Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 32°C | Anul XI Nr. 522

Știri

Câteva lucruri pe care nu le știai despre Imnul României

Published

on

Ziua imnului național al României se sărbătorește anual pe 29 iulie. Iată câteva lucruri pe care nu le știai despre Imnul României.

Pe 29 iulie, românii sărbătoresc  Ziua imnului naţional al României – “Deşteaptă-te române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848. La 29 iulie 1848, imnul a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Prin Legea nr. 99/1998, Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998. Legea prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

La originea imnului naţional al României se află poemul patriotic ”Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului ”Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

Advertisement

În timpul regimului comunist, ”Deşteaptă-te române!” a fost interzis timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. 

Lucruri pe care nu le știai despre imnul României

1.Poezia ce stă la baza imnului a fost scrisa in contextul evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848. Potrivit Enciclopediei Romaniei, dupa ce a auzit „Din sanul maicii mele”, o romanta publicata pentru prima data in august 1832, Muresanu s-a intors foarte agitat acasa – dupa cum isi amintea sotia sa – si a scris toata noaptea. Duminica urmatoare, a fost cantata pentru prima data, de fata cu alti intelectuali, pe melodia interpretata de Gheorghe Ucenescu.

2. Poemul a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei.

3. Potrivit unei alte ipoteze, melodia era, de fapt, un cantec religios, intitulat „Din sanul maicii mele”, iar George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Pann, ar fi fost cel care ar fi intonat-o la cererea poetului care cauta o melodie pentru versurile sale.

4. Exista o intreaga controversa cu prvire la autorul de drept al melodiei. Desi Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile avea o larga circulatie in epoca. Asa se face ca, nu Anton Pann este cel care a scris acest cantec.

Advertisement

5. Prima inregistrare a melodiei a fost facuta in 1900 in SUA, interpretata de Alexandru Pascu. In 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucuresti reunita cu fanfara Regimentului Stefan cel Mare din Iasi au realizat prima inregistrare instrumentala.

6. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cantata, dar fara versurile originale.

7. Pentru o scurta perioada, „Desteapta-te Romane” a fost si imnul national al Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) si al Republicii Moldova (1991 – 1994). A fost inlocuit in 1994 cu „Limba noastra”.

Sursa: A1.ro


Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Știri

Doi tineri ofițeri se alătură echipei ISU Călărași: început de carieră pentru noii sublocotenenți

Published

on

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Barbu Știrbei” al județului Călărași îi întâmpină cu încredere și apreciere pe noii ofițeri care s-au alăturat echipei de salvatori: sublocotenenții Trifan Ștefan și Epuran Daniel Andrei. Cei doi sunt absolvenți ai Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București și vor ocupa funcții de conducere în cadrul structurilor operative ale ISU Călărași.

Sublocotenentul Trifan Ștefan a fost repartizat la Detașamentul de Pompieri Călărași, în timp ce sublocotenentul Epuran Daniel Andrei își va desfășura activitatea la Stația de Pompieri Borcea.

Reprezentanții ISU Călărași le urează mult succes în cariera aleasă și misiuni cât mai ușoare, însoțite de încredere, echilibru și satisfacția lucrului bine făcut, sub deviza „Audacia et devotio!”.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Bestia din Gévaudan: teroare în Franța secolului al XVIII-lea

Published

on

În perioada 1764-1767, regiunea Gévaudan, situată în sudul Franței (actualul departament Lozère), a fost scena uneia dintre cele mai enigmatice și terifiante povești din istoria Europei. O creatură necunoscută, numită La Bête du Gévaudan, a semănat panică și groază, ucigând peste 100 de oameni, în special femei și copii, și rănind numeroase alte victime. Misterul din spatele identității acestei bestii rămâne nerezolvat până în prezent, generând speculații variind de la teorii realiste la legende supranaturale.

