Ora 11.00. Ecoaqua Călărași anunță că, în urma apariției unei avarii la rețeaua de distribuție a apei, locatarii blocurilor G din municipiu vor fi afectați de o întrerupere temporară a furnizării.

📌 Apa va fi oprită pentru aproximativ o oră, timp în care echipele de intervenție ale operatorului lucrează pentru remedierea situației.

Reprezentanții Ecoaqua transmit scuze pentru disconfortul creat și dau asigurări că alimentarea va fi reluată imediat ce lucrările de reparație vor fi finalizate.

Advertisement

Administrația Națională de Meteorologie a emis o atenționare de cod galben pentru intensificări ale vântului, valabilă în perioada 17–18 septembrie.

📅 Marți, 17 septembrie, între orele 12:00 – 21:00, județele Mehedinți și Dolj vor fi primele afectate de rafale de 50–70 km/h. Vântul se va resimți și în restul țării, cu viteze de 40–45 km/h, iar în zona montană poate ajunge la 70–80 km/h. Temperaturile maxime vor fi mai scăzute decât în ziua precedentă.

📅 Miercuri, 18 septembrie, între orele 10:00 – 21:00, vântul va sufla mai puternic în Moldova, Dobrogea și estul Munteniei, unde sunt așteptate rafale de 50–70 km/h. Avertizarea îi include și pe locuitorii județului Călărași.

Meteorologii atrag atenția că aceste intensificări sunt specifice perioadei de tranziție către sezonul rece și recomandă populației prudență, mai ales la deplasările în aer liber.

Advertisement

În anul 1872, în inima junglei din nordul Indiei, un grup de vânători a făcut o descoperire care avea să rămână în analele istoriei coloniale: un băiat, de cel mult șase ani, trăind printre lupi. Ascuns într-o peșteră întunecată, copilul se deplasa cu o agilitate uimitoare pe toate cele patru membre, imitând perfect comportamentul animalelor care îl înconjurau. Corpul îi era acoperit de murdărie, unghiile lungi și ascuțite semănau cu ghearele, iar privirea sa, sălbatică și neîncrezătoare, părea să ascundă o poveste nerostită. Băiatul părea să aparțină mai degrabă pădurii decât lumii oamenilor, ca și cum sălbăticia l-ar fi crescut de la naștere.

Vânătorii l-au luat din junglă și l-au dus la orfelinatul din Sikandra, un sat situat în apropiere de Agra. Acolo, misionarii creștini i-au dat numele Dina Sanichar – un nume care să-l ancoreze în lumea umană, deși el părea să reziste oricărei tentative de a fi „civilizat“. La orfelinat, au încercat să-l învețe să trăiască precum oamenii: l-au învățat să meargă în poziție verticală, să poarte haine și să folosească obiecte de zi cu zi. Însă Dina nu s-a adaptat niciodată pe deplin. Refuza tacâmurile, preferând să rupă carnea crudă cu mâinile și dinții, așa cum văzuse la lupii care îl crescuseră. Mâncarea gătită nu părea să-i trezească interesul, iar sunetele pe care le scotea erau mai degrabă mârâieli decât cuvinte articulate.

Cel mai frapant aspect al lui Dina era incapacitatea sa de a vorbi. Deși misionarii au încercat ani la rând să-l învețe limbajul, el a rămas mut, trăind într-o tăcere care părea să ascundă nu doar lipsa cuvintelor, ci o întreagă copilărie petrecută fără contact uman. Uneori, se spunea că privea cerul sau pădurea din depărtare cu o melancolie adâncă, ca și cum ar fi tânjit după libertatea sălbatică a junglei. În ciuda eforturilor celor din jur, Dina părea prins între două lumi: cea a animalelor, care îi modelase instinctele, și cea a oamenilor, care îi era străină și ostilă.

Viața la orfelinat nu a fost lipsită de momente de umanitate. Se povestește că Dina a dezvoltat o legătură specială cu un alt băiat găsit în sălbăticie, care ajunsese și el la Sikandra. Cei doi obișnuiau să stea împreună, comunicând în felul lor tăcut, ca și cum împărtășeau o înțelegere profundă a ceea ce însemna să fii rupt de rădăcinile sălbatice. Totuși, această camaraderie nu a fost suficientă pentru a-l ajuta pe Dina să se integreze pe deplin. Trăia mai mult în umbră, observând lumea din jur cu ochii săi pătrunzători, dar fără a se simți vreodată parte din ea.

Advertisement

Dina Sanichar a murit în 1895, la doar 29 de ani, răpus de tuberculoză – o boală care făcea ravagii în acea perioadă. Viața sa scurtă și tragică a fost consemnată doar în câteva note din arhivele coloniale britanice, dar povestea sa a avut un ecou neașteptat. Se crede că experiența lui Dina, alături de alte cazuri similare de „copii sălbatici“ din India, l-a inspirat pe Rudyard Kipling să creeze personajul Mowgli în Cartea junglei. Spre deosebire de Mowgli, care găsește un echilibru între lumea junglei și cea a satului, cu ajutorul unor prieteni precum pantera Bagheera sau ursul Baloo, viața reală a lui Dina nu a avut astfel de momente de poveste. În locul cântecelor și aventurilor, el a cunoscut doar tăcerea, izolarea și lupta de a împăca două lumi care nu se puteau întâlni.

Povestea lui Dina Sanichar rămâne o mărturie a complexității naturii umane și a impactului profund pe care mediul îl are asupra identității. A fost un copil al pădurii, smuls din sălbăticie și aruncat într-o lume care nu l-a înțeles niciodată pe deplin. Tăcerea lui nu a fost doar lipsa vorbirii, ci o poveste nerostită despre supraviețuire, pierdere și dorul de un loc pe care, poate, l-a numit cândva acasă.