Ceaiul de măceşe este unul dintre cele mai îndrăgite remedii naturiste, folosit de secole pentru întărirea imunităţii şi menţinerea stării generale de sănătate. Datorită conţinutului extrem de bogat în vitamine şi minerale, devine un aliat de nădejde în prevenirea şi tratarea răcelilor, gripei, durerilor menstruale sau dentare, dar şi în reducerea colesterolului.

Fructele de măceşe, care se coc la începutul toamnei, sunt o veritabilă comoară nutritivă: conţin provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, K, acid nicotinic, dar şi cantităţi importante de vitamina C (de până la 20–50 de ori mai mult decât citricele), zaharuri naturale, acid citric, cupru, mangan, crom, taninuri, pectine, acizi organici şi uleiuri esenţiale. Toate acestea le conferă proprietăţi revigorante, antibacteriene, analgezice, antiinflamatoare şi regeneratoare, transformând ceaiul într-o băutură excelentă pentru îmbunătăţirea sănătăţii într-un mod natural.

Ceaiul de măceşe calmează migrenele, asteniile nervoase, oboseala cronică şi insomnia. Graţie conţinutului ridicat de vitamina P (rutină), ajută la menţinerea elasticităţii vaselor capilare, normalizează circulaţia sanguină şi protejează inima. În combinaţie cu fructele de păducel, devine un remediu excelent pentru prevenirea crizelor de angină pectorală şi a infarctului miocardic.

Este recomandat şi în afecţiunile ficatului, stimulând secreţia de bilă, întărind organismul şi acţionând ca un puternic vitaminizant natural. Ajută la calmarea crizelor de ficat şi a colicilor biliare – o cană după o masă bogată este întotdeauna binevenită.

Advertisement

Datorită puternicului efect diuretic, ceaiul de măceşe contribuie la eliminarea nisipului şi a pietrelor mici de la rinichi, accelerează distrugerea bacteriilor din tractul urinar şi este indicat în cistite (se recomandă cel puţin o cană pe zi).

Cum se prepară corect, pentru a păstra vitaminele:

Pentru un ceai cu efect maxim, evitaţi fierberea îndelungată a fructelor. Cel mai bun procedeu este următorul:

• Se fierbe 05 l de apă
• Se opreşte focul şi se adaugă 2 linguri de fructe de măceşe uscate şi zdrobite.
• Se acoperă şi se lasă la infuzat 10–15 minute.

Vitamina C se conservă astfel mult mai bine. Ceaiul se poate îndulci cu miere doar după ce s-a răcit sub 40 °C (mierea îşi pierde proprietăţile la temperaturi înalte). Se consumă pe parcursul întregii zile.

O altă metodă eficientă: 2 linguri de măceşe tăiate se lasă la macerat la rece în 250 ml apă timp de 6–8 ore, apoi se strecoară, se încălzeşte uşor (fără fierbere) şi se îndulceşte după preferinţă. Poate fi băut atât cald, cât şi rece.

Atenţie importantă! Dacă măceşele se fierb mai mult de 10 minute, majoritatea vitaminelor (în special vitamina C) şi mineralelor se degradează. De asemenea, seminţele şi perişorii fini de pe ele sunt iritanţi puternici pentru aparatul digestiv şi respirator – pot provoca alergii severe. De aceea, fructele trebuie folosite doar zdrobite grosier şi bine filtrate.

Advertisement

Ceaiul de măceşe poate fi procurat tot anul din magazinele naturiste, farmacii sau plafaruri, sub formă de fructe uscate sau plicuri. Un leac simplu, accesibil şi cu adevărat valoros pentru sănătate – merită inclus zilnic în rutina noastră!

La Marele Muzeu Egiptean, deschis recent după mai bine de două decenii de construcţie, a început reasamblarea publică a unei ambarcaţiuni antice care i-a aparţinut faraonului Keops (Khufu). Lucrările de restaurare se desfăşoară chiar în sala de expoziţii, astfel încât vizitatorii pot urmări întregul proces.

Marți, 23 decembrie, specialiștii muzeului de la Giza au demarat procesul de montare a unei bărci din lemn de cedru, una dintre cele două ambarcațiuni descoperite în apropierea Marii Piramide. Cea de-a doua barcă a fost deja reasamblată în anii anteriori și este expusă publicului, fiind considerată una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX.

Potrivit coordonatorului proiectului de restaurare al muzeului, Issa Zeidan, ambarcațiunea aflată acum în proces de asamblare are o lungime de aproximativ 42 de metri. Barca a fost găsită demontată în jur de 1.650 de piese din lemn de cedru, iar reasamblarea acestora reprezintă o provocare majoră pentru echipa de specialiști. Procesul este extrem de complex și ar putea dura până la patru ani, din cauza fragilității materialelor și a necesității respectării tehnicilor originale de construcție.

Cele două bărci au fost descoperite în anul 1954, pe latura sudică a Marii Piramide de la Giza. Acestea sunt asociate cu faraonul Keops, care a domnit în Egiptul Antic în urmă cu peste 4.500 de ani și este cunoscut drept constructorul celei mai mari piramide din complexul de la Giza.

Advertisement

Arheologii consideră că bărcile aveau un rol simbolic și religios, fiind destinate călătoriei faraonului în viața de apoi, alături de zeul-soare Ra. Odată finalizată, reasamblarea celei de-a doua ambarcațiuni va oferi publicului o perspectivă și mai amplă asupra măiestriei tehnice a Egiptului Antic.

Puține păsări reușesc să oprească respirația unui observator așa cum o face tangara de munte cu aripi albastre (Anisognathus somptuosus). Când lumina soarelui lovește aripile întinse ale masculului, întregul peisaj montan pare să se estompeze: doar acel albastru metalic, aproape ireal, rămâne viu și strălucitor.

Trăiește la altitudini între 1500 și 3500 de metri, în pădurile noroase și în zonele de tranziție dintre pădurea tropicală și pădurea de ceață din Columbia, Ecuador și nordul Peru. Acolo, printre copaci acoperiți de mușchi și bromelii, masculul își etalează culorile cu o discreție aproape ironică: corpul predominant negru, capul și pieptul galben intens, iar aripile – acea explozie de albastru safir care îl face inconfundabil.

Femela este mai sobră, cu aceleași zone galbene, dar cu albastrul mult mai palid și mai puțin extins. Împreună formează perechi foarte unite, care adesea se aud înainte să fie văzute: un ciripit ascuțit, repetitiv, care răsună prin ceață ca un semnal discret.

Se hrănește în principal cu fructe mici și insecte, căutând prin coroanele înalte sau coborând uneori la nivelul ochilor omului, mai ales în zonele cu vegetație mai rară. Deși nu este extrem de timidă, prezența ei are ceva regal, distant – parcă știe cât de rară și de impresionantă este.

Advertisement

Tangara de munte cu aripi albastre nu este doar o altă pasăre colorată a tropicelor. Este una dintre acele creații ale naturii care te fac să înțelegi de ce oamenii au inventat cuvântul „minune”. Când o vezi prima dată, cu aripile desfăcute pe fondul verde închis al pădurii andine, simți că ai prins un fragment de cer căzut printre copaci.

O splendoare pură a munților, pe care o merită să o cauți cu răbdare și cu inima deschisă.