Lacul Baikal, situat în sudul Siberiei, Rusia, este recunoscut ca fiind cel mai mare lac de apă dulce din lume după volum, conținând aproximativ 23.615 km³ de apă – circa 20% din rezerva globală de apă dulce de suprafață. Cu o suprafață de 31.722 km², este al șaptelea lac ca mărime a suprafeței, dar ceea ce îl face unic este adâncimea sa maximă de 1.642 metri, fiind cel mai adânc lac de pe planetă.
Format acum circa 25-30 de milioane de ani, Baikal este și unul dintre cele mai vechi lacuri, situat într-o falie tectonică activă. Ecosistemul său este remarcabil, găzduind peste 1.700 de specii de plante și animale, dintre care 80% sunt endemice, inclusiv foca de Baikal (Nerpa), singura specie de focă de apă dulce din lume. Apa sa este extrem de pură, cu o transparență ce permite vizibilitatea până la 40 de metri adâncime.
Lacul Baikal este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 1996, datorită biodiversității și importanței sale geologice. Cu toate acestea, se confruntă cu amenințări precum poluarea industrială, schimbările climatice și turismul necontrolat, care pun în pericol echilibrul său ecologic. Conservarea acestui „Galapagos al Rusiei” rămâne o prioritate globală.