În primăvara anului 1851, viața liniștită a lui Olive Oatman, o adolescentă de doar paisprezece ani, a fost spulberată într-un mod brutal și ireversibil. Familia Oatman, care călătorea spre vest în căutarea unei vieți mai bune, a fost prinsă într-o ambuscadă sângeroasă lângă râul Gila, în teritoriul care astăzi face parte din Arizona. Atacul, orchestrat de un grup de războinici Yavapai, a fost rapid și necruțător. În câteva momente cumplite, părinții și frații mai mari ai lui Olive au fost uciși sub ochii ei, iar lumea pe care o cunoștea s-a prăbușit. Doar Olive și sora ei mai mică, Mary Ann, în vârstă de șapte ani, au supraviețuit masacrului, dar nu pentru a găsi libertatea, ci pentru a fi luate captive de atacatori.

Captivitatea sub Yavapai a fost un coșmar care a pus la încercare limitele rezistenței umane. Olive și Mary Ann au fost smulse din viața lor anterioară și aruncate într-o lume de brutalitate și lipsuri. În primul an, surorile au fost supuse unui tratament inuman: bătute, înfometate și forțate să muncească fără odihnă. Fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire, în care cele două fete trebuiau să navigheze nu doar durerea fizică, ci și trauma emoțională a pierderii familiei lor. În ciuda suferinței, Olive a găsit în ea o scânteie de speranță, o dorință arzătoare de a lupta pentru viața ei și a surorii sale, chiar și în fața unor condiții aparent de netrecut.

Viața în captivitate era marcată de o rutină dură. Olive și Mary Ann erau forțate să îndeplinească sarcini istovitoare, de la strângerea lemnelor și pregătirea hranei până la alte munci fizice epuizante, sub amenințarea constantă a violenței. Hrana era insuficientă, adesea limitată la resturi sau la ce putea fi găsit în sălbăticie, iar accesul la apă curată era un lux rar. În ciuda acestor greutăți, Olive a început să observe și să înțeleagă treptat cultura și obiceiurile captorilor săi, încercând să găsească modalități de a supraviețui prin adaptare. Totuși, relația cu Yavapai era tensionată, iar frica de a face un pas greșit era mereu prezentă.

După un an de captivitate sub Yavapai, soarta surorilor a luat o altă turnură neașteptată. Ele au fost vândute sau schimbate unui alt trib, Mohave, care le-a tratat cu o oarecare clemență comparativ cu ultima experință. Totuși, această schimbare nu a șters trauma profundă a primului an de captivitate, iar Olive a purtat cu ea cicatricile fizice și emoționale ale acelei perioade. Povestea lui Olive Oatman este mai mult decât o relatare a supraviețuirii; este o mărturie a puterii spiritului uman, a capacității de a găsi speranță în cele mai întunecate momente și a dorinței de a lupta pentru viață, indiferent de obstacole.

Advertisement

Povestea lui Olive a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute relatări ale captivității din epoca Vestului Sălbatic, nu doar datorită dramatismului său, ci și datorită detaliilor fascinante despre interacțiunile interculturale și supraviețuirea într-un mediu ostil. Experiența ei a rămas un simbol al rezilienței și al curajului, inspirând generații și oferind o privire asupra provocărilor și pericolelor vieții de pionier în America secolului al XIX-lea.

Păstura, cunoscută și ca „pâinea albinelor”, este un superaliment apicol cu proprietăți curative remarcabile, fiind mai bogată în nutrienți decât polenul. Obținută de albine prin recoltarea și procesarea polenului din flori, păstura este depozitată în celulele fagurilor, tasată, amestecată cu miere și sigilată cu un strat fin de ceară. După 30 de zile de fermentare naturală în stup, se transformă într-un remediu natural complex, bogat în vitamine, 27 de minerale și oligoelemente, proteine, aminoacizi, enzime, hormoni naturali și probiotice.

Beneficii extraordinare pentru sănătate

1. Protecția și regenerarea ficatului

Păstura susține buna funcționare a ficatului și contribuie la regenerarea acestuia. Studiile au demonstrat eficiența sa în tratarea afecțiunilor hepatice, precum:

• Steatoză hepatică (ficat gras)

• Hepatită acută și cronică

• Ciroză

Un studiu din 1976, realizat pe 110 pacienți cu hepatită cronică, a arătat că administrarea a 30 g de păstură timp de 30 de zile sau a polenului crud timp de 90 de zile a normalizat raportul albumină/globulină din sânge.

2. Întărirea imunității

Datorită probioticelor din compoziție, păstura reface flora intestinală, esențială pentru un sistem imunitar puternic. Aceasta joacă un rol cheie în procesul de digestie și protejează organismul împotriva agenților patogeni.

Advertisement

3. Sănătatea sistemului digestiv

Păstura reglează tranzitul intestinal, reduce aciditatea gastrică și ameliorează afecțiuni precum:

• Constipație cronică

• Enterocolite

• Colite de fermentație

• Tulburări ale colonului

• Ulcer

4. Reducerea colesterolului

Studiile indică faptul că păstura contribuie la scăderea nivelului de colesterol din sânge, susținând sănătatea cardiovasculară.

5. Alte beneficii

Păstura este recomandată în cazuri de:

• Anemii

• Reumatism

• Rahitism și probleme de dezvoltare la copii

• Tulburări ale sistemului nervos (stres, surmenaj, nevroze, depresii, insomnii)

• Tulburări de metabolism (obezitate, anorexie, pierdere în greutate)

• Creșterea potenței sexuale masculine

Cum se consumă păstura?

Pentru rezultate optime, se recomandă minimum două cure anuale de 6 săptămâni. O cură continuă pe tot parcursul anului poate aduce beneficii de lungă durată.

Doza zilnică recomandată:

• Copii: 1 linguriță (3 g/zi)

• Adulți: 1 lingură (5-10 g/zi)

Mod de administrare:

Advertisement

• Începeți cu doze mici, crescând treptat cantitatea.

• Consumați păstura la 30-45 de minute înainte sau după masă.

• Pentru o absorbție optimă, țineți păstura sub limbă cât mai mult timp înainte de a o înghiți.

• Administrarea pe stomacul gol maximizează absorbția, dar poate cauza disconfort gastric la unele persoane.

De unde procurăm păstura?

Păstura este disponibilă în magazinele de specialitate pe tot parcursul anului. Alegeți produse de calitate de la apicultori de încredere pentru a beneficia de toate proprietățile sale curative.

Consumați păstura cu încredere și redescoperiți sănătatea cu acest dar al naturii!

Vicepremierul și ministrul bulgar al Transporturilor și Comunicațiilor, Grozdan Karadjov, a declarat în fața Comisiei parlamentare pentru transporturi de la Sofia că România reprezintă principalul obstacol în realizarea unor noi puncte de trecere peste Dunăre, transmite agenția BGNES, citată de Rador.

„Bulgaria insistă pentru construirea de noi poduri peste Dunăre, dar se confruntă cu o rezistență din partea României. Noi vrem să avem propriile noastre treceri, iar singurul obstacol de până acum este România”, a spus Karadjov.

Dunărea – „un coșmar pentru transporturi”

Ministrul a afirmat că fluviul a devenit „un adevărat coșmar” pentru transporturile bulgare, din cauza refuzului Bucureștiului de a accepta noi proiecte. „Politica de descurajare îndelungată – de zeci de ani – a României de a nu permite noi poduri peste Dunăre joacă un rol în transformarea acestui lucru într-un coșmar pentru transporturi”, a adăugat el.

Karadjov a reamintit că Bulgaria solicită cinci noi puncte de trecere peste fluviu și a susținut această poziție și în fața comisarului european Apostolos Tzitzikostas. „În celelalte țări de-a lungul Dunării există câte un pod cam la fiecare 70 de kilometri. Nu este normal ca un locuitor din Lom să parcurgă sute de kilometri pentru a ajunge pe celălalt mal, aflat la doar câteva sute de metri”, a subliniat oficialul bulgar.

Advertisement

România cere dragarea Dunării

De cealaltă parte, România insistă ca Bulgaria să realizeze lucrări de dragare pentru a facilita navigația pe Dunăre, condiție considerată esențială pentru transportul fluvial.

Karadjov a precizat că reprezentanți ai Bulgariei, României și Greciei au fost invitați la o întâlnire la Luxemburg, pe 4 iunie, pentru a discuta problema trecerilor peste Dunăre. „Din păcate, România a respins propunerea, probabil din cauza alegerilor interne”, a spus el.

Probleme și la feriboturi

Ministrul bulgar a reclamat și blocajele legate de transportul cu feribotul. Potrivit acestuia, linia de lângă Ruse nu a primit autorizație de la partea română de peste doi ani. „Am cerut ca românii să permită operarea feribotului măcar pe perioada reparațiilor la pod, însă nu există nicio evoluție”, a adăugat Karadjov.

Oficialul de la Sofia a subliniat că instituțiile europene, dar și Bulgaria și Grecia, ar trebui să intensifice presiunea asupra României. „Nu este posibil ca, în secolul XXI, un obstacol natural să fie transformat într-o problemă socială și economică de o asemenea amploare”, a conchis Karadjov.

Advertisement