În 1628, Suedia a lansat Vasa, considerată atunci cea mai impresionantă navă de război construită vreodată. Însă gloria ei a durat doar câteva minute: după ce a parcurs aproximativ 1.300 de metri, o simplă rafală de vânt a făcut-o să se încline și să se răstoarne sub privirile mulțimii adunate în port.
Cauza tragediei a fost un amestec de ambiție regală și lipsă de coordonare tehnică. Regele Gustav al II-lea Adolf a modificat în mod repetat planurile în timpul construcției, insistând asupra unui al doilea nivel de tunuri grele, în ciuda avertismentelor inginerilor. Aceste schimbări au ridicat centrul de greutate al navei mult peste limita de siguranță. În plus, Vasa era împodobită cu sute de sculpturi masive din stejar, menite să impresioneze, dar care au adăugat și mai multă greutate în partea superioară.
Constructorii știau că nava este instabilă — un test simplu, în care 30 de marinari alergau dintr-o parte în alta, aproape a răsturnat-o chiar la chei. Totuși, nimeni nu a îndrăznit să contrazică ordinele regelui. Situația s-a agravat după moartea maestrului constructor Henrik Hybertsson, când proiectul a rămas în mâinile unor secunzi fără autoritate reală. Ei au fost nevoiți să adapteze o chilă gândită pentru o navă mai mică la o suprastructură mult prea grea și prea înaltă.
Pentru a compensa dezechilibrul, în cală au fost încărcate aproximativ 120 de tone de balast, însă calculele moderne arată că ar fi fost nevoie de cel puțin dublu. Corpul navei fusese înălțat pentru a susține cele două punți de artilerie, dar nu și lățit suficient pentru stabilitate.
În ziua lansării, vremea era calmă. Căpitanul Söfring Hansson a ordonat deschiderea hublourilor de la puntea inferioară pentru o salvă festivă. Când o rafală a înclinat nava, apa a pătruns imediat prin hublourile deschise, inundând interiorul și provocând scufundarea rapidă la doar câțiva metri de țărm.
Ancheta care a urmat nu a găsit niciun vinovat: echipajul respectase procedurile, constructorii urmaseră ordinele, iar nimeni nu putea acuza regele. Verdictul oficial a fost că „așa a fost voia divină”.
Timp de 333 de ani, Vasa a rămas pe fundul Mării Baltice. Salinitatea scăzută a apei a împiedicat degradarea lemnului, păstrând nava într-o stare remarcabilă. În anii 1950, pasionatul Anders Franzén a localizat epava, iar în 1961 Vasa a fost ridicată la suprafață într-o operațiune spectaculoasă.
Conservarea a durat 17 ani, timp în care nava a fost tratată cu polietilenglicol pentru a preveni deteriorarea lemnului. Astăzi, Vasa este expusă în propriul muzeu din Stockholm, fiind cea mai bine păstrată navă din secolul al XVII-lea — peste 98% din structură este originală.
Nu mai reprezintă puterea militară a Suediei, ci o lecție monumentală despre limitele ambiției și consecințele ignorării expertizei tehnice. Vizitatorii pot vedea nu doar tunurile și sculpturile, ci și obiecte personale ale echipajului, oferind o fereastră autentică spre viața cotidiană a epocii.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.