Contextul istoric și primele atacuri

Gévaudan era o zonă rurală izolată, caracterizată de păduri dese, dealuri și platouri, situată în munții Margeride. În secolul al XVIII-lea, această regiune era slab populată, iar localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor. În iunie 1764, o tânără din apropierea satului Langogne a raportat un atac al unei creaturi ciudate, descrisă ca fiind mai mare decât un lup, cu trăsături neobișnuite. Femeia a scăpat datorită intervenției turmei de vite, dar incidentul a marcat începutul unei serii de atacuri sângeroase. Prima victimă oficială, Jeanne Boulet, o fată de 14 ani, a fost ucisă pe 30 iunie 1764, corpul său fiind găsit mutilat, cu gâtul sfâșiat.

Între 1764 și 1767, bestia a atacat în mod repetat, vizând în principal păstori și copii care își pășteau animalele. Martorii au descris atacurile ca fiind extrem de violente, victimele fiind adesea decapitate sau mutilate, cu urme de mușcături adânci și răni provocate de gheare puternice. Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, rezultând în 113 morți și 49 de răniți, dintre care 98 de victime au fost parțial devorate.

Descrierea bestiei

Martorii oculari au oferit descrieri variate, dar adesea contradictorii, ale creaturii. Aceasta era descrisă ca având dimensiunile unui vițel sau chiar ale unui cal, cu o blană roșiatică sau brun-roșcată, uneori cu dungi negre și o coadă lungă, groasă, cu un smoc la capăt. Capul său era mare, cu un bot alungit, dinți proeminenți și urechi ascuțite, iar unii susțineau că putea sări distanțe impresionante sau chiar merge pe două picioare. Aceste trăsături au alimentat speculațiile că bestia nu era un lup obișnuit, ci ceva mai neobișnuit, poate un hibrid sau o creatură exotică.

Advertisement

Reacția autorităților și vânătoarea

Atacurile au atras atenția întregii Franțe, inclusiv a regelui Ludovic al XV-lea, care se confrunta cu o criză politică și economică după Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Povestea bestiei a devenit o senzație mediatică, amplificată de ziare precum Gazette de France și Courrier d’Avignon, care au exagerat detaliile pentru a captiva publicul. Regele a trimis trupe și vânători profesioniști pentru a captura sau ucide creatura. Căpitanul Jean-Baptiste Duhamel, împreună cu dragonii săi, a organizat numeroase expediții de vânătoare, dar acestea au fost lipsite de succes și au stârnit nemulțumirea localnicilor din cauza abuzurilor soldaților.

În 1765, Ludovic al XV-lea l-a trimis pe François Antoine, purtătorul său de archebuz, care a ucis un lup mare pe 20 septembrie 1765. Animalul, descris ca având o greutate de aproximativ 60 kg, a fost dus la Versailles și prezentat ca fiind bestia. Cu toate acestea, atacurile au continuat, sugerând că fie nu era adevăratul vinovat, fie că existau mai multe creaturi. În cele din urmă, pe 19 iunie 1767, un vânător local, Jean Chastel, a ucis o altă creatură, descrisă ca un canid mare, posibil un lup sau un hibrid. Autopsia a relevat rămășițe umane în stomacul animalului, iar atacurile au încetat după acest eveniment.

Teorii despre identitatea bestiei

Identitatea Bestiei din Gévaudan rămâne un subiect de dezbatere. Printre teoriile principale se numără:

  1. Lup sau haită de lupi: Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici precum Jay M. Smith, este că bestia era un lup mare sau o haită de lupi. Atacurile lupilor erau frecvente în Franța secolului al XVIII-lea, cu peste 9.000 de cazuri raportate între secolele XVII și XIX. Totuși, comportamentul atipic al bestiei, care viza oameni în loc de animale și ataca în mod constant timp de trei ani, ridică întrebări. Lupii turbați nu ar fi supraviețuit atât de mult, iar frecvența atacurilor era neobișnuită.

  2. Hibrid lup-câine: Unii cercetători, precum Bernard Soulier, sugerează că bestia ar fi fost un hibrid între un lup și un câine, ceea ce ar explica trăsăturile neobișnuite și forța sa. Astfel de hibrizi nu erau neobișnuiți în epocă, fiind folosiți uneori de vânători.

  3. Animal exotic: Alte ipoteze propun că bestia ar fi fost o hienă dungată, un leu tânăr sau chiar un tigru scăpat dintr-o menajerie privată. Descrierile cu blană dungată și coadă lungă par să susțină teoria hienei, dar hienele dungate nu sunt cunoscute pentru atacuri asupra oamenilor, iar prezența unui astfel de animal în Franța rurală este improbabilă.

