Furnizarea apei potabile este sistată temporar, luni, 19 ianuarie 2026, în municipiul Călărași, ca urmare a unei avarii apărute la rețeaua de distribuție, a anunțat operatorul regional Ecoaqua Călărași.

Potrivit informațiilor oficiale, întreruperea este necesară pentru remedierea defecțiunii, iar intervalul orar estimat pentru intervenție este cuprins între 11:30 și 14:00. Echipele Ecoaqua se află deja la fața locului și lucrează pentru soluționarea avariei în cel mai scurt timp posibil.

Reprezentanții operatorului dau asigurări că se depun toate eforturile pentru reluarea furnizării apei potabile cât mai rapid și își cer scuze consumatorilor pentru disconfortul creat.

Marele curassow este o pasăre mare din familia cracidelor, răspândită în pădurile tropicale dense din America Centrală și nordul Americii de Sud, de la Mexic până în Ecuador. Masculul impresionează prin penajul negru lucios, creasta galbenă proeminentă și ciocul curbat puternic, în timp ce femela are un aspect mai discret, cu nuanțe maronii și dungi albe pe aripi și coadă. Adulții pot atinge o lungime de până la un metru, cu o greutate ce depășește patru kilograme, făcându-i una dintre cele mai mari păsări de pădure din regiune.

Trăiește în habitate umede, la altitudini joase, preferând zonele cu vegetație bogată și surse de apă. Se hrănește în principal cu fructe coapte, semințe, frunze și insecte, căutând hrana pe sol sau în copaci joși. Este o specie solitară sau trăiește în perechi, evitând grupurile mari. Masculul emite sunete puternice, asemănătoare unui răcnet, pentru a marca teritoriul, mai ales în sezonul de reproducere. Femela depune de obicei două ouă albe în cuiburi simple construite în copaci, iar puii sunt precoci, capabili să zboare la scurt timp după eclozare.

Din păcate, marele curassow este clasificat ca specie vulnerabilă, confruntându-se cu amenințări majore precum vânătoarea excesivă pentru carne și pene, precum și defrișările intensive care distrug habitatul natural. Eforturile de conservare includ protejarea rezervațiilor naturale și programe de reproducere în captivitate pentru a preveni dispariția. Observarea acestei păsări în sălbăticie oferă o experiență unică, subliniind importanța biodiversității tropicale.

Proiectul Kola, cunoscut și sub numele de Gaura de Foraj de la Kola, a reprezentat una dintre cele mai îndrăznețe inițiative științifice ale Uniunii Sovietice, lansată în anii 1970 cu scopul de a pătrunde cât mai adânc în scoarța Pământului și de a dezvălui misterele structurii interioare a planetei noastre.

Situat în Peninsula Kola, lângă granița cu Finlanda, acest efort titanic a implicat tehnologii avansate de foraj și o echipă de specialiști hotărâți să depășească limitele cunoscute. Cea mai impresionantă realizare a fost gaura SG-3, care a atins o adâncime record de 12.261 de metri – aproape identică cu cei 12.262 de metri adesea citați în rapoartele oficiale. Această profunzime a depășit cu mult orice alte încercări similare din lume, transformând proiectul într-un simbol al ambiției umane în explorarea geologică.

Deși inițial se visa la atingerea mantiei Pământului, forajul s-a oprit în scoarța terestră din cauza provocărilor tehnice insurmontabile. Temperaturile extreme, care au depășit 180 de grade Celsius, au topit echipamentele și au făcut imposibilă continuarea.

Rocile extrase au oferit date valoroase despre compoziția scoarței, dezvăluind straturi neașteptate de minerale și indicii despre evoluția geologică a planetei. Chiar și astăzi, Gaura de la Kola rămâne un reper în istoria științei, amintindu-ne de limitele tehnologiei și de vastitatea necunoscutului sub picioarele noastre. Proiectul a fost abandonat în anii 1990, dar moștenirea sa continuă să inspire cercetări moderne în domeniul geofizicii.