Odată cu venirea nopților mai răcoroase, răceala, gripa și sinuzita devin probleme frecvente, însoțite adesea de dureri de cap supărătoare. Chiar dacă medicamentele obișnuite ajută uneori, multe persoane caută soluții naturale mai blânde și eficiente. Unul dintre cele mai apreciate remedii tradiționale românești este maceratul din rădăcină de hrean în oțet, cunoscut