MASIVUL CEAHLĂUL ȘI FENOMENELE PARANORMALE?
Masivul Ceahlău este renumit nu doar pentru legendele sale, ci și pentru ciudățeniile și fenomenele inexplicabile care au atras atenția drumeților, cercetătorilor și pasionaților de mistere. Printre cele mai intrigante se numără poveștile despre stâncile care se mișcă singure și munții care „dispar”.
Iată ce se știe despre aceste fenomene:
Stâncile care se mișcă singure.
În anumite zone ale Masivului Ceahlău, localnicii și turiștii au raportat că unele stânci, aparent imobile, par să-și schimbe poziția de la o zi la alta sau chiar în decursul câtorva ore. Aceste observații sunt legate mai ales de stâncile din apropierea Vârfului Toaca sau de formațiunile precum „Clăile lui Miron” și „Detunatele”.
Geologii sugerează că mișcarea ar putea fi cauzată de procese lente de eroziune, alunecări de teren minore sau efectul îngheț-dezgheț asupra solului, care deplasează treptat rocile. În condiții de umiditate ridicată sau vânt puternic, stâncile mai mici pot părea că „se mișcă”.
Schimbările de lumină, umbrele și unghiurile din care sunt privite stâncile pot crea impresia de mișcare, de iluzie optică, mai ales în lumina difuză a zorilor sau a amurgului.
În tradiția locală, se spune că spirite ale muntelui sau umbre ale uriașilor din legende ar „juca” cu stâncile, mutându-le pentru a deruta călătorii. Unii le leagă de blesteme sau de prezența Dochiei, care ar bântui muntele sub forma unei umbre vii.
O poveste veche vorbește despre o stâncă numită „Piatra Rătăcitoare” (nu oficial marcată pe hărți), care ar apărea în locuri diferite pe platoul Ceahlăului, fără o explicație clară.
Munții care dispar.
Un fenomen spectaculos raportat de cei care privesc Masivul Ceahlău din depărtare este dispariția temporară a muntelui din peisaj. În anumite condiții atmosferice, Ceahlăul, deși vizibil în mod normal de la zeci de kilometri, devine complet invizibil, ca și cum ar fi fost „șters” din orizont.
Acest fenomen meteorologic apare frecvent în Carpații Orientali, mai ales iarna sau primăvara devreme. Straturile de aer cald și rece se suprapun, creând o „oglindă” atmosferică ce reflectă cerul sau ascunde muntele sub un strat de ceață densă. Ceahlăul, fiind un masiv izolat, este vulnerabil la astfel de efecte.
Fata Morgana: Unii cercetători sugerează că o variantă a acestui miraj optic ar putea fi responsabilă. În condiții rare, lumina se refractă astfel încât relieful dispare din câmpul vizual, lăsând doar cerul sau o imagine distorsionată.
