NULL Head Banner sus POK
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Naturiste
Ceapa fiartă: Remediu natural tradițional cu beneficii pentru sănătate
Ceapa este una dintre cele mai consumate și răspândite legume din lume, cunoscută pentru proprietățile sale antibiotice, antiseptice, antimicrobiene, carminative și antiinflamatoare. Ea poate ajuta în mod natural la ameliorarea simptomelor asociate cu gută și artrită, datorită compușilor săi antiinflamatori.
Consumată în diverse forme, ceapa contribuie la combaterea bacteriilor (cum ar fi E. coli și Salmonella), susține sănătatea tractului urinar, previne anemia prin conținutul ridicat de fier, întărește sistemul imunitar, accelerează metabolismul, îmbunătățește funcționarea sistemului nervos și menține sănătatea pielii.
Ceapa reprezintă o sursă bogată de vitamine (A, complexul B, C), minerale precum fier și potasiu, precum și fibre alimentare.
Un remediu tradițional popular este apa de ceapă fiartă, considerată un sedativ natural excelent. Prepararea este simplă:
Tăiați o ceapă în câteva bucăți și fierbeți-o în 500 ml de apă timp de aproximativ 30 de minute. Lăsați lichidul să se răcească, apoi strecurați-l.
Această apă poate fi consumată pentru:
- Ameliorarea tusei și a afecțiunilor respiratorii;
- Susținerea curățării tractului urinar;
- Calmarea simptomelor conjunctivitei (prin proprietăți antiseptice tradiționale);
- Îmbunătățirea potenței masculine – amestecați în proporții egale (de exemplu, 100 ml apă de ceapă fiartă cu 100 ml lapte cald).
Notă importantă: Aceste utilizări se bazează pe remedii populare și tradiționale. Deși ceapa are beneficii demonstrate științific (antioxidante, antiinflamatoare, suport imunitar), apa fiartă extrage mai puțini compuși activi comparativ cu consumul crud sau gătit ușor. Nu înlocuiește tratamentele medicale – consultați un medic pentru orice problemă de sănătate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Dansatorul apelor sărate: Stârcul roșcat
Stârcul roșcat este una dintre cele mai captivante păsări de baltă, cu o înfățișare distinsă și un comportament plin de vitalitate. Corpul său zvelt, cu gât lung și picioare alungite, măsoară între 70 și 80 de centimetri înălțime, iar anvergura aripilor ajunge până la 120 de centimetri. Cea mai comună variantă are penaj gri-ardoziu pe corp, cu capul și gâtul de un roșcat intens, aproape ruginiu, de unde îi vine și numele. În perioada de împerechere, penele de pe cap și gât devin mai lungi și mai pufoase, creând un aspect sălbatic și atractiv. Există însă și o formă albă, complet imaculată, care reprezintă o minoritate în populație și care poate fi confundată cu alte egrete, dar se deosebește prin ciocul rozaliu cu vârf negru și prin picioarele albăstrui-închise.
Această pasăre trăiește exclusiv în zonele costiere cu apă sărată: lagune liniștite, mlaștini mangrove, plaje cu nămol și ape puțin adânci din Golful Mexicului, Caraibe, America Centrală și nordul Americii de Sud. Este rar întâlnită în ape dulci, preferând mediul marin unde găsește hrană bogată.
Ceea ce face stârcul roșcat cu adevărat unic este modul său de vânătoare – un adevărat spectacol de mișcări. Spre deosebire de alți stârci care stau nemișcați așteptând prada, el aleargă energic prin apă puțin adâncă, sărind, învârtindu-se, deschizând și închizând aripile ca o umbrelă pentru a crea umbră și a reduce reflexia apei, astfel încât să vadă mai bine peștii mici. Această tehnică, numită adesea „dansul stârcului roșcat”, îi sperie și concentrează prada, permițându-i să lovească rapid cu ciocul lung și ascuțit. Se hrănește în principal cu pești mici, crustacee și broscuțe, fiind un vânător activ și eficient.
În perioada de reproducere, formează colonii mixte cu alte păsări de baltă, construind cuiburi din crengi în mangroviere sau pe insule joase. Femela depune de obicei trei până la patru ouă, iar ambii părinți participă la clocire și hrănirea puilor. Populația sa este considerată vulnerabilă din cauza dezvoltării costiere, poluării și deranjului uman, dar eforturile de conservare au ajutat la o ușoară recuperare în unele zone.
Stârcul roșcat rămâne o prezență fascinantă pe țărmurile tropicale, un simbol al vitalității și grației sălbatice, care încântă orice observator norocos să-i vadă dansul hipnotic pe apele strălucitoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Schimb de ostatici” – de John Grisham
Romanul „Schimb de ostatici” îl readuce în prim-plan pe Mitch McDeere, eroul inteligent și curajos din celebrul roman „Firma”. După cincisprezece ani de la evenimentele dramatice care i-au schimbat viața, Mitch este acum un avocat de succes într-o mare firmă internațională din New York, trăind o existență liniștită alături de soția sa, Abby, și de cei doi copii gemeni. Totul pare stabil, până când un mentor bolnav din Roma îi cere o favoare aparent simplă: să ajute la rezolvarea unui litigiu complicat legat de construirea unui pod în deșertul libian, unde guvernul refuză să plătească miliarde de dolari datorate constructorilor turci.
Ce începe ca o misiune profesională obișnuită se transformă rapid într-un coșmar. Mitch și colegii săi ajung în zone periculoase, confruntându-se cu obstacole birocratice, amenințări ascunse și, în cele din urmă, cu o răpire violentă. O colegă apropiată devine ostatică în mâinile unor grupări extremiste, iar Mitch trebuie să navigheze prin negocieri tensionate, implicând guverne, bănci și forțe obscure, pentru a o salva. Acțiunea se mută rapid între New York, Roma, Istanbul și Tripoli, creând o atmosferă de suspans permanent, în care nimeni nu este în siguranță.
John Grisham reușește să păstreze ritmul alert și întorsăturile neașteptate care l-au făcut celebru, explorând teme precum corupția la nivel înalt, riscurile avocaturii internaționale și curajul personal în fața pericolului. Personajele sunt bine conturate: Mitch rămâne acel avocat strălucit, dar uman, care luptă pentru dreptate, iar relația sa cu Abby adaugă o notă emoțională profundă. Deși acțiunea este mai mult un thriller de spionaj decât unul juridic clasic, cu mai puține scene în sala de judecată, cartea captivează prin realismul detaliilor și prin modul în care autorul construiește tensiunea pas cu pas.
Totuși, unii cititori ar putea simți că legătura cu „Firma” este mai slabă decât așteptau, iar finalul, deși satisfăcător, lasă loc pentru mai multă profunzime în explorarea consecințelor trecutului. Per ansamblu, „Schimb de ostatici” este o lectură captivantă, ideală pentru fanii lui Grisham care apreciază aventuri globale și eroi care nu se dau bătuți. Recomandată celor care vor un thriller modern, cu mize mari și un ritm care te ține lipit de pagini până la capăt. O carte solidă, care confirmă talentul autorului de a transforma lumea dreptului într-o arenă plină de adrenalină.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



