Administrația Națională de Meteorologie a emis o atenționare meteorologică Cod Galben de ger, valabilă la nivel național, inclusiv pentru județul Călărași. Potrivit informării transmise de Instituția Prefectului – Județul Călărași, intervalul vizat este 17 ianuarie, ora 10:00 – 21 ianuarie, ora 10:00.

În această perioadă, România se va confrunta cu un episod de vreme deosebit de rece, caracterizat prin ger accentuat pe timpul nopților și al dimineților, dar și prin intensificări ale vântului, care vor amplifica senzația de frig.

Pentru județul Călărași, autoritățile avertizează că, începând din seara zilei de 17 ianuarie și în zilele următoare, se vor înregistra temperaturi foarte scăzute. Minimele pot ajunge până la -20 de grade Celsius, situație care se încadrează în mai multe intervale succesive de Cod Galben.

Harta meteorologică publicată de ANM arată că cea mai mare parte a țării se află sub incidența gerului, inclusiv regiunile Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea și Transilvania.

Recomandările autorităților

Prefectura Călărași face apel la populație să respecte măsurile de protecție:

• evitarea expunerii prelungite la frig;
• atenție sporită pentru vârstnici, copii și persoanele cu probleme de sănătate;
• folosirea unor mijloace adecvate de încălzire și îmbrăcăminte corespunzătoare;
• urmărirea informărilor oficiale transmise de autorități.

Autoritățile locale și serviciile de intervenție rămân în alertă, iar cetățenii sunt îndemnați să semnaleze orice situație de urgență apărută din cauza temperaturilor extreme.

Uniunea Europeană și țările din blocul economic Mercosur – format din Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Venezuela ca membru asociat – sunt programate să semneze azi un acord comercial de liber schimb cu un caracter cu adevărat istoric, care pune capăt unei perioade îndelungate de aproape 26 de ani de negocieri complexe, pline de obstacole politice, economice și de mediu, și care stabilește un nou cadru comprehensiv de relații bilaterale, menit să stimuleze comerțul, investițiile și cooperarea în diverse domenii între cele două regiuni majore ale lumii.

Acest tratat, negociat cu răbdare și compromisuri de ambele părți, acoperă o gamă largă de aspecte, inclusiv reducerea tarifelor vamale pentru mii de produse, facilitarea accesului pe piețe pentru servicii și investiții, armonizarea standardelor de calitate și siguranță alimentară, protecția indicațiilor geografice pentru produse precum vinurile europene sau carnea sud-americană, precum și clauze privind dezvoltarea durabilă, protecția mediului înconjurător – cu accent pe combaterea defrișărilor ilegale în Amazonia – și respectarea drepturilor muncitorilor conform standardelor Organizației Internaționale a Muncii.

Totuși, în ciuda entuziasmului general, acordul se lovește de o acceptare tensionată în interiorul Uniunii Europene, unde aproximativ jumătate de duzină de state membre, printre care Franța, Austria, Polonia și posibil altele, exprimă opoziție vehementă, invocând temeri legate de impactul negativ asupra agriculturii europene, care ar putea fi inundată de importuri ieftine de carne de vită, zahăr, etanol, orez și miere din America de Sud, produse adesea cu standarde mai laxiste de mediu și welfare animal, ceea ce ar duce la concurență neloială, scăderi de prețuri pe piețele interne, pierderi economice pentru fermieri și potențiale falimente ale exploatațiilor mici și mijlocii.

În plus, criticii subliniază riscurile pentru biodiversitate și climă, dat fiind că Mercosur, în special Brazilia, a fost acuzată de creșterea defrișărilor pentru agricultură extensivă, contrar angajamentelor UE în materie de Green Deal și sustenabilitate. Cu toate aceste provocări, pactul are mecanisme care permit intrarea sa în vigoare pe o bază interimară sau provizorie, ceea ce înseamnă că părți esențiale ale acordului – precum liberalizarea comerțului cu bunuri industriale, servicii și unele produse agricole – pot fi aplicate imediat după semnare, fără a aștepta ratificarea completă, oferind astfel beneficii rapide pentru exportatorii europeni în sectoare precum automobile, mașini-unelte, produse chimice și farmaceutice, care ar câștiga acces preferențial pe piețele sud-americane în creștere.

Totuși, pentru aplicarea sa finală și completă, acordul va trebui să depășească un proces tensionat și potențial prelungit de ratificare, care implică aprobarea de către Parlamentul European, Consiliul UE și parlamentele naționale ale statelor membre, un drum plin de dezbateri aprinse, amendamente posibile și chiar riscuri de blocaj, mai ales dacă opoziția internă se intensifică prin proteste ale fermierilor sau presiuni din partea grupurilor de mediu precum Greenpeace sau WWF, dar care, dacă va fi finalizat cu succes, ar crea una dintre cele mai mari zone de comerț liber din lume, acoperind peste 780 de milioane de consumatori, stimulând creșterea economică reciprocă, diversificând lanțurile de aprovizionare globale și consolidând poziția geopolitică a UE în fața concurenței din partea Chinei și SUA în America Latină.

În vara anului 1903, când soarele arzător al lunii iulie învăluia străzile prăfuite ale orașelor americane, o femeie cu voință de fier, pe nume Mary Harris, cunoscută sub numele de Mother Jones a pornit o aventură care avea să schimbe pentru totdeauna felul în care lumea privea munca copiilor. Cunoscută drept o apărătoare neobosită a celor oprimați, Mary a adunat un grup de copii muncitori, mulți dintre ei abia ieșiți din leagăn, și a inițiat un marș epic de la Philadelphia până la Oyster Bay, unde președintele Theodore Roosevelt își petrecea zilele libere. Această călătorie nu era doar o simplă plimbare; era un strigăt de revoltă împotriva unui sistem nemilos care transforma inocența copilăriei în sclavie industrială.

Copiii implicați în marș proveneau din medii sărace, orfani sau fii de imigranți, obligați să lucreze în fabrici întunecate, țesătorii zgomotoase sau mine periculoase. Ei manipulau mașinării uriașe, țeseau fire nesfârșite sau extrăgeau cărbune din adâncurile pământului, adesea pentru mai mult de doisprezece ore pe zi, în schimbul unor bănuți care abia le ajungeau pentru o bucată de pâine. Mary, cu experiența ei vastă în luptele sindicale, știa prea bine ororile acestor condiții: accidente frecvente, boli cronice și o copilărie furată. “Acești micuți ar trebui să învețe litere și cifre, nu să-și piardă degetele în roți zimțate!”, răsuna glasul ei puternic în fiecare oprire.

Marșul a început pe 7 iulie, cu un grup de aproximativ o sută de suflete tinere, însoțiți de adulți susținători. Ei au parcurs sute de kilometri pe jos, traversând state precum Pennsylvania și New Jersey, înfruntând ploi torențiale care îi udau până la piele, căldură sufocantă care le usca gâtlejurile și oboseală care le îngreuna pașii. În fiecare oraș sau sat prin care treceau, Mary organiza adunări publice, urcându-se pe cutii sau platforme improvizate pentru a ține discursuri care răscoleau sufletele ascultătorilor. Ea vorbea despre cum copiii erau exploatați de patroni lacomi, cum familiile lor erau condamnate la sărăcie perpetuă și cum societatea întreagă pierdea prin neglijarea educației viitoarelor generații. “Vedeți aceste mâini mici și rănite? Ele ar trebui să țină creioane, nu unelte grele!”, exclama ea, arătând mulțimilor trupurile slabe și fețele palide ale copiilor.

Pe parcurs, marșul a atras atenția presei locale și naționale. Ziarele publicau relatări detaliate despre suferințele copiilor, ilustrând povești sfâșietoare: un băiețel de nouă ani care pierduse un braț într-un accident de fabrică, o fetiță de zece ani care țesea țesături noaptea întreagă, fără să vadă lumina zilei. Susținători entuziaști se alăturau convoiului, oferind hrană, adăpost și încurajări, în timp ce oponenții – patroni influenți sau autorități locale – încercau să îi oprească, invocând legi vagi sau amenințări. Dar nimic nu putea opri determinarea lui Mary; ea continua să mărșăluiască, transformând fiecare obstacol într-o oportunitate de a amplifica mesajul.

După săptămâni de eforturi, pe 23 iulie, grupul a ajuns la Oyster Bay. Deși președintele Roosevelt a refuzat să îi primească personal, probabil temându-se de implicațiile politice, acțiunea a generat un val uriaș de opinie publică. Scrisori de protest curgeau spre Casa Albă, iar dezbaterile în Congres au început să ia avânt. Marșul Copiilor a pus bazele unor reforme esențiale: legi care limitau orele de muncă pentru minori, impuneau vârste minime de angajare și promovau educația obligatorie. Mary Harris a devenit un simbol al rezistenței, inspirând mișcări similare în întreaga lume și demonstrând că o singură voce, unită cu curajul multora, poate răsturna munți de nedreptate.

Această poveste nu este doar o pagină de istorie; este o lecție vie despre puterea solidarității și despre nevoia constantă de a proteja cei mai vulnerabili. Prin marșul ei, Mary a arătat că schimbarea vine nu din palate, ci din stradă, unde bătăile inimilor obișnuite pot zgudui temeliile unui sistem nedrept.