La zi
Ceaiul de lobodă: secretul sănătății din grădina naturii
Loboda (Atriplex hortensis), cunoscută și sub denumirea de „spanacul sălbatic” sau „loboda de grădină”, este o plantă comestibilă și medicinală folosită de secole în medicina tradițională, mai ales în Europa de Est. Ceaiul preparat din frunzele sale proaspete sau uscate este apreciat pentru proprietățile sale curative, datorită conținutului bogat de vitamine (C, K, A), minerale (fier, calciu, magneziu, potasiu) și antioxidanți. În acest articol, vei descoperi beneficiile ceaiului de lobodă, modul corect de preparare și câteva precauții esențiale pentru consumul său.
Beneficii curative ale ceaiului de lobodă
Ceaiul de lobodă este un remediu natural valoros, cu multiple efecte pozitive asupra sănătății, datorită compoziției sale nutritive. Iată principalele beneficii susținute de proprietățile plantei:
- Detoxifierea organismului: Loboda are proprietăți diuretice și depurative, ajutând rinichii să elimine toxinele, excesul de apă și sărurile din organism. Consumul regulat de ceai poate sprijini funcția renală și poate preveni acumularea de substanțe dăunătoare, fiind util în curele de detoxifiere.
- Ameliorarea problemelor digestive: Datorită fibrelor și compușilor activi, ceaiul de lobodă stimulează digestia și are un efect laxativ blând, fiind eficient în combaterea constipației, balonării sau disconfortului gastric. În medicina tradițională, este folosit pentru calmarea crampelor abdominale și reducerea acidității.
- Întărirea sistemului imunitar: Loboda este o sursă excelentă de vitamina C, care joacă un rol esențial în stimularea sistemului imunitar. Ceaiul ajută la creșterea producției de celule imunitare, protejează împotriva infecțiilor și accelerează vindecarea rănilor.
- Combaterea anemiei: Datorită conținutului ridicat de fier, ceaiul de lobodă poate ajuta la prevenirea și ameliorarea anemiei feriprive, susținând formarea hemoglobinei. Pentru o absorbție mai bună a fierului, ceaiul poate fi combinat cu alimente bogate în vitamina C, cum ar fi citricele.
- Susținerea sănătății cardiovasculare: Vitamina K din lobodă contribuie la coagularea normală a sângelui și la menținerea sănătății vaselor de sânge, reducând riscul de afecțiuni cardiovasculare. Antioxidanții, precum antocianinele, protejează împotriva oxidării colesterolului și reduc inflamația vasculară.
- Efect antiinflamator și antioxidant: Ceaiul de lobodă conține compuși antioxidanți care combat stresul oxidativ, protejând celulele de daunele provocate de radicalii liberi. Acest efect poate reduce riscul de boli cronice și poate ameliora inflamațiile, fiind util în afecțiuni precum artrita sau acneea.
- Suport pentru sănătatea respiratorie: În medicina populară, ceaiul de lobodă a fost folosit pentru a calma tusea, gâtul iritat și alte afecțiuni respiratorii, datorită proprietăților sale antiinflamatoare și expectorante.
- Îmbunătățirea sănătății pielii: Datorită conținutului de antioxidanți și vitamina C, ceaiul de lobodă poate contribui la regenerarea pielii, reducerea acneei și vindecarea rănilor minore. Poate fi folosit și extern, sub formă de comprese, pentru calmarea iritațiilor pielii.
- Reglarea metabolismului: Mineralele precum magneziul și potasiul din lobodă susțin funcțiile metabolice, ajutând la menținerea unui echilibru energetic și la reducerea oboselii.
Cum se prepară ceaiul de lobodă
Prepararea ceaiului de lobodă este simplă și poate fi realizată atât din frunze proaspete, cât și din frunze uscate. Iată pașii pentru a obține un ceai benefic:
Ingrediente:
- 1 lingură de frunze uscate de lobodă sau 2 linguri de frunze proaspete (spălate bine).
- 250 ml de apă fierbinte.
- Opțional: miere sau lămâie pentru gust (adăugate după ce ceaiul s-a răcit ușor).
Mod de preparare:
- Spală frunzele: Dacă folosești frunze proaspete, spală-le bine sub jet de apă pentru a îndepărta impuritățile.
- Fierbe apa: Adu apa la punctul de fierbere, apoi las-o să se răcească ușor (aproximativ 80-90°C) pentru a păstra proprietățile plantei.
- Infuzează: Pune frunzele de lobodă într-o cană și toarnă apa fierbinte peste ele. Acoperă cana și lasă ceaiul să infuzeze timp de 10-15 minute.
- Strecoară: Strecoară frunzele și lasă ceaiul să se răcească până la o temperatură confortabilă pentru consum.
- Adaugă îndulcitor (opțional): Dacă dorești, adaugă o linguriță de miere sau câteva picături de lămâie pentru a îmbunătăți gustul.
Doza recomandată:
- Consumă 1-2 căni de ceai pe zi, de preferat între mese, pentru a beneficia de proprietățile sale.
- Evită consumul excesiv, deoarece loboda conține oxalați, care, în cantități mari, pot contribui la formarea pietrelor la rinichi la persoanele predispuse.
Precauții și contraindicații
Deși ceaiul de lobodă este în general sigur pentru majoritatea oamenilor, există câteva precauții de care trebuie să ții cont:
- Oxalații: Loboda conține acid oxalic, care poate contribui la formarea pietrelor la rinichi sau poate agrava afecțiunile renale. Persoanele cu istoric de calculi renali ar trebui să consume ceaiul cu moderație și să consulte un medic.
- Alergii: Unele persoane pot dezvolta reacții alergice la lobodă, mai ales dacă au sensibilități la alte plante din familia Amaranthaceae (ex. spanac, sfeclă).
- Sarcină și alăptare: Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să consulte un medic înainte de a consuma ceai de lobodă, deoarece nu există suficiente studii care să confirme siguranța sa în aceste cazuri.
- Interacțiuni medicamentoase: Dacă iei medicamente diuretice, anticoagulante sau alte tratamente care afectează rinichii ori coagularea sângelui, discută cu medicul înainte de a consuma ceai de lobodă.
Concluzie
Ceaiul de lobodă este un remediu natural versatil, cu beneficii notabile pentru detoxifiere, digestie, imunitate și sănătatea cardiovasculară. Prepararea sa este simplă, iar gustul plăcut îl face ușor de integrat într-o rutină sănătoasă. Cu toate acestea, consumul moderat și respectarea precauțiilor sunt esențiale pentru a evita posibilele efecte adverse, mai ales din cauza conținutului de oxalați. Dacă vrei să profiți de proprietățile curative ale lobodei, include ceaiul în dieta personală cu măsură și bucură-te de darurile acestei plante tradiționale!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Meteo și Mediu
Vremea în Călărași: o săptămână cu ploi la început și temperaturi în creștere spre weekend
Luni, 27 octombrie, vremea este ploioasă la Călărași, cu o probabilitate de 90% pentru precipitații și o cantitate estimată la 5 litri pe metru pătrat. Maxima zilei ajunge la 13°C, iar vântul bate cu 13 km/h dinspre vest. Noaptea, cerul va fi mai mult noros, iar temperatura minimă va coborî până la 7°C.
De marți, cerul se degajează treptat. Vremea devine mai blândă, cu maxime de 16°C și vânt moderat. Miercuri, temperaturile urcă până la 19°C, iar cerul rămâne parțial noros, fără ploi.
Joi și vineri, 30–31 octombrie, valorile termice cresc ușor, atingând 21°C în orele amiezii. Cerul va fi parțial noros, iar vântul slab, de 7 km/h, va aduce o atmosferă plăcută de toamnă.
Weekendul se anunță stabil și cald pentru finalul lunii octombrie. Sâmbătă și duminică, maximele vor fi de 20–21°C, iar nopțile vor rămâne blânde, cu minime de 7–8°C. Săptămâna viitoare, începutul lunii noiembrie aduce vreme la fel de plăcută. Luni, 3 noiembrie, și marți, 4 noiembrie, temperaturile se mențin între 17 și 19°C, cu cer parțial noros și vânt slab.
Concluzie practică: ia umbrela doar luni, apoi bucură-te de o toamnă blândă și senină în Călărași.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ciocănitoarea cu frunte galbenă, cunoscută științific sub numele de Melanerpes flavifrons, este o pasăre fascinantă din familia Picidae, originară din America de Sud. Această specie este endemică în regiunile tropicale și subtropicale ale Braziliei, Paraguayului și nord-estului Argentinei, unde preferă pădurile umede de câmpie, marginile pădurilor și zonele cu arbori izolați. Este o pasăre de dimensiuni medii, măsurând aproximativ 18-20 cm în lungime și cântărind între 50 și 70 de grame, cu o anvergură a aripilor de circa 30-35 cm.
Aspectul său distinctiv o face ușor de recunoscut: capul prezintă o frunte și o creastă galbenă strălucitoare la masculi, în timp ce la femele galbenul este mai palid și limitat la frunte. Corpul este predominant negru pe spate, cu aripi negre marcate de dungi albe, iar partea inferioară este albicioasă cu nuanțe gri și pete negre. Ciocul este puternic, ascuțit și de culoare neagră, adaptat perfect pentru ciocănitul în scoarța copacilor. Ochii sunt înconjurați de un inel alb, iar picioarele robuste îi permit să se agațe cu ușurință de trunchiuri.
Comportamental, Melanerpes flavifrons este o specie activă și socială, trăind adesea în perechi sau grupuri mici familiale. Este omnivoră, hrănindu-se cu insecte (în special larve de gândaci și furnici găsite sub scoarță), fructe sălbatice, nuci și semințe. Folosește tehnica clasică a ciocănitorilor: bate rapid în lemn pentru a detecta prada sau pentru a-și săpa cuibul. Sunetul său este un ciripit ascuțit și repetitiv, similar cu un “kik-kik-kik”, folosit pentru comunicare teritorială.
Reproducerea are loc în sezonul ploios, între septembrie și ianuarie, când femela depune 3-5 ouă albe în cuiburi săpate în copaci morți sau ramuri putrede. Ambii părinți participă la incubație (aproximativ 12-14 zile) și la hrănirea puilor, care părăsesc cuibul după 25-30 de zile. Specia nu este considerată amenințată, având un statut de conservare “Preocupare minimă” potrivit IUCN, datorită populației stabile și adaptabilității la habitate modificate de om, cum ar fi plantațiile de eucalipt.
Această ciocănitoare joacă un rol ecologic important, controlând populațiile de insecte și contribuind la dispersia semințelor prin consumul de fructe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Joseph Merrick, cunoscut lumii drept „Omul Elefant”, s-a născut în 1862 în Leicester, Anglia. Încă din copilărie, viața lui a fost marcată de o afecțiune rară, cel mai probabil sindromul Proteus, care i-a cauzat deformări severe ale corpului. Fața, membrele și trunchiul său au fost afectate de creșteri anormale ale pielii și oaselor, transformându-l într-o figură care atrăgea atât fascinația, cât și repulsia celor din jur. Povestea sa este una despre durere, respingere, dar și despre o neașteptată licărire de umanitate într-o lume crudă.
Copilăria și începuturile grele
Merrick a avut o copilărie dificilă. Mama sa, Mary Jane, l-a iubit profund, dar a murit când el avea doar 11 ani. Tatăl său s-a recăsătorit, iar mama vitregă l-a tratat cu indiferență, dacă nu cu ostilitate. Deformările lui Joseph au devenit mai pronunțate odată cu trecerea timpului, făcându-l ținta batjocurii în comunitatea sa. Incapabil să-și găsească un loc de muncă stabil din cauza aspectului său, Merrick a fost nevoit să trăiască în sărăcie, ajungând chiar să locuiască într-un azil de săraci.
Viața ca „fenomen de circ”
La 21 de ani, disperat să-și câștige existența, Merrick a intrat în lumea spectacolelor de tip „freak show”. Sub pseudonimul „Omul Elefant”, el a fost expus publicului ca o curiozitate, atras de aspectul său neobișnuit. Managerul său, Tom Norman, îl prezenta ca pe o ciudățenie a naturii, iar publicul venea în număr mare să-l vadă. Deși această viață i-a oferit un mijloc de subzistență, a fost și o sursă de umilință profundă. Spectatorii îl priveau adesea cu groază sau dispreț, iar Merrick era conștient de statutul său de „exponat”.
În ciuda exploatării, Merrick a rămas un om sensibil, cu o dorință profundă de a fi acceptat. Se spune că păstra o fotografie a mamei sale și visa să trăiască o viață normală, poate chiar să se îndrăgostească. În timpul spectacolelor, el impresiona uneori publicul prin inteligența și amabilitatea sa, dar acestea erau rareori suficiente pentru a contracara prejudecățile.
Întâlnirea cu Frederick Treves și schimbarea destinului
În 1884, destinul lui Merrick s-a schimbat când a fost descoperit de chirurgul Frederick Treves. Fascinat de cazul său medical, dar și mișcat de povestea sa, Treves l-a ajutat să scape de viața de circ și i-a oferit un cămin la Spitalul din Londra. Aici, Merrick a primit pentru prima dată un tratament uman. A fost găzduit în camere private, unde a început să primească vizite de la oameni din înalta societate, inclusiv de la membri ai aristocrației britanice, precum Prințesa de Wales.
Aceste momente i-au adus lui Merrick o oarecare consolare. A învățat să citească, să scrie și chiar să construiască modele din carton, una dintre pasiunile sale. Cu toate acestea, sănătatea sa fragilă și deformările severe au continuat să-i limiteze viața. Capul său masiv, susținut de un gât slab, făcea somnul o provocare, fiind nevoit să doarmă stând în șezut pentru a evita sufocarea.
Sfârșitul tragic
În aprilie 1890, la doar 27 de ani, Joseph Merrick a fost găsit mort în patul său. Autopsia a sugerat că a murit asfixiat, probabil încercând să doarmă întins, așa cum făceau oamenii obișnuiți, într-o încercare de a-și împlini visul de normalitate. Moartea sa a fost văzută ca o eliberare din suferința unei vieți marcate de durere fizică și emoțională, dar și ca o pierdere tragică a unui om care, în ciuda tuturor greutăților, a rămas blând și demn.
Moștenirea lui Joseph Merrick
Povestea „Omului Elefant” a devenit un simbol al luptei pentru demnitate umană. Inspirând cărți, piese de teatru și un film celebru regizat de David Lynch în 1980, Merrick a rămas în memoria colectivă nu doar ca o curiozitate medicală, ci ca un om care a căutat să fie văzut dincolo de înfățișarea sa. Viața sa ne amintește de puterea compasiunii și de cruzimea prejudecăților, o lecție la fel de relevantă astăzi ca și în secolul al XIX-lea.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Patru sportivi de la CSM Călărași, rezultate remarcabile la Campionatul European de Cadeți – Budva 2025
Spectacol caritabil la Călărași pentru micuța Daria Ștefan: „Vila cu 8 umbre”, o comedie care aduce speranță
Vasile Iliuță, de Sfântul Dumitru, în mijlocul comunității din Vâlcelele: „Revin acasă cu aceeași emoție și recunoștință”
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
