajul ca pe o flacără verde.
