Administrația Națională de Meteorologie a emis o informare meteo de vreme severă valabilă de joi seara (29 ianuarie, ora 20:00) până sâmbătă seara (1 februarie, ora 18:00).

Țara intră sub influența unei răciri accentuate: precipitații în aproape toate regiunile, ploi moderate cantitativ (10–20 l/mp, izolat 25 l/mp) în sud-est, ninsori predominant la munte și în Moldova, precipitații mixte în rest. Pe arii extinse se va produce polei și ghețuș.

Vântul se intensifică temporar în est și sud, cu rafale de 40–60 km/h, iar în sudul Moldovei, estul Munteniei și Dobrogea intră sub cod galben (29 ianuarie ora 22:00 – 31 ianuarie ora 20:00), unde rafalele vor atinge 50–65 km/h.

Temperaturile scad drastic, mai ales în zonele extracarpatice. Noaptea de sâmbătă spre duminică (31 ian/1 feb) va fi ger în Moldova, Dobrogea și estul Transilvaniei, cu minime între -14 și -10°C. Duminică gerul persistă în mare parte din Moldova.

Până miercuri, 4 februarie, vremea rămâne deosebit de rece și geroasă, cu temperaturi minime foarte scăzute, în special noaptea și dimineața, în estul și sud-estul țării.

Romanul „Visul jaguarului” al lui Miguel Bonnefoy este o bijuterie sud-americană în care realismul magic se împletește cu o melancolie discretă și cu o dragoste profundă pentru natură. Acțiunea se desfășoară în Venezuela, în inima selvei și pe culmile Anzilor, urmărind destinul unei familii marcate de legătura indisolubilă cu pământul și cu un jaguar mitic.

Personajul central, un bătrân explorator și botanist, trăiește retras într-o casă învăluită de vegetație, păzind secretul unei comori naturale: o plantă rară care crește doar acolo. Prin ochii lui și ai nepoatei sale, cititorul descoperă cum istoria personală se suprapune peste istoria violentă a continentului – exploatări miniere, războaie civile, defrișări masive. Jaguarul nu este doar animal, ci simbol al sălbăticiei amenințate, al memoriei ancestrale și al visului care refuză să moară.

Stilul lui Bonnefoy este limpede, poetic, cu descrieri senzoriale care fac să simți mirosul frunzelor umede, zgomotul ploii tropicale și respirația grea a pădurii. Narațiunea curge lin între prezent și trecut, între real și oniric, fără să cadă în excesul tipic al genului. Cartea vorbește despre moștenire, despre ce rămâne după ce oamenii și imperiile trec, și despre prețul pe care îl plătim pentru a visa mai departe.

Un roman scurt, dar dens, care rămâne cu tine mult după ultima pagină – o meditație elegantă asupra fragilității paradisului pierdut.

Marele sturz (Turdus fuscater) este cea mai mare pasăre din familia sturzilor, adevărat gigant al lumii înaripate. Trăiește în munții înalți ai Anzilor, de la Venezuela până în Chile și Argentina, la altitudini între 2.000 și 4.500 de metri. Corpul său robust poate ajunge la 33-35 cm lungime și cântărește până la 200 g, având un penaj negru-cenușiu intens, cu cioc galben puternic și picioare groase, perfect adaptate pentru solul stâncos și rece.

Se hrănește mai ales cu nevertebrate mari – râme, gândaci, melci – dar mănâncă și fructe de pădure, semințe și ocazional ouă de păsări mici. Este foarte teritorial și curajos: apără zona de cuib cu zgomot asurzitor și atacuri directe chiar și asupra vulturilor sau șoimilor. Cântatul său profund și răsunător, asemănător unui fluier lung, se aude de la kilometri distanță și domină văile montane dimineața devreme.

Cuibul și-l construiește jos, în tufe dese sau printre stânci, din crengi, mușchi și noroi, depunând 2-3 ouă mari, de culoare albastru-verzui cu pete maronii. Puii cresc repede în aerul rece al munților, fiind îngrijiți intens de ambii părinți. Datorită mărimii și prezenței sale impresionante, marele sturz este considerat un adevărat simbol al naturii sălbatice andine, o pasăre puternică, rezistentă și plină de caracter.