Unguentul miraculos după o rețetă tradițională rusească – remediu testat de mii de oameni

Această rețetă veche de unguent a devenit extrem de populară după ce a fost preparată și testată cu succes de foarte mulți oameni. Este simplu de făcut acasă și se recomandă pentru o gamă impresionantă de afecțiuni.

Unguentul se poate folosi:

• extern (direct pe piele sau sub formă de comprese)
• intern – câte ½ linguriță de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.

Ingrediente necesare (cantitate pentru ≈ 400-450 ml unguent):

• 400 ml ulei vegetal (ideal ulei de sunătoare pentru uz extern; ulei de măsline extravirgin pentru uz intern)
• 60 g ceară de albine naturală
• 1 gălbenuș de ou fiert tare (de la găină de țară, dacă e posibil)

Mod de preparare pas cu pas:

1. Fierbe un ou tare (10-12 minute). Folosește doar gălbenușul – îl pasezi fin cu furculița pe o farfurioară și îl păstrezi deoparte.
2. Într-o cratiță de inox sau emailată pune cele 400 ml de ulei și cele 60 g de ceară de albine. Topește ceara la bain-marie sau la foc foarte mic, amestecând constant.
3. Între timp, încălzește separat 2-3 linguri din același ulei într-o tigaie mică.
4. Când uleiul din tigaie începe să sfârâie ușor, adaugă treptat gălbenușul pisat, câte puțin, amestecând continuu cu o lingură de lemn. Va începe să facă spumă – e normal.
5. De îndată ce face spumă, ia tigaia de pe foc 10-15 secunde, apoi o pui iar, continuând să adaugi gălbenușul rămas. Procedezi așa până termini tot gălbenușul.
6. Când tot gălbenușul a fost încorporat și amestecul a căpătat o culoare maro-închis, toarnă rapid conținutul tigăii în cratița cu ulei și ceară topită.
7. Amestecă energic 1-2 minute la foc mic, apoi ia de pe foc.
8. Lasă să se răcească, apoi transferă unguentul în borcane de sticlă curate și închide-le ermetic.
9. Se păstrează la frigider maxim 6 luni.

Dacă vrei să-l folosești pentru comprese sau tampoane, topește cantitatea necesară la bain-marie (nu direct pe foc).

Pentru ce afecțiuni se poate folosi:

Advertisement

• Sinusuri blocate/infecții – 1-2 picături unguent topit în fiecare nară, de 2 ori pe zi
• Otită – vată înmuiată în unguent introdusă în ureche, schimbată de 3 ori pe zi
• Amigdalită, dureri în gât, abcese – masaj pe gât + compresă lăsată peste noapte
• Dureri de stomac, ulcer, arsuri la stomac, bronșită – ½ linguriță x 3 ori/zi înainte de masă
• Chisturi ovariene, inflamații genitale, mastită – tampon intravaginal dimineața și seara; la mastită comprese schimbate la 2 ore
• Arsuri, răni deschise, dureri dentare, dureri articulare și reumatism – se aplică un strat generos și se bandajează; la dinți se pune direct pe gingie/dinte
• Hemoroizi – tampon de vată și tifon înmuiat în unguent, aplicat extern sau introdus
• Edeme, dureri de cap, migrene – masaj pe frunte/tâmple

Atenție:

• Pentru uz intern folosește doar ulei de măsline de cea mai bună calitate și ceară de albine naturală.
• Testează întotdeauna pe o zonă mică de piele înainte de utilizare extensivă.
• Nu înlocuiește tratamentul medical; consultă medicul în caz de afecțiuni grave.

Spor la preparat – mii de oameni jură că acest unguent simplu le-a schimbat viața!

În adâncul pădurilor tropicale umede, la înălțimi unde norii ating vârfurile copacilor, trăiește una dintre cele mai spectaculoase păsări din lume: clorofonia cu sprâncene aurii. De mărimea unui vrăbier, dar cu o splendoare care îl face să pară ieșit dintr-un vis, masculul acestei specii este o adevărată explozie de culori: capul şi gâtul de un verde-smarald intens, pieptul şi burta de un albastru electric, iar deasupra ochilor – linia care dă numele păsării – două sprâncene late, de un galben-auriu atât de strălucitor încât par să lumineze singure prin umbra pădurii.