  4. Criminal uman sau animal dresat: O teorie mai controversată sugerează că un criminal în serie, eventual folosind un animal dresat (cum ar fi un mastiff sau un câine de război), ar fi fost responsabil. Decapitările și mutilările severe nu sunt tipice pentru atacurile animalelor, dar ideea unui om deghizat în blană de lup este considerată puțin probabilă.

  5. Folclor și supranatural: În epocă, localnicii credeau că bestia era un vârcolac sau o pedeapsă divină, o credință susținută de episcopul de Mende, care a ordonat rugăciuni și procesiuni religioase. Aceste teorii au fost alimentate de panica generalizată și de relatările senzaționale din presă.

Bestia din Gévaudan a devenit un simbol al terorii și al necunoscutului, inspirând numeroase opere literare, filme și seriale, precum Le Pacte des Loups (2001) sau referințe în Teen Wolf. Povestea sa a captivat imaginația publicului, transformând-o într-o legendă care continuă să fascineze. Contextul social al epocii, marcat de sărăcie și instabilitate, a contribuit la amplificarea mitului, bestia fiind folosită pentru a distrage atenția de la problemele politice ale Franței.

Bestia din Gévaudan rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei. Fie că a fost un lup neobișnuit de mare, un hibrid, un animal exotic sau chiar rezultatul unor acte umane, impactul său asupra regiunii și al imaginației colective este de necontestat. Lipsa conservării rămășițelor animalelor ucise de Antoine și Chastel împiedică o identificare clară, lăsând loc speculațiilor. Ceea ce este cert este că, timp de trei ani, această creatură a transformat Gévaudan într-un loc al groazei, marcând istoria Franței cu o poveste care împletește realitatea cu legenda.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Cum ne vindecăm mergând desculți și prin masaj

Published

on

Puțini știu că pe tălpile picioarelor și pe palme există puncte care corespund tuturor organelor interne ale corpului uman. Prin stimularea și masarea acestor puncte sau prin mersul desculț, îmbunătățim fluxul energetic vital, care, prin presare și masaj, este direcționat către organele interne, ajutându-le să devină mai rezistente, mai viguroase și mai sănătoase.

În trecut, oamenii mergeau mult desculți, fără încălțăminte, pe pietre ascuțite, iarbă moale sau nisip fin de pe plaje virgine. Acest contact natural cu solul oferea un masaj natural, benefic pentru sănătate.

În organismul nostru funcționează bioelectricitatea, care transmite energie către toate organele, asigurându-le o funcționare echilibrată și corectă. Aceasta circulă prin rețeaua de meridiane ale corpului, similar fluxului sangvin. Meridianele pornesc de la degetele mâinilor, se extind prin corp și se termină în vârful degetelor de la picioare. Când fluxul energetic este liber, organele primesc exact cantitatea de energie necesară pentru a funcționa optim.

Dacă energia nu ajunge la un anumit organ, acesta devine vulnerabil, funcționarea sa se deteriorează, iar în timp poate apărea boala. Pentru a înțelege mai bine, organismul este ca un circuit electric: dacă un fir se întrerupe, curentul nu mai ajunge la bec.

Advertisement

Din fericire, există soluții. În corp există așa-numitele „întrerupătoare” care pot redirecționa bioelectricitatea către organe. Acestea se găsesc în palme și pe tălpi, conform hărții de mai jos. Pentru a le activa, masați-vă picioarele sau mergeți desculți.

Pentru o sănătate optimă și vitalitate, masați fiecare mână și picior timp de 5 minute în fiecare dimineață. Presiunea trebuie să fie fermă, dar nu excesivă, astfel încât să nu simțiți durere.

Prin acupresiune, puteți ameliora probleme precum sinuzita, tulburările digestive, stresul, lipsa de energie, infecțiile frecvente, afecțiunile cardiace și dezechilibrele hormonale.

Recomandarea este să mergeți desculți ori de câte ori aveți ocazia – nu ezitați să faceți acest lucru!

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading