Head SPCTA-FL bazin
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
La zi
Amenzi de până la 25.000 lei pentru magazinele care refuză să-ți schimbe produsul defect – intră în vigoare chiar de azi!
Începând de azi, 23 noiembrie 2025, comercianții nu mai pot refuza la infinit înlocuirea produselor defecte.
Legea nr. 190/2025, publicată joi în Monitorul Oficial, introduce pentru prima dată amenzi concrete – între 5.000 și 25.000 de lei – pentru magazinele care nu respectă termenul legal de 30 de zile pentru înlocuirea unui produs neconform.
De ce a fost nevoie de această lege?
În 2021, prin OUG 140, românii au primit dreptul clar de a cere înlocuirea imediată a unui produs defect (nu doar reparație sau restituire bani). Problema? Legea nu prevedea nicio amendă dacă vânzătorul ignora obligația. Rezultat: mii de consumatori s-au lovit de refuzuri, tergiversări și scuze de genul „nu avem stoc” sau „trimiteți-l în service 3 luni”.
Autorii legii spun clar: fără sancțiune, obligația a rămas pe hârtie. Acum s-a corectat.
Ce se schimbă concret?
- Dacă un produs (telefon, frigider, canapea, pantofi etc.) are defect de fabricație sau devine neconform fără vina ta, ai dreptul să ceri înlocuirea lui cu unul nou.
- Vânzătorul are maximum 30 de zile să rezolve.
- Dacă refuză sau întârzie nejustificat → amendă de la 5.000 la 25.000 lei aplicată de ANPC.
Cine controlează și cine plătește?
ANPC este instituția care verifică și dă amenzile. Inspectorii pot interveni dacă:
- ți se refuză înlocuirea fără motiv legal
- ți se cere să aștepți mai mult de 30 de zile
- ți se impun soluții ilegale (ex. doar reparație dacă tu vrei produs nou)
Pe scurt: consumatorul câștigă un instrument real de apărare
Începând de duminică, când cumperi electronice, electrocasnice, mobilă, haine sau încălțăminte, știi că legea e în sfârșit de partea ta – cu dinți. Comercianții care până ieri te trimiteau la plimbare vor gândi de două ori înainte să mai încalce termenul de 30 de zile.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Plorn Dickens: Umbra talentului nepăsător
Edward Bulwer Lytton Dickens, poreclit Plorn de familie, s-a născut la 13 martie 1852, în Londra, ca al zecelea și ultimul copil al marelui scriitor Charles Dickens. Tatăl său, maestru al romanelor care explorau dragostea, sărăcia și speranța – gândiți-vă la scenele tandre din „Marile speranțe” sau la sacrificiile din „Poveste despre două orașe” – părea să reverse toată afecțiunea în paginile sale. În realitate, însă, Plorn a crescut într-o casă unde căldura părintească era o raritate.
Copilăria lui Plorn a fost marcată de absența emoțională a tatălui. Charles, absorbit de turnee de lecturi publice, de aventuri extraconjugale și de ambiții literare, își trata fiii mai mult ca pe niște proiecte eșuate decât ca pe copii. Plorn, un băiat sensibil și inteligent, dar lipsit de disciplină, nu excela în învățământul școlar. La doar 16 ani, în 1868, tatăl său l-a trimis în Australia, împreună cu fratele său Alfred, sub pretextul unei vieți noi în colonii. „Du-te și fă-ți un nume acolo”, i-a spus Charles, fără să-și ascundă dezamăgirea. Era un exil mascat, o modalitate de a scăpa de un fiu pe care-l considera o povară.
În Australia, Plorn a încercat să-și construiască o existență. A lucrat ca fermier, apoi ca funcționar guvernamental în New South Wales. A cunoscut succes modest, dar și eșecuri: datorii, afaceri ratate, o căsnicie târzie cu Constance Desailly în 1880, din care au rezultat două fiice. Niciodată nu a atins strălucirea fraților săi mai mari, precum Charley sau Henry, care au rămas în Anglia. Scrisorile sale către familie dezvăluie o durere ascunsă – o căutare perpetuă a aprobării unui tată care murise în 1870, lăsându-l cu moștenirea unui nume celebru, dar fără îmbrățișarea promisă.
Plorn a murit la 31 ianuarie 1902, în Australia, la doar 49 de ani, răpus de o boală cardiacă. Viața sa ilustrează ironia crudă: Charles Dickens a scris despre orfani care găsesc iubire și răscumpărare, dar propriul său fiu a rămas un orfan emoțional, rătăcind în umbra unui geniu care nu știa să iubească decât prin cuvinte tipărite. Plorn nu a fost un ratat, ci o victimă a unui paradox – un tată care a dat lumii povești de dragoste eternă, dar nu a oferit-o celor mai apropiați. În coloniile îndepărtate, el a căutat ceea ce nu primise acasă: un loc unde să fie văzut cu adevărat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Somn mortal” de Christoph Elbern
Christoph Elbern, medic german și scriitor cu o experiență reală în domeniul somnului și al neurologiei, reușesc să transforme o temă aparent banală – dorința universală de a dormi mai bine – într-un adevărat coșmar contemporan. În „Somn mortal” (titlu original „Todsicher schlafen”, apărut în 2023 la editura Droemer), autorul imaginează un viitor foarte apropiat în care o aplicație revoluționară promite somnul perfect prin stimularea directă a creierului. Ceea ce începe ca o minune tehnologică devine rapid o capcană mortală.
Personajul principal, Alex Reiners, un tânăr antreprenor epuizat de insomnii cronice, este exact genul de om pe care îl întâlnim zilnic: obosit, stresat, dispus să încerce orice pentru câteva ore de odihnă adevărată. Când primește accesul la programul beta al aplicației „DeepRest”, pare că i s-a împlinit visul. Somnul devine profund, fără vise urâte. Dar treptat observă că nu-și mai amintește ce a făcut în anumite nopți și că oamenii din jurul lui încep să moară în circumstanțe ciudate – toți utilizatorii ai aceleiași aplicații.
Elbern construiește tensiunea cu răbdare și precizie chirurgicală. Cartea alternează capitolele din perspectiva lui Alex cu fragmente de jurnal ale altor utilizatori și cu explicații științifice credibile despre fazele somnului, undele cerebrale și manipularea lor. Autorul nu exagerează cu termeni tehnici, dar oferă suficientă informație reală cât să te facă să te întrebi dacă așa ceva ar putea fi posibil peste cinci-zece ani.
Ce impresionează cel mai mult este felul în care cartea vorbește despre dependența noastră de soluții rapide. Somnul a devenit o marfă, iar personajele sunt dispuse să-și cedeze controlul asupra propriului creier doar pentru a fi „mai productive” a doua zi. Critica la adresa societății performanței este tăioasă, dar niciodată predicativă; Elbern lasă cititorul să tragă singur concluziile.
Ritmul este alert fără să fie obositor, cu răsturnări de situație bine plasate și un final care reușește să fie simultan logic și șocant. Personajele secundare (în special sora lui Alex, medic neurolog, și un hacker obsedat de protecția datelor) sunt bine conturate și aduc profunzime poveștii.
„Somn mortal” este genul de thriller care te ține treaz noaptea – ironic, având în vedere subiectul – și care îți lasă un gust amar când te gândești cât de aproape suntem de realitatea descrisă. O lectură obligatorie pentru oricine folosește aplicații de somn sau poartă brățări de fitness: după ultimele pagini, s-ar putea să-ți fie teamă să mai adormi cu telefonul lângă pat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



