Crăciunul din acest an a fost marcat la Grădiștea printr-un eveniment dedicat copiilor și comunității locale, organizat de Primăria comunei, sub coordonarea primarului Vasile Matei. Bucuria sărbătorilor a ajuns în școli și grădinițe, acolo unde Moș Crăciun a fost întâmpinat cu zâmbete, emoții și nerăbdare.

Cu sprijinul sponsorilor din comună și din afara acesteia, fiecare copil a primit un dar, gest care a adus un plus de lumină și căldură specifică sărbătorilor de iarnă. Reprezentanții administrației locale au mulțumit public tuturor celor implicați, subliniind importanța solidarității și a implicării comunitare.

Momentul festiv a continuat la finalul ultimei ședințe de Consiliu Local din acest an, unde membrii Ansamblului Folcloric „Brâulețul Dunării”, format din copii ai comunei, au susținut un program de colinde. Prin autenticitate și sinceritate, micii artiști au transmis urări de An Nou și au creat o atmosferă încărcată de tradiție și emoție.

Cu această ocazie, primarul, consilierii locali, viceprimarul și angajații Primăriei Grădiștea au transmis un mesaj de sărbători tuturor locuitorilor comunei, dorindu-le liniște, sănătate și un An Nou prosper, petrecut alături de cei dragi.

Advertisement

Moș Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, este rezultatul unei îndelungate și spectaculoase îmbinări culturale care se întinde pe mai bine de 1.700 de ani.

Rădăcinile cele mai adânci duc la Sfântul Nicolae (aprox. 270–343 d.Hr.), episcopul din Myra (azi Demre, Turcia), celebru pentru generozitatea sa față de copii și săraci. Legendele spun că arunca pungi cu bani pe fereastră sau în coșul de fum pentru a ajuta familii nevoiașe. După moarte, a devenit unul dintre cei mai venerați sfinți din creștinătate, iar ziua de 6 decembrie (Ziua Sf. Nicolae) a rămas mult timp ziua principală a darurilor în multe țări europene.

În nordul Europei, în special în zonele germanice și scandinave, tradiția creștină s-a suprapus peste mult mai vechi obiceiuri pre-creștine legate de Odin și solstițiul de iarnă (Yule). Odin călătorea pe cerul nopții cu cei opt cai (uneori considerați strămoșii renilor), aducea daruri copiilor cuminți și pedepsea pe cei obraznici. Copiii puneau cizmele la fereastră pentru a primi daruri (sau cărbuni).

În secolele XVII–XVIII, în Olanda apare Sinterklaas – o versiune mai blândă, mai „creștină” a Sfântului Nicolae, care ajungea cu vaporul din Spania și era însoțit de Zwarte Piet (Petrus cel Negru). Coloniștii olandezi au dus această tradiție în America (New Amsterdam → New York).

Advertisement

Marea transformare modernă s-a produs în Statele Unite ale Americii în secolul al XIX-lea:

• 1823 – poemul „A Visit from St. Nicholas” (cunoscut și ca „’Twas the Night Before Christmas”) de Clement Clarke Moore introduce renii zburători, sania, livrarea prin horn și imaginea unui Moș Crăciun vesel, dolofan, cu trăsuri de spiriduș.
• Sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX – ilustrațiile lui Thomas Nast (pentru Harper’s Weekly) stabilesc aproape definitiv imaginea vizuală: bătrân cu barbă albă lungă, costum roșu cu tivitură albă, curea neagră, cizme.
• 1931 – Coca-Cola comandă campanii publicitare cu Moș Crăciun desenat de Haddon Sundblom. Aceste imagini extrem de populare au standardizat definitiv costumul roșu cu alb și aspectul jovial, dolofan, cu obrajii roșii.

Astfel, personajul modern Moș Crăciun reprezintă o sinteză extraordinară:

• generozitatea creștină a Sf. Nicolae
• elemente păgâne nordice (Odin, cer, animale magice)
• folclor european medieval și modern timpuriu
• imaginația romantică americană din sec. XIX
• forța covârșitoare a publicității și culturii de masă din secolul XX

Astăzi, Moș Crăciun este probabil cel mai recunoscut și iubit personaj fictiv din întreaga lume, depășind granițe religioase, culturale și chiar ideologice – un simbol universal al generozității, bucuriei și speranței din perioada de iarnă.

„Fantoma” lui James Swallow este un thriller de acțiune pură, tăios ca un bisturiu, care reușește să combine ritmul alert al filmelor de spionaj contemporane cu o poveste surprinzător de personală despre trădare și identitate.

Personajul principal, Marc Dane, fost analist la MI6, devine brusc ținta propriilor foști colegi după un atac terorist devastator. De aici începe o alergare disperată prin Europa, în care nimeni nu e cine pare a fi, iar fiecare alianță se poate transforma într-o capcană în doar câteva pagini.

Swallow excelează la două capitole: ritmul absolut necruțător și modul în care construiește neîncrederea. Nu există momente de respiro lung, nici pasaje descriptive inutile. Totul se mișcă rapid, foarte rapid, iar cititorul este forțat să țină pasul cu protagonistul – exact cum trebuie într-un astfel de roman.

Personajele sunt funcționale, dar suficient de bine conturate încât să ne pese ce li se întâmplă. Marc nu e un supererou clasic, iar asta îl face credibil și ușor de înțeles. Femeia misteriosă care îl ajută (sau îl manipulează?) și antagonistul principal sunt și ei realizați cu economie de mijloace, dar cu impact maxim.

Advertisement

Singurul punct mai slab ar fi că, pe alocuri, intriga se bazează pe prea multe coincidențe și pe o tehnologie care uneori pare exagerat de magică. Însă ritmul atât de intens face ca aceste mici păcate să treacă aproape neobservate.

În concluzie: dacă îți plac thrillerele moderne gen Daniel Silva sau Brad Thor, dar vrei ceva mai tăios și mai britanic ca stil, „Fantoma” este o alegere foarte bună. Se citește într-o noapte (sau două, dacă mai vrei și să dormi puțin) și rămâne cu tine după aceea, mai ales întrebarea: ce ai face dacă toți cei în care ai avut încredere ți-ar întoarce spatele?