Pasăre mică și sclipitoare, adevărată bijuterie a pădurilor tropicale africane. Masculul strălucește într-un verde-metalic intens, cu reflexii de smarald și cupru, iar aripa poartă o dungă albă vizibilă în zbor. Femela e mai sobră, cu penaj verzui-măsliniu și burtă fin dungată.

Cucul de smarald e un parazit de cuib clasic: nu-și construiește propriul cuib, ci își depune ouăle în cuiburile altor păsări cântătoare mici (mai ales ale soțiilor, ale piticilor și ale unor specii de muscaride). Puiul de cuc, odată eclozat, aruncă afară ouăle și puii gazdei și devine singurul hrănit de părinții adoptivi.

Glasul lui e clar, melodic și pătrunzător – un șir de fluierături descendente care răsună lung prin coronamentul pădurii umede, anunțând prezența lui de la mare distanță.

Mic, rapid, aproape invizibil printre frunze când stă nemișcat, dar imposibil de confundat când lumina soarelui îi aprinde penajul ca pe o flacără verde.

Advertisement

„Strada Mare” este probabil cel mai tăios și mai puțin iertător roman al lui Sinclair Lewis. Publicat în 1920, rămâne și astăzi uimitor de actual prin felul în care disecă mediocritatea confortabilă și frica de tot ce iese din tipar.

Carol Milford, o tânără educată, idealistă și plină de energii artistice, se căsătorește cu un medic de țară simpatic, dar obișnuit, și îl urmează în Gopher Prairie – un orășel prăfuit din Midwest care întruchipează tot ce există mai sufocant și mai lipsit de imaginație în America mic-burgheză. Visurile ei despre o comunitate vie, cultivată, cu teatru, lecturi, discuții profunde, se izbesc rapid de realitatea brutală: bârfe, conformism agresiv, gust estetic îngrozitor, suspiciune față de tot ce e nou sau diferit.

Lewis nu face rabat de la nimic. Nu există niciun personaj cu adevărat simpatic (poate doar Carol însăși, în momentele ei de revoltă autentică). Autorul își disprețuiește aproape toate creațiile și asta se simte în fiecare pagină. Totuși tocmai această cruzime rece face romanul atât de puternic. Nu e o satiră amuzantă, ci una usturătoare, aproape dureroasă.

Ce rămâne după lectură este senzația apăsătoare a unui spațiu în care inteligența, sensibilitatea și dorința de frumos sunt tratate ca o boală rușinoasă ce trebuie ștearsă cât mai repede. Carol nu este o eroină clasică ce triumfă sau e martirizată spectaculos. Ea se întoarce, capitulează, se adaptează, dar cu un nod permanent în gât – și tocmai această capitulare parțială, umilă, cotidiană, este cea mai înspăimântătoare.

Advertisement

„Strada Mare” nu e un roman ușor de citit. Nu te mângâie, nu te consolează, nu-ți oferă nici măcar satisfacția unei revolte mari. Îți arată doar cum arată cu adevărat înăbușirea lentă, mică, respectabilă a unui spirit.

Majoritatea dintre noi facem aceeași greșeală: bem cafeaua de dimineață direct pe stomacul gol, deseori în locul micului dejun. Este un obicei aparent inofensiv, dar în realitate extrem de dăunător pe termen mediu și lung.

O singură ceașcă de cafea consumată pe stomacul gol crește puternic aciditatea gastrică. Acest lucru irită mucoasa stomacului și îngreunează digestia. Persoanele care suferă deja de gastrită, reflux gastroesofagian sau ulcer resimt simptomele mult mai accentuat și pot ajunge la agravarea bolii.

Un alt efect foarte important: cafeaua băută dimineața devreme pe stomacul gol determină o creștere bruscă și semnificativă a nivelului de cortizol (hormonul stresului). Deși inițial ne dă senzația de energie și vigilență, această creștere suplimentară de cortizol perturbă ritmul natural al organismului și, în timp, poate contribui la oboseală cronică, anxietate și dezechilibre hormonale.

Foarte frecvent apar și senzații neplăcute de balonare sau arsuri. Cafeaua are și efect diuretic pronunțat, ceea ce accentuează deshidratarea ușoară de dimineață și poate încetini și mai mult tranzitul intestinal.

Advertisement

Contrar credinței populare, cafeaua nu stimulează digestia atunci când stomacul este gol – dimpotrivă, o poate încetini și crea disconfort.

Recomandarea specialiștilor este clară: Cafeaua de dimineață trebuie consumată cel puțin la 60–90 de minute după trezire și niciodată pe stomacul gol. Cel mai bine este să începi ziua cu un mic dejun, chiar și unul foarte simplu: o felie de pâine prăjită cu unt și miere, un iaurt, un ou, un fruct sau un bol mic de cereale.

Renunță la acest obicei aparent inofensiv – stomacul și nivelul tău de energie îți vor mulțumi pe termen lung!

Advertisement