„Chirurgul” este un thriller psihologic captivant, care te ține în tensiune de la primele pagini până la răsturnarea neașteptată de la final. Leslie Wolfe construiește o poveste intensă în jurul unei femei chirurg de succes, Anne, care pare să aibă totul: o carieră strălucită, o căsnicie fericită și o viață stabilă. Totul se schimbă dramatic când, în timpul unei operații de rutină, recunoaște pacientul de pe masa de operație – un om din trecutul ei, legat de un eveniment traumatic. Decizia ei impulsivă de a nu mai lupta pentru salvarea lui declanșează o serie de consecințe devastatoare.

Autoarea împletește cu măiestrie elemente de suspans medical cu intrigi personale profunde. Personajele sunt bine conturate: Anne este vulnerabilă, dar puternică, iar antagonista Paula, o procuroare ambițioasă și nemiloasă, adaugă un strat de pericol constant prin obsesia ei de a distruge vieți pentru avansare. Tensiunea crește treptat, prin detalii realiste din lumea chirurgiei cardiace, care dau credibilitate poveștii și te fac să te simți implicat în fiecare scenă.

Ce impresionează cel mai mult este modul în care Wolfe joacă subtil cu percepțiile cititorului – nimic nu este ceea ce pare, iar răsturnările de situație sunt inteligente și șocante, fără să pară forțate. Cartea explorează teme precum răzbunarea, trădarea și limitele etice, totul ambalat într-un ritm alert care te face să întorci paginile cu nerăbdare.

Un roman recomandat pasionaților de thrillere psihologice, perfect pentru cei care apreciază povești cu femei puternice în centrul acțiunii și finale memorabile.

Advertisement

Pasărea cunoscută sub numele științific Myioborus torquatus, denumită adesea dansatoarea cu guler, este o specie mică și plină de vitalitate, întâlnită exclusiv în regiunile muntoase din Costa Rica și vestul Panama. Cu o lungime de aproximativ 13 centimetri și o greutate de circa 10-11 grame, această pasăre atrage atenția prin coloritul său viu și contrastant.

Capul este negru, cu o creastă portocalie ascunsă care apare în momente de excitație, iar fața și gâtul sunt de un galben intens, separate de un guler negru distinctiv. Partea inferioară a corpului este galbenă strălucitoare, în timp ce spatele și aripile sunt gri-închis sau negre. Coada scurtă prezintă pene exterioare albe, pe care pasărea le desfăcută frecvent în evantai, creând un efect spectaculos.

Această specie trăiește în păduri montane umede, în special în zonele cu altitudini între 1500 și 3000 de metri, unde preferă margini de pădure, ravene și poieni. Este activă și curioasă, adesea urmărind oamenii sau animalele pentru a prinde insectele speriate de pașii lor. Vânând în principal insecte, ea zboară rapid prin vegetație, fluturând coada pentru a alunga prada din frunziș.

Dansatoarea cu guler este o pasăre sociabilă, întâlnită de obicei în perechi sau în grupuri mixte de păsări. Cântecul său este melodios, alcătuit din triluri și fluierături variate, iar apelul comun este un sunet ascuțit și penetrant.

Advertisement

În perioada de reproducere, între martie și mai, construiește cuiburi acoperite cu intrare laterală, folosind mușchi, fibre vegetale și frunze, ascunse pe pante umede. Datorită habitatului restrâns, această pasăre reprezintă un simbol al biodiversității fragile din pădurile tropicale înalte.

Nicu Gogoașă, pe numele adevărat Nicolae Gheorghiu, s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea în satul C.A. Rosetti din județul Buzău. Era un bărbat înalt, voinic, cu o fire veselă și un apetit legendar pentru gogoși, de unde i se trăgea și porecla. La 38 de ani, holtei încă, Nicu era prieten la cataramă cu Anghel, un om din sat, și o cunoștea pe Lina, fiica lui, de când fata era o copilă de doar opt ani. Glumind, dar cu inima serioasă, Nicu îi promisese Linei: „O să plec în lume, o să mă întorc bogat și o să te iau de nevastă, prințeso mea!” Fata râdea, dar el vorbea din suflet.

Hotărât să-și facă un rost, Nicu a vândut ce avea prin gospodărie, a luat și niște bani de la Anghel – din vânzarea unor grâne la un preț bun – și a pornit spre lume. A trecut prin Constantinopol, Paris, a ajuns la Londra și-a cumpărat un bilet la clasa a treia pe cel mai mare și mai falnic vapor din lume: RMS Titanic. Plecarea era programată pe 10 aprilie 1912, din Southampton. Nicu era entuziasmat: visa la America, la muncă grea, dar plătită bine, și la întoarcerea acasă ca un om înstărit.

Dar soarta avea alte planuri. Nicu, nefiind obișnuit cu ceasurile și programele stricte, a încurcat data îmbarcării. Când a ajuns în port, vasul plecase deja, lăsându-l pe chei cu traista în mână și cu inima frântă. Nu mai avea bani să se întoarcă acasă și nici să cumpere alt bilet. A rămas în port, dormind pe unde apuca, muncind cu ziua ca să supraviețuiască. A doua zi, o veste cutremurătoare a zguduit lumea: Titanicul se scufundase în apele înghețate ale Atlanticului, după ce lovise un aisberg, luând cu el peste 1.500 de suflete. Nicu și-a dat seama atunci că greșeala lui banală îi salvase viața. „Doamne, mulțumesc că m-ai făcut să greșesc ziua!”, a șoptit el, căzând în genunchi.

Biletul nefolosit pentru Titanic a devenit o comoară. Ziarele și colecționarii erau înnebuniți după orice amintire legată de tragedia care zguduise lumea. Un american bogat i-a oferit lui Nicu o sumă frumușică pentru bilet – suficient cât să-și cumpere un loc pe un alt vapor spre America. A ajuns la New York, trecând prin Ellis Island, unde funcționarii i-au schimbat numele în Nick Gogosh. A muncit din greu la căile ferate în Pennsylvania, strângând bănuț cu bănuț, dar dorul de avere mai mare l-a împins mai departe.

Advertisement

În 1915, auzind că în Argentina se câștigă bine la ferme și abatoare, Nicu a luat un vapor spre sud și a debarcat în Buenos Aires. Argentina, țara pampasului vast și a vitelor grase, l-a primit cu brațele deschise. A lucrat întâi la un abator, apoi și-a deschis o mică afacere: o măcelărie unde vindea cârnați românești, mititei și alte bunătăți după rețete de acasă. Argentinienii îl îndrăgeau pe „don Nicolás el rumano” pentru mâncărurile sale gustoase și pentru poveștile lui pline de farmec. În zece ani, Nicu a strâns o avere adevărată: două case în Buenos Aires, o fermă cu vite și un sac plin cu pesos de aur. Argentina îi oferise nu doar bogăție, ci și lecții de viață, învățându-l să fie harnic și isteț în negoț.

La 53 de ani, în 1927, dorul de casă l-a biruit. Și-a vândut totul, și-a umplut cuferele cu bani și daruri și a luat vaporul înapoi spre Europa, debarcând la Constanța. Purta un costum elegant, pălărie de panama și în buzunar o fotografie veche cu Lina la opt ani. A mers direct la Buzău, unde a regăsit-o pe Lina, acum o tânără frumoasă de 23 de ani. Anghel, tatăl ei, s-a opus la început căsătoriei: „Ești prea bătrân, prea umblat prin lume!” Dar Lina îl așteptase cu credință. Într-o zi de târg, fata a dispărut, lăsând un bilet pe masă: „Tată, am plecat cu Nicu al meu. Să ne iertați și să ne dați binecuvântarea!”

S-au cununat în grabă la biserica din sat, iar un an mai târziu, pe 2 august 1928, Lina a născut o fetiță sănătoasă. Au botezat-o Argentina, în amintirea țării care îi dăruise lui Nicu averea și puterea să se întoarcă acasă. Familia s-a împăcat curând, iar Nicu și Lina au trăit în pace și fericire, înconjurați de copii, nepoți și strănepoți. Nicu Gogoașă a murit în 1981, la 97 de ani, în casa lui din Buzău, povestind până în ultima clipă cum o simplă confuzie cu data îmbarcării l-a salvat de la fundul oceanului și i-a dăruit o viață plină de aventuri, dragoste și noroc.

Advertisement