Marco Polo s-a născut la 15 septembrie 1254 în Republica Veneția și a rămas în istorie nu ca negustor obișnuit, ci drept unul dintre cei mai faimoși exploratori ai Evului Mediu. La doar 17 ani, în 1271, pleacă într-o călătorie epocală alături de tatăl său Niccolò și unchiul Maffeo – ambii negustori experimentați care traversaseră deja Asia de două ori.
Itinerariul lor a fost impresionant: au traversat Anatolia și Armenia, au coborât prin Kurdistan, au urmat cursul Tigrului până la Bagdad și Basra, au străbătut Iranul până la Ormuz, apoi, renunțând la ruta maritimă, au pornit prin deșertul Dash-i-Lut, au ocolit Takla-Makan pe la sud, au trecut pe la poalele Pamirului, au ajuns la Kashgar și, după un an de popas, au intrat în China prin nord-vest, ajungând în 1275 la reședința de vară a marelui han Kubilai – Kai-Ping Fu (Shangdu), la nord de Hanbalâk (viitorul Beijing).
Timp de aproape 17 ani (1275–1292), cei trei venețieni au trăit la curtea lui Kubilai Han, nepotul lui Genghis Han și fondatorul dinastiei Yuan. Marco s-a bucurat de încrederea hanului, îndeplinind roluri de funcționar, mesager și posibil ambasador. Abia în 1292 au plecat spre casă, alegând de data aceasta ruta maritimă prin sudul Asiei: Sumatra (unde au stat cinci luni), insulele Nicobar și Andaman, Ceylon (Sri Lanka), coasta sudică a Indiei și Persia, până la Ormuz. Au ajuns înapoi la Veneția în 1295, după 24 de ani de absență.
Întoarcerea acasă ar fi putut rămâne doar o poveste de familie, dacă soarta nu intervenea dramatic. La scurt timp după revenire, Marco Polo ajunge prizonier în temnițele genoveze – cel mai probabil în 1296 sau 1297, posibil după înfrângerea flotei venețiene în bătălia de la Curzola (1298), deși cronologia ridică semne de întrebare. În închisoare îl întâlnește pe Rustichello din Pisa, un scriitor romantic cunoscut pentru povești cavalerești. Împreună scriu „Il Milione” (cunoscută și sub numele de „Cartea minunilor lumii” sau „Descrierea lumii”), dictată în franceză veche și finalizată în 1298–1299.
După eliberare (1299), Marco trăiește încă 25 de ani ca negustor înstărit la Veneția și moare la 8 ianuarie 1324, la 69 de ani. Cartea sa se răspândește fulgerător în Europa, devenind una dintre cele mai citite opere medievale – există azi aproape 80 de manuscrise diferite, cu variații semnificative.
De ce Marco Polo rămâne controversat până astăzi?
De secole, cercetătorii se întreabă: a ajuns cu adevărat Marco Polo în China? Principalele argumente ale scepticilor sunt:
- Absența oricărei mențiuni despre familia Polo în cronicile chinezești oficiale
- Lipsa referirilor la elemente emblematice: Marele Zid, tiparul cu blocuri mobile, ceremonialul ceaiului, obiceiul bandajării picioarelor la femei
- Nume de locuri și persoane preluate aproape exclusiv din persană (asemănătoare cu cele din istoria lui Rashid al-Din), nu din chineză sau mongolă
- Relatări neverosimile: participarea la asediul Xiangyang din 1273 (cu un an înainte de sosirea lor reală), guvernarea orașului Yangzhou timp de trei ani (fără nicio dovadă chineză)
- Elemente fantastice: oameni cu cap de câine, pasărea Roc care ridică elefanți, legende împrumutate din folclorul arab și persan
Totuși, mulți istorici consideră că aceste omisiuni și exagerări nu infirmă esența călătoriei. Cartea lui Marco Polo nu este un jurnal științific, ci o operă medievală menită să uimească și să captiveze. Ea rămâne unică prin modul în care descrie societatea, economia, religia, obiceiurile și minunile Asiei pentru un public european care abia începea să viseze la Orient.
Marco Polo nu a fost primul european în China – au existat negustori și misionari înaintea lui –, dar a fost primul care a reușit să transforme experiența într-o poveste universală. „Il Milione” a deschis poarta imaginației europene către un continent misterios și a rămas, timp de secole, cea mai importantă fereastră spre China medievală.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.