Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 5°C | Anul XI Nr. 541

Știri

Călărași: Semnalul luminos la trecerea de nivel de cale ferată, o problemă gravă semnalată de șoferi

Published

on

Câteva secunde l-au despărțit pe un taximetrist din Călărași să fie parte dintr-o tragedie, astăzi, din cauza unei treceri de nivel de cale ferată din municipiul Călărași, motivul care sta la baza incidentului fiind sistemul de atenționare despre care soferii spun că este defect. De ani de zile, trecerea de nivel de cale ferată dintre zona “10 Nivele” și cartierul “Livada” din Călărași este o adevărată problemă pentru conducătorii auto.

Șoferii nu văd semnalul de atenționare , aceștia fiind obligați să se ghideze după instinct sau să sporească atenția la bariera care ar putea coborî în orice moment.

Un filmuleț realizat de un taximetrist surprinde un moment palpitant în care un alt coleg de breaslă reușește să se strecoare printre bariere după ce acestea coboară. Din fericire, autoturismul a reușit să iasă dintre bariere înainte ca trenul să treacă.

Trecerea la nivel de cale ferată este în general o operațiune simplă și sigură, atât timp cât participantul la trafic respectă indicațiile semnelor montate în proximitatea magistralei. Fie că este vorba de barieră sau de prezența Crucii Sfântului Andrei, prevăzută cu semnal luminos și sonor, participanții în trafic trebuie să respecte legislația rutieră aflată în vigoare, asta dacă semnalele funcționează cum trebuie.

Advertisement

Un echipaj de poliție rutieră din cadrul Serviciului Rutier din Călărași s-a deplasat la fața locului pentru a verifica sesizările șoferilor.

foto: Daniel Naghi, polițist al Serviciului Rutier Călărași

foto: Daniel Naghi, polițist al Serviciului Rutier Călărași

“Am luat act se sesizarea șoferilor cu privire la eventualele disfuncțiuni ale sistemului de semnalizare luminoasă și acustică montată la nivelul cu trecerea cu calea ferată, motiv pentru care am venit să verificăm exact, modul de funcționare, daca este vizibil, dacă funcționează, dacă sunt ceva probleme vis-a-vis de această modalitate de semnalizare a aproprierii trenurilor. Am observat și constat că sistemul funcționează, atât bariera cât și semnalele luminoase și acustice. Nu am constat nereguli privind modul de funcționare al acestora.” a precizat Daniel Naghi, polițist al Serviciului Rutier Călărași.

Slaba vizibilitate a semnalelor luminoase, real pericol pentru șoferi

Mai mulți șoferi au atras atenția pe rețelele de socializare cu privire la situația semnalului luminos problematic pentru șoferi. Nu este prima oară când semnalul joacă feste șoferilor.

foto: Arthur Marin, taximetrist din Călărași

foto: Arthur Marin, taximetrist din Călărași

În 2020, un bărbat din Călărași, taximetrist, a rămas fără permis, după ce fost prins cu autoturismul între bariere.  Acesta a traversat liniile de cale ferată când semnalul luminos era alb, cu cadenţă lentă, dar, când era exact pe prima linie, a văzut cum barierele coborau. Șoferul a reuşit să efectueze manevre pentru a ieși dintre bariere, însă poliștii rutieri aflați în zonă l-au lăsat fără permis pentru fapta comisă.

“Am intrat pe semnalul alb, iar până să ies, a început să sune. Echipajul de poliție era imediat după barieră, m-a semnalizat, am oprit și mi s-a spus că am intrat pe semnalul roșu și cel acustic. Pot să vă spun că, pe partea cu Supeco, semnalul acustic nu mergea, nu se auzea. În perioada aceea mergea numai pe partea cu case. Am mai intrat un conducător auto, când am auzit semnalul sonor, am crezut că este în spatele meu mașina de poliție. M-am uitat în oglindă, eram aproape de ieșire, începuse să se lase bariera.

Dacă eram pe partea cu bariera, se lăsa peste mine. Mi s-a suspendat permisul de conducere, mi s-a făcut proces-verbal. Nu am înțeles pentru ce. Nu pot să vă spun decât că, în timpul zilei, când este soarele puternic, nu se vede, pe partea cu Supeco, niciun semnal. Nici cel roșu, nici cel alb.” a relatat Arthur Marin, un taximetrist din Călărași care își caută dreptatea prin sălile de judecată.

Indicatoare lipsă 

În noaptea de 23 Ianuarie 2023, un indicator de “cedează trecerea” de pe sensul Danubius – Supeco, strada Locomotivei, a fost furat cu tot cu stâlp.

Advertisement

Polițiștii locali au anunțat incidentul și comisia de circulație din subordinea PMC Călărasi, însă indicatorul nu a fost montat.

Ce spune legea?

Potrivit legislaţiei rutiere, Art. 107. se referă la: La trecerea la nivel cu calea ferată semnalul luminos pentru anunțarea apropierii trenurilor este compus din două lumini roșii care funcționează intermitent alternativ. În cazul trecerii la nivel prevăzute cu bariere sau semibariere, acest semnal anunță coborârea acestora. (2) Semnalul luminos pentru anunțarea apropierii trenurilor trebuie să fie însoţit de un semnal sonor de avertizare. (3) În timpul cât semnalul cu lumini roșii prevăzut la alin. (1) este stins, trebuie să funcționeze permanent un semnal cu lumină intermitentă de culoare albă, având cadența lentă, care semnifică permisiunea de a trece. (4) Lămpile cu lumini roșii și albe sunt montate pe același suport și îndreptate în aceeași direcție. Acestea se amplasează de fiecare parte a căii ferate, pe partea dreapta în sensul de mers, iar când condițiile de vizibilitate impun, și pe partea stânga, pe un refugiu în mijlocul părții carosabile ori deasupra acesteia. Potrivit Art. 108, la apropierea trenurilor, semnalul luminos cu lumini roșii și cel sonor trebuie să intre în funcțiune, în mod automat, concomitent cu stingerea semnalului de culoare albă și să rămână în funcțiune până la trecerea acestora.

 

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement

Știri

Leacul bunicii care te scapă rapid de tusea seacă: siropul magic făcut din bere și zahăr ars

Published

on

Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.

Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):

  • 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
  • 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
  • un borcan curat cu capac

Mod de preparare:

  1. Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
  2. Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
  3. Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
  4. Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
  5. Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.

Administrare:

  • Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
  • Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi

După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.

Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri

Published

on

În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.

Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.

Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.

Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.

Advertisement

Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.

Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Omul care a murit strigând blesteme către cei care l-au trimis în cer

Published

on

În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.

Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.

Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.

Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.

Advertisement

Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.

A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.

Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.

A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.

Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading