Deputatul PNL de Călărași, Ciprian Pandea, a anunțat lansarea unei noi oportunități de finanțare pentru sectorul agricol, destinată fermierilor care doresc să își crească reziliența exploatațiilor în fața schimbărilor climatice.

Potrivit calendarului Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în luna februarie 2026 urmează să fie lansată măsura DR-19 – „Investiții neproductive la nivel de fermă”, prin care se pot acorda fonduri nerambursabile de până la 200.000 de euro pentru fiecare fermă.

Concret, finanțarea vizează:

• înființarea de perdele naturale de protecție (arbori și arbuști) pentru culturi agricole, inclusiv în pomicultură și viticultură;
• completări în anii II și III, conform costurilor standard;
• lucrări de întreținere pe o perioadă de până la 5 ani;
• achiziția de know-how, patente și licențe necesare pregătirii și implementării proiectelor, costuri considerate eligibile pentru rambursare.

Deputatul Ciprian Pandea subliniază importanța acestor investiții, arătând că perdelele de protecție contribuie semnificativ la reducerea efectelor vântului, secetei și eroziunii solului, crescând totodată reziliența fermelor, biodiversitatea și valoarea peisajului agricol.

În ceea ce privește eligibilitatea, pot depune proiecte fermierii (cu excepția persoanelor fizice), precum și formele asociative – cooperative, grupuri și organizații de producători, societăți agricole, instituții de cercetare-dezvoltare, regii autonome sau composesorate și obști, în calitate de fermieri.

Bugetul total alocat acestei măsuri este de 11.764.706 euro.

„Recomand fermierilor să înceapă pregătirea din timp – amplasamente, suprafețe, specii și documente. Cei care se organizează devreme au șanse mai bune în momentul deschiderii apelului”, a transmis deputatul Ciprian Pandea.

Aborigenii tasmanieni reprezintă unul dintre cele mai vechi popoare indigene din lume, cu o istorie ce se întinde peste patruzeci de mii de ani. Ei au trăit izolați pe insula Tasmania, separați de continentul australian de apele strâmtorii Bass, ceea ce le-a permis să dezvolte o cultură distinctă, adaptată la mediul aspru al insulei. Acești oameni erau vânători-culegători pricepuți, care se bazau pe resursele naturale: vânatul de canguri, pescuitul în apele reci și culesul de plante sălbatice. Societatea lor era organizată în clanuri mici, nomade, care migrau sezonier în căutarea hranei.

Cultura lor era bogată în tradiții orale, mituri și ritualuri transmise din generație în generație. Ei practicau picturi rupestre, sculpturi în lemn și dansuri ceremoniale care celebrau legătura cu natura și spiritele strămoșilor. Limbile lor, acum dispărute, erau unice și reflectau o viziune profundă asupra lumii înconjurătoare. Femeile și bărbații aveau roluri echilibrate: ele se ocupau de cules și îngrijirea copiilor, iar ei de vânătoare și confecționarea uneltelor din piatră și os.

Sosirea europenilor în secolul al nouăsprezecelea a adus dezastrul. Colonizatorii britanici au invadat teritoriile lor, ducând la conflicte sângeroase cunoscute sub numele de “Războiul Negru”. Mulți aborigeni au fost uciși, alții au murit din cauza bolilor aduse de nou-veniți, cum ar fi gripa sau variola. Guvernul colonial a încercat să-i “protejeze” mutându-i în rezervații izolate, dar aceste măsuri au accelerat declinul populației. Ultima femeie aborigenă de sânge pur, Truganini, a murit în anul 1876, marcând sfârșitul aparent al liniei directe. Totuși, descendenții amestecați au supraviețuit și luptă astăzi pentru recunoașterea drepturilor lor, păstrând fragmente din moștenirea ancestrală.

Povestea aborigenilor tasmanieni este o lecție dură despre impactul colonizării asupra popoarelor indigene, amintindu-ne de nevoia de respect și conservare a diversității culturale. Ei simbolizează rezistența umană în fața adversităților, iar moștenirea lor continuă să inspire eforturi de reconciliere în societatea modernă.

Când spunem „orez”, majoritatea ne gândim la bobul alb, lunguieț și semitransparent. Puțini cunosc însă orezul negru – varianta cea mai valoroasă nutritiv.

Legenda chinezească spune că era atât de rar și prețios încât era rezervat exclusiv împăraților, fiind interzis oamenilor de rând – de aici numele de „orezul interzis”.

Din punct de vedere nutrițional, ierarhia este clară:

• ultimul loc: orezul alb
• apoi: orez brun
• mai sus: orez roșu
• pe primul loc: orez negru

Orezul negru este mult mai bogat în antioxidanți decât celelalte soiuri, datorită conținutului ridicat de antocianini (pigmenții care îi dau culoarea închisă-violet). Conține aminoacizi esențiali, fitonutrienți, minerale (fier, calciu, zinc, cupru, mangan, seleniu) și vitamine din grupul B și E.

Antocianinele joacă un rol important în prevenirea bolilor cronice: cardiovasculare, Alzheimer, diabet și anumite tipuri de cancer. Este un antioxidant și antiinflamator natural puternic, ajută la prevenirea plăcilor de ateroscleroză, reduce trigliceridele, scade colesterolul „rău” (LDL) și protejează împotriva infarctului și accidentului vascular cerebral.

Preparare:

• Se păstrează la frigider și se consumă în maximum 3 luni după deschidere.
• Se spală foarte bine.
• Ideal: se înmoaie 1–2 ore (sau peste noapte) pentru a reduce timpul de fierbere.
• Raport: 1 cană orez la 2 căni apă.
• Fierbe 30–40 min (dacă e înmuiat) sau 50–60 min (fără înmuiere). După fierbere capătă o nuanță mov-închis intensă și poate colora și celelalte ingrediente din farfurie.

Un super-aliment autentic, rar întâlnit la noi, dar extrem de valoros pentru sănătate.