Fapt Divers
Castelul Bran – legendă și mister
Fantoma lui Vlad Țepeș
Deși legătura istorică dintre Vlad Țepeș și Castelul Bran este slab documentată – se știe doar că ar fi fost întemnițat aici timp de două luni în 1462 –, legendele locale afirmă că spiritul său neliniștit bântuie încă zidurile castelului. Se spune că Vlad, renumit pentru cruzimea sa, ar fi rămas prins între lumi din cauza blestemelor aruncate asupra sa de dușmanii pe care i-a tras în țeapă. Vizitatori și localnici au raportat umbre inexplicabile sau sunete de pași grei pe coridoarele castelului, iar o echipă britanică de la Asociația Shadow Seekers, care a investigat castelul cu echipamente speciale, a susținut că a intrat în contact cu fantoma lui Vlad, care le-ar fi cerut să părăsească locul.
Prezența Reginei Maria
O altă legendă vorbește despre spiritul Reginei Maria, care a iubit profund Castelul Bran, transformându-l în reședința sa favorită între 1920 și 1938. Localnicii povestesc că, în unele nopți, un miros intens de violete – florile ei preferate – se simte brusc în anumite încăperi, fără nicio explicație. Se crede că spiritul reginei veghează asupra castelului, apărându-l ca pe un loc sacru. Unii spun că au văzut o siluetă albă, diafană, plutind pe terase sau în curtea interioară, asociată cu prezența ei protectoare, dar uneori percepută ca tulburătoare.
Femeia nobilă prizonieră
Una dintre cele mai vechi povești locale vorbește despre o nobilă din secolul al XV-lea, ținută captivă în castel din ordinul unui castelan crud. Se spune că femeia, acuzată de trădare sau infidelitate, a fost zidită de vie într-una dintre încăperile secrete ale fortăreței. De atunci, strigătele ei înăbușite sau bătăi slabe în pereți ar fi auzite noaptea, iar unii vizitatori au raportat o senzație de apăsare în anumite zone ale castelului, ca și cum o prezență invizibilă ar încerca să comunice.
Măcelarul înnebunit și fântâna fără fund
O legendă mai puțin cunoscută implică un măcelar al castelului din timpul principelui Gabriel Báthory (începutul secolului al XVII-lea). Acesta ar fi fost însărcinat să tortureze și să execute doi vicecastelani care l-au trădat pe principe, tăindu-le degetele, urechile și nasul, înainte de a-i ucide. Se povestește că, copleșit de grozăvia faptelor sale, măcelarul și-ar fi pierdut mințile și s-a aruncat în fântâna din curtea castelului. Această fântână, despre care se spune că ar fi fără fund, a devenit un loc al superstițiilor: localnicii cred că aruncarea unui obiect în ea trezește spirite malefice, iar unii turiști au raportat ecouri stranii sau o senzație de frig intens în apropierea ei.
Tunelul secret și spiritele soldaților
Castelul Bran este renumit pentru pasajul său secret, un tunel ascuns folosit de soldați în perioada asediilor pentru a se retrage sau a ataca pe ascuns. Legenda spune că mulți dintre acești soldați, uciși în lupte sau trădați, au rămas captivi în tunel ca spirite rătăcitoare. Vizitatorii care au explorat această zonă au descris senzații de sufocare, șoapte inexplicabile sau chiar umbre mișcătoare, atribuind aceste fenomene sufletelor neliniștite ale celor căzuți.
Aceste legende, deși nu sunt susținute de dovezi istorice solide, contribuie la farmecul întunecat al Castelului Bran. Ele se hrănesc din arhitectura sa gotică, cu coridoare înguste, turnuri sumbre și poziția izolată pe stâncă, precum și din folclorul transilvănean bogat în povești despre strigoi și spirite. Asocierea cu mitul lui Dracula a amplificat această aură, transformând castelul într-un magnet pentru cei fascinați de supranatural. Fie că sunt simple povești sau ecouri ale unui trecut tumultuos, legendele înfricoșătoare ale Castelului Bran continuă să captiveze și să înspăimânte, făcând din el mai mult decât un simplu monument istoric – un portal către o lume a misterului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tamarinul împărat (Saguinus imperator) este o specie de maimuță mică, plină de farmec, originară din pădurile tropicale ale bazinului Amazonului. Cunoscut pentru aspectul său distinctiv, cu o „mustță” albă, lungă și elegantă, care contrastează cu blana sa de culoare închisă, tamarinul împărat este una dintre cele mai carismatice primate din America de Sud. Această specie a fost numită în onoarea împăratului german Wilhelm al II-lea, datorită asemănării mustăților sale cu cele ale monarhului.
Tamarinul împărat este o maimuță de dimensiuni reduse, măsurând între 23 și 26 cm în lungime, fără a include coada, care poate ajunge până la 40 cm. Greutatea sa variază între 400 și 550 de grame. Blana sa este predominant gri-maronie, cu nuanțe aurii sau roșiatice pe spate, iar mustățile albe, lungi și bine definite sunt trăsătura sa cea mai emblematică. Membrele sale sunt agile, adaptate pentru sărituri și cățărări rapide prin coronamentul pădurii.
Această specie trăiește în pădurile tropicale umede din vestul bazinului Amazonului, în țări precum Brazilia, Peru, Bolivia și estul Ecuadorului. Preferă pădurile primare și secundare, unde copacii înalți și vegetația densă oferă adăpost și hrană. Tamarinii împărați sunt arboricoli, petrecând majoritatea timpului în copaci, la înălțimi de 10-30 de metri.
Tamarinii împărați sunt animale sociale, trăind în grupuri mici de 2 până la 8 indivizi, conduse de o femelă dominantă. Aceste grupuri sunt foarte unite, membrii comunicând prin sunete variate, de la ciripituri la fluierături. Dieta lor este omnivoră, incluzând fructe, nectar, seva copacilor, insecte și ocazional vertebrate mici, precum broaște sau șopârle. Seva copacilor reprezintă o sursă importantă de hrană, mai ales în sezonul uscat.
Tamarinul împărat are un sistem de reproducere cooperativ. Femela dominantă este singura care se reproduce în grup, dând naștere de obicei la gemeni, o trăsătură comună la tamarini. Perioada de gestație durează aproximativ 140 de zile, iar puii sunt îngrijiți de toți membrii grupului, inclusiv de masculi, care joacă un rol esențial în transportul și protejarea acestora.
Deși tamarinul împărat nu este în prezent clasificat ca specie pe cale de dispariție, habitatul său este amenințat de defrișări, agricultură și extinderea infrastructurii. Conservarea pădurilor amazoniene este crucială pentru supraviețuirea acestei specii. Programele de monitorizare și protejare a habitatului contribuie la menținerea populațiilor stabile.
Curiozități
-
Mustățile impresionante ale tamarinului împărat nu sunt doar decorative; ele pot juca un rol în comunicarea vizuală.
-
Acești tamarini sunt extrem de agili, putând sări până la 2 metri între ramuri.
-
În captivitate, tamarinii împărați pot trăi până la 20 de ani, dar în sălbăticie durata lor de viață este mai scurtă din cauza prădătorilor și a condițiilor de mediu.
Tamarinul împărat este o adevărată bijuterie a pădurilor amazoniene, combinând un aspect adorabil cu un comportament complex și fascinant. Protejarea habitatului său este esențială pentru a ne asigura că această maimuță carismatică va continua să încânte generațiile viitoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Amazon Kingfisher (Chloroceryle amazona), cunoscut și sub numele de „martin pescar amazonian”, este o pasăre spectaculoasă din familia Alcedinidae, renumită pentru penajul său vibrant și abilitățile sale de vânător. Această specie populează zonele joase ale tropicelor americane, din sudul Mexicului până în nordul Argentinei, fiind un simbol al ecosistemelor acvatice din regiune.
Caracteristici fizice
Amazon Kingfisher este o pasăre de talie medie, cu o lungime de aproximativ 29-30 cm și o greutate între 98 și 140 de grame. Are o siluetă tipică de martin pescar, cu un cioc lung și robust, o creastă ciufulită și o coadă scurtă. Penajul său superior este de un verde-bronz uleios, cu un guler alb distinct în jurul gâtului. Masculii se remarcă prin pieptul de un cărbune ruf roșcat și flancuri verzi, în timp ce femelele au pieptul alb cu pete verzi care se extind peste piept. Puii seamănă cu femelele, dar au pete albe pe aripile superioare și un cioc cu o pată galbenă.
Habitat și distribuție
Această specie este răspândită din statele mexicane Sinaloa și Tamaulipas, prin America Centrală, până în Columbia, Venezuela și estul Anzilor, ajungând în sud până în centrul Argentinei. A fost observată ocazional ca specie rătăcitoare în Aruba, Trinidad și Texas. Amazon Kingfisher preferă râurile mari, atât cu debit lent, cât și rapid, precum și malurile împădurite ale lacurilor și lagunelor de apă dulce. Poate fi găsită și în lagune salmastre, mangrove sau estuare de maree, dar evită pădurile dense, preferând peisaje deschise. Trăiește de obicei sub 1.200 m altitudine, dar a fost observată până la 2.500 m în Venezuela.
Comportament și reproducere
Amazon Kingfisher este, în general, o pasăre sedentară, cu excepția unor cazuri rare de rătăcire. Vânează de pe un punct de observație, cum ar fi o ramură sau o stâncă, de unde se aruncă în apă pentru a prinde pești, în special din familia Characidae, și crustacee. Ocazional, planează deasupra apei înainte de a plonja. Strigătele sale sunt variate, incluzând un „tek” sau „klek” ascuțit, un „chrit” staccato care poate deveni un zdrăngănit, și o serie de note clare, accelerate, considerate semnale de salut sau alarmă.
Sezonul de reproducere variază geografic, în America Centrală având loc în prima jumătate a anului. Perechile excavează împreună un tunel înclinat în malurile râurilor, lung de până la 1,6 m, cu o cameră de cuib la capăt. Femela depune 3-4 ouă, iar incubația, care durează aproximativ 22 de zile, este realizată în principal de femelă noaptea și de mascul ziua. Puii părăsesc cuibul la 29-30 de zile după eclozare.
Dieta
Dieta Amazon Kingfisher constă în principal din pești și crustacee, dar poate include și insecte acvatice sau amfibieni, în funcție de disponibilitate. Tehnica sa de vânătoare, care implică plonjarea precisă din poziție fixă, demonstrează o adaptare remarcabilă pentru mediul acvatic.
Conservare
Conform IUCN, Amazon Kingfisher este clasificat ca specie cu risc scăzut (Least Concern), cu o populație estimată la cel puțin 500.000 de indivizi maturi. Deși are o distribuție geografică extrem de largă, populația sa este în scădere din cauza degradării habitatului, inclusiv defrișările, poluarea apelor și construcția de baraje. Prezența sa este un indicator important al sănătății ecosistemelor acvatice.
Curiozități
-
Amazon Kingfisher este mai mare decât ruda sa, Green Kingfisher, dar mai mic decât Ringed Kingfisher, fiind ușor de distins prin ciocul său masiv și creasta ciufulită.
-
Spre deosebire de alte specii de martini pescari, nu regurgitează resturi de pește, sistemul său digestiv procesând complet prada.
-
Este o pasăre solitară sau întâlnită în perechi, fiind extrem de teritorială, mai ales în sezonul de reproducere.
Amazon Kingfisher este un adevărat maestru al apelor tropicale, combinând frumusețea cu abilități de vânătoare remarcabile, fiind o prezență vitală în ecosistemele Neotropicelor.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În secolul al XIX-lea, lumea era în plină transformare tehnologică, iar electricitatea devenea o forță care promitea să schimbe viața cotidiană. În acest context, un mic oraș din Statele Unite ale Americii a intrat în istorie ca fiind primul care a beneficiat de iluminat public electric, marcând un moment de cotitură în evoluția urbană.
Cleveland, Ohio: Pionierul iluminatului electric
În anul 1880, orașul Cleveland, Ohio, a devenit primul oraș din lume care a implementat un sistem de iluminat public electric pe scară largă. Acest progres a fost posibil datorită inovațiilor lui Charles F. Brush, un inventator și inginer american care a dezvoltat un sistem eficient de iluminat cu arc electric. Pe 29 aprilie 1880, în Public Square, centrul orașului Cleveland, au fost instalate 12 lămpi cu arc electric, care au luminat străzile într-un mod nemaiîntâlnit până atunci.
Sistemul lui Brush utiliza un generator dynamo pentru a produce electricitate, care era apoi transmisă către lămpile cu arc. Aceste lămpi produceau o lumină intensă, mult superioară felinarelor cu gaz sau ulei folosite până atunci. Locuitorii orașului au fost uimiți de spectacolul luminii electrice, care a transformat noaptea într-o scenă vibrantă, plină de posibilități.
Iluminatul electric din Cleveland nu a fost doar o realizare tehnică, ci și un catalizator pentru schimbări sociale și economice. Străzile iluminate au sporit siguranța publică, au extins orele de activitate comercială și au încurajat viața de noapte. De asemenea, acest moment a inspirat alte orașe din lume să adopte tehnologia electrică, pregătind terenul pentru electrificarea globală.
De ce Cleveland?
Alegerea orașului Cleveland nu a fost întâmplătoare. Orașul era un centru industrial în plină dezvoltare, iar Charles Brush, care locuia în Cleveland, a avut sprijinul autorităților locale pentru a-și testa invențiile. Succesul experimentului din Public Square a demonstrat fiabilitatea sistemului și a deschis calea pentru extinderea iluminatului electric în alte orașe, precum New York și Londra.
Un pas spre modernitate
Povestea primului oraș iluminat electric este mai mult decât o notă de subsol în istoria tehnologiei. Este o poveste despre curaj, inovație și dorința de a transforma lumea. Cleveland a arătat lumii că electricitatea nu era doar o curiozitate științifică, ci o forță capabilă să redefinească modul în care trăim.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cutremur de 4.4 în Gorj, Oltenia: Seism resimțit puternic în Târgu Jiu pe 22 August 2025
Cod galben de caniculă și instabilitate atmosferică în județul Călărași
Află și tu care este valoarea normală a tensiunii tale în funcție de vârstă
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