Femela este mai discretă, îmbrăcată predominant în verde-oliv cu accente galbene pal, dar la fel de grațioasă. Amândouă au ciocul scurt și puternic, perfect pentru dieta lor aproape exclusiv frugivoară: mănâncă fructe mici, în special boabele de vâsc și alte fructe cărnoase pe care le înghit întregi, ajutând astfel la răspândirea semințelor prin pădurile montane.

Clorofonia cu sprâncene aurii trăiește în regiunile înalte şi răcoroase din Costa Rica și vestul Panamaei, între 1200 și 3000 de metri altitudine, acolo unde ceața persistă dimineața și aerul miroase a mușchi ud. Este o pasăre tăcută și sfioasă; rareori coboară la nivelul ochilor omului și preferă să stea ascunsă în coronamentul arborilor. Când cântă, vocea ei este un șuierat subțire, cristalin, aproape ca un clopoțel de sticlă, greu de localizat în desiș.

Cuibul şi-l construiește într-o cavitate naturală a unui copac sau într-o gaură părăsită de ciocănitoare, căptușindu-l cu mușchi moale și pene. Ponta numără de obicei doar două ouă albicioase, pe care femela le clocește cu devotament, în timp ce masculul stă de pază şi aduce hrană.

Advertisement

Astăzi, această minune înaripată este considerată relativ rară și localizată, amenințată mai ales de tăierea pădurilor de ceață – unele dintre cele mai fragile ecosisteme de pe planetă. Cine are norocul să o vadă în sălbăticie, fie şi pentru câteva secunde, când razele soarelui se prind în sprâncenele ei aurii, rămâne cu impresia că a zărit o bucățică de rătăcită din paradis.

În decembrie 1961, Berlinul este tăiat în două de un zid care nu doar desparte străzi, ci şi familii, vise, viitoruri. În acest decor rece și apăsător, Margarita Morris construiește o poveste caldă și sfâșietoare despre dragoste frățească, speranță și prețul libertății.

Cartea urmărește două surori adolescente: Anna, care a rămas în Est împreună cu mama lor, și Liesl, care a reușit să treacă în Vest cu tatăl lor cu doar câteva luni înainte ca granița să se închidă definitiv. Cele două fete, obișnuite să împartă totul – camera, secretele, visurile –, se trezesc brusc în lumi complet diferite. În timp ce Liesl descoperă culorile și abundența Vestului, Anna se confruntă cu lipsurile, supravegherea constantă și teama permanentă din Republica Democrată Germană.

Titlul nu este deloc întâmplător: portocalele, fructe banale pentru noi astăzi, erau în Germania de Est un adevărat simbol al Crăciunului și al lumii „de dincolo”. Planul aparent naiv al lui Anna de a-i trimite surorii ei din Vest câteva portocale de sărbători se transformă treptat într-o aventură plină de pericol, în care curajul și ingeniozitatea a doi tineri devin mai puternice decât sârma ghimpată și decât paznicii înarmați.

Margarita Morris reușește să îmbine cu măiestrie ficțiunea cu faptele istorice reale. Detaliile despre viața de zi cu zi în Berlinul anilor ’60 – raționalizarea alimentelor, frica de STASI, tunelurile săpate în secret, fuga disperată peste zid – sunt integrate natural, fără să transforme romanul într-o lecție de istorie uscată. Personajele sunt vii, credibile și profund umane: Anna cu încăpățânarea ei protectoare, Liesl cu vina supraviețuitorului, Dieter, tânărul care ajută la săpat tunelul și care aduce în poveste prima iubire timidă și fragilă.

Advertisement

Scrisul autoarei este clar, emoționant și potrivit atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți. Capitolele alternează perspectiva celor două surori, creând un ritm alert şi o tensiune care te ține lipit de pagini până la ultima frază. Finalul, fără să fie siropos, lasă în suflet o lumină caldă – exact ca mirosul de portocale proaspete într-o seară de iarnă.

„Portocale pentru Crăciun” este genul de carte pe care o recomanzi mai departe imediat ce o termini. O lecție de istorie îmbrăcată în haina unei povești de familie emoționante, care îți amintește că, indiferent de zidurile ridicate de oameni, legăturile adevărate nu pot fi oprite niciodată.