În adâncul pădurilor tropicale umede din Malaezia peninsulară, Sumatra, Borneo și câteva insule mai mici ale arhipelagului indonezian trăiește una dintre cele mai spectaculoase păsări asiatice: broadbillul verde (Calyptomena viridis).

Masculul adult este practic o pată de culoare verde-smarald strălucitor din creștet până în vârful cozii, cu o mică pată neagră sub ochi și o zonă albastru-verzuie discretă pe aripi. Cea mai ciudată trăsătură a sa este ciocul lat, turtit și foarte puternic, complet ascuns sub un moț de pene verzi dese, ceea ce îi dă capului un aspect rotunjit și aproape comic. Femela este ceva mai palidă, cu verdele mai deschis pe burta și piept, dar păstrează aceeași formă neobișnuită a ciocului.

Această pasăre de mărimea unui graur (aproximativ 17–21 cm lungime, inclusiv coada scurtă) duce o viață discretă în coronamentul înalt al pădurii, unde penajul ei o face aproape invizibilă printre frunze. Este o specie frugivoară aproape exclusivă: se hrănește mai ales cu smochine sălbatice și alte fructe moi, pe care le înghite întregi și apoi regurgitează sâmburii. Din când în când completează meniul cu insecte mari, pe care le prinde în zburând lent printre ramuri.

Cuibul este o construcție impresionantă: o pungă alungită, țesută din frunze verzi, mușchi, licheni și fire de păianjen, atârnată de vârful unei crengi subțiri la 3–15 metri înălțime. Intrarea este laterală și prevăzută cu un „prag” caracteristic, astfel încât cuibul să semene cu o grămadă accidentală de frunze moarte – camuflaj perfect împotriva prădătorilor. Femela depune de obicei 2–3 ouă crem-deschis și le clocește singură, în timp ce masculul păzește teritoriul și aduce hrană.

Advertisement

Deși nu este considerată specie amenințată la nivel global, broadbillul verde suferă din cauza defrișărilor masive ale pădurilor tropicale primare din arealul său. Populațiile izolate din zonele intens defrișate sunt în scădere rapidă, iar dispariția smochinilor sălbatici (principala sursă de hrană) reprezintă o amenințare suplimentară.

Când stă nemișcată pe o creangă, cu ciocul ascuns și penajul perfect contopit cu frunzișul, această pasăre pare mai degrabă o creație a imaginației decât o ființă reală – un adevărat „spirit al pădurii”.

În noaptea de 5 spre 6 iunie 1944, cerul de deasupra Normandiei era brăzdat de sute de avioane și de mii de parașute albe care coborau în întuneric. Mii de parașutiști americani din Diviziile 101 și 82 Aeropurtate fuseseră lansați cu misiunea de a cuceri poduri, de a distruge poziții germane și de a bloca drumurile spre plajele de debarcare. Vântul puternic, focul antiaerian și ceața au transformat acea noapte într-un coșmar: mulți parașutiști au fost purtați kilometri întregi departe de zonele prestabilite.

Unul dintre ei a fost caporalul John Marvin Steele, din compania F a Regimentului 505 Parașutiști, Divizia 82. Lansat deasupra localității Sainte-Mère-Église – primul oraș francez care trebuia eliberat –, Steele a văzut cu groază cum parașuta lui se îndrepta direct spre centrul localității aflată în flăcări. Un incendiu violent, declanșat accidental de focurile trase de germani asupra parașutiștilor, lumina piața ca ziua. În acel moment, Sainte-Mère-Église era apărată de un batalion german bine înarmat, iar parașutiștii care aterizau în piață erau împușcați înainte să atingă pământul.

Parașuta lui Steele s-a agățat exact de colțul turlei bisericii gotice din inima orașului, la aproape 40 de metri înălțime. Cordonul de eliberare rapidă fusese rupt, iar un glonț german îi străpunsese deja piciorul. Neputincios să se elibereze, Steele a rămas suspendat acolo, legănându-se ușor în bătaia vântului, cu casca înclinată peste ochi. Sub el, în piață, camarazii săi erau măcelăriți: unii erau trași în jos de parașute și împușcați în aer, alții cădeau direct în flăcări. Zgomotul era asurzitor – explozii, rafale de mitralieră, strigăte în germană și engleză, urlete de durere.

Timp de peste două ore, John Steele a stat nemișcat, prefăcându-se mort. A văzut cum un camarad ateriza lângă el pe acoperișul bisericii și era imediat împușcat. A auzit cum clopotul bisericii bătea ora, acoperind pentru o clipă vacarmul luptei. A simțit sângele curgându-i din rană pe cizmă. A închis ochii și a așteptat, știind că orice mișcare l-ar fi trădat. În tot acest timp, a fost spectatorul involuntar al uneia dintre cele mai dramatice bătălii din Ziua Z.

Advertisement

În cele din urmă, doi soldați germani l-au observat pe „mortul” atârnat de turlă. L-au coborât cu o scară, l-au dezarmat și l-au luat prizonier. Steele a fost dus într-o casă folosită drept post de prim-ajutor. Dar soarta i-a surâs din nou: în zorii zilei de 6 iunie, când parașutiștii americani au contraatacat și au cucerit definitiv Sainte-Mère-Église, un grup de soldați a intrat în clădire și l-a eliberat. Rănit, dar viu, Steele s-a alăturat imediat luptei și a participat la consolidarea pozițiilor.

Povestea lui a devenit legendă. Localnicii au păstrat cu sfințenie amintirea acelui american care a privit moartea de sus și a supraviețuit prin sânge rece. În 1944, biserica avea o gaură în turlă făcută de parașuta lui; astăzi, pe același loc atârnă un manechin cu parașută și cască, exact în poziția în care a fost John Steele. În fiecare an, la comemorările din 6 iunie, mii de oameni ridică privirea spre turla bisericii din Sainte-Mère-Église și își amintesc de caporalul care a stat două ore deasupra iadului… și a trăit să povestească.

Chiar dacă în calendar suntem încă în toamnă, pericolul de îmbolnăvire este foarte ridicat. Se spune că începutul sezonului rece este perioada cea mai periculoasă când vine vorba de răceală și gripă. Schimbările bruște de temperatură favorizează înmulțirea virușilor, inclusiv a celor care provoacă gripa și răceala.

Astăzi îți prezint o rețetă naturistă extrem de eficientă împotriva acestor două afecțiuni. Este simplă, ieftină, 100% naturală și incredibil de puternică.

SUCUL MINUNE ÎMPOTRIVA RĂCELII ȘI GRIPEI

Ingrediente:

Advertisement

• 200 ml suc de roșii
• 5 linguri suc de ceapă
• sucul de la 1 lămâie proaspăt stoarsă
• 300 ml suc de sfeclă roșie
• sare
• miere (după gust)
• piper negru proaspăt măcinat
• 4 crenguțe de mentă uscată

Preparare: Amestecăm toate sucurile (roșii, lămâie, sfeclă, ceapă), adăugăm crenguțele de mentă, apoi sarea, piperul și mierea după gust. Lăsăm amestecul să stea la temperatura camerei timp de 2 ore, după care îndepărtăm crenguțele de mentă.

Mod de consum: Se ia câte 50 ml de 3-4 ori pe zi, între mese, până se termină toată cantitatea.

Bea-l imediat ce apar primele semne de răceală sau gripă și vei vedea diferența în maxim 48 de ore!