Zerul și‑a pierdut popularitatea în ultimele decenii, însă nu și valoarea sa curativă. Deși este adesea ignorat în alimentația modernă, acest lichid rezultat din închegarea laptelui rămâne o sursă remarcabilă de nutrienți, având aproape toate calitățile laptelui, dar cu un conținut mult mai redus de grăsimi.

Zerul este bogat în calciu, iod, potasiu și vitamine din complexul B, elemente esențiale pentru buna funcționare a organismului. Aminoacizii pe care îi conține sunt ușor asimilabili și oferă un plus de energie, fiind deosebit de utili persoanelor care depun efort fizic intens sau celor care au nevoie de o recuperare rapidă.

Iată câteva dintre beneficiile consumului de zer

• crește rezistența la efort
• reduce nivelul colesterolului
• contribuie la micșorarea tumorilor și susține tratarea anemiei
• ajută la arderea grăsimilor
• stimulează sistemul imunitar
• determină ficatul să producă noi acizi biliari, folosind rezervele de colesterol hepatic
• protejează împotriva demineralizării țesuturilor dentare
• favorizează eliminarea reziduurilor din organism
• crește energia celulelor mușchiului inimii

Acestea sunt doar câteva dintre efectele benefice ale zerului asupra organismului. Pentru a obține un zer cu adevărate proprietăți terapeutice, este important să fie proaspăt. El poate fi obținut simplu, prin strecurarea laptelui după ce s‑a prins.

Un vechi proverb italienesc spune: „Dacă toată lumea ar fi hrănită cu zer, doctorii ar da faliment.” O afirmație care, deși spusă în glumă, subliniază perfect valoarea acestui aliment simplu, dar extraordinar.

„Joc de spioni” este una dintre acele cărți care reușesc să îmbine rigoarea istorică cu tensiunea narativă specifică unui roman de acțiune. Paddy Ashdown, fost militar și diplomat, își folosește experiența și accesul la arhive pentru a reconstrui cu minuțiozitate universul operațiunilor clandestine desfășurate în timpul celui de‑Al Doilea Război Mondial. Rezultatul este o lucrare densă, dar accesibilă, care aduce în prim‑plan oameni reali, situații limită și decizii care au schimbat cursul conflictului.

Cartea urmărește în special activitatea rețelelor de rezistență și a agenților trimiși în teritoriile ocupate, insistând asupra modului în care curajul individual se împletește cu improvizația, disciplina și, uneori, cu hazardul. Ashdown nu idealizează lumea spionajului; dimpotrivă, o prezintă în toată complexitatea ei: trădări, erori fatale, rivalități între servicii, dar și momente de solidaritate și ingeniozitate care par desprinse din ficțiune.

Unul dintre punctele forte ale volumului este atenția acordată detaliilor umane. Autorul nu se limitează la descrierea operațiunilor, ci explorează motivațiile, temerile și dilemele morale ale celor implicați. Astfel, cititorul nu urmărește doar o succesiune de misiuni, ci pătrunde în mintea unor oameni obișnuiți puși în situații extraordinare. Ritmul alert, alternanța dintre episoade tensionate și reflecții istorice, precum și stilul limpede fac lectura captivantă chiar și pentru cei nefamiliarizați cu literatura de spionaj.

„Joc de spioni” impresionează și prin modul în care pune în lumină rolul colaborării internaționale în lupta împotriva ocupației. Ashdown evidențiază contribuția diverselor rețele, de la grupuri locale de rezistență până la agenți instruiți special, arătând cum fiecare verigă, oricât de mică, a fost esențială pentru succesul operațiunilor. Cartea devine astfel nu doar o cronică a spionajului, ci și un omagiu adus celor care au acționat în umbră, fără recunoaștere publică.

În ansamblu, volumul este o lectură solidă, bine documentată și plină de energie narativă. Ashdown reușește să transforme istoria într‑o poveste vie, tensionată și profund umană. Pentru cititorii pasionați de istorie, spionaj sau pur și simplu de povești despre curaj și sacrificiu, „Joc de spioni” este o alegere excelentă.

La începutul secolului trecut, Brooklynul era un amestec de speranță și disperare, un loc în care imigranții încercau să-și croiască un drum într-o lume nouă, iar străzile fierbeau de tensiune. În acest decor, un tânăr italian, Francesco Ioele, avea să-și schimbe numele în Frankie Yale și să devină unul dintre cei mai temuți oameni ai vremii. Nu era doar un gangster; era un simbol al puterii brute, al ambiției fără limite și al lumii interlope care începea să prindă contur.

Yale a înțeles repede că supraviețuirea nu era suficientă. Trebuia să domine. Cu o eleganță calculată și o privire rece, a început să-și construiască rețeaua. Barurile, cluburile și casele de jocuri nu erau doar afaceri, ci piese într-un mecanism pe care îl controla cu o precizie aproape militară. În spatele zâmbetului politicos se ascundea un om care nu ezita să pedepsească orice trădare. În cartierele sale, liniștea era menținută prin frică, iar frica era menținută prin acțiuni rapide și decisive.

În acei ani tulburi, Yale a devenit mentor pentru tineri care aveau să schimbe istoria crimei organizate. Printre ei, un băiat impulsiv și ambițios, Al Capone, care lucra în barurile lui Yale și învăța regulile nescrise ale lumii interlope: loialitatea se plătește, trădarea se pedepsește, iar puterea nu se negociază. Relația dintre cei doi a creat punți între orașe, transformându-l pe Yale într-un jucător de rang național.

Dar lumea pe care o construise era una în care prietenia și dușmănia se schimbau într-o clipă. Rivalitățile dintre clanuri deveneau tot mai violente, iar presiunea autorităților creștea. Yale, obișnuit să fie cu un pas înaintea tuturor, începea să simtă că terenul îi fuge de sub picioare. În spatele ușilor închise, alianțele se rupeau, iar vechii parteneri își făceau calcule noi.

Într-o zi toridă de vară, destinul lui Yale s-a încheiat într-un mod care avea să rămână în istorie. Mașina lui a fost ciuruită de gloanțe pe o stradă aglomerată, într-un atac atât de violent încât a zguduit întreaga comunitate. A fost primul asasinat din New York realizat cu arme automate, un semn că lumea interlopă intra într-o nouă eră, mai brutală și mai lipsită de reguli.

Moartea lui Frankie Yale nu a fost doar sfârșitul unui om, ci și sfârșitul unei epoci. Imperiul său s-a destrămat, iar locul lui a fost luat de alții, mai tineri, mai însetați de putere. Totuși, numele lui a rămas în memoria orașului ca un simbol al ascensiunii fulgerătoare și al prăbușirii inevitabile a celor care trăiesc după legile străzii.

Astăzi, povestea lui Yale este privită ca o lecție despre ambiție, violență și fragilitatea puterii. Un om care a pornit de jos, a ajuns în vârf și a plătit prețul suprem pentru lumea pe care a ales să o conducă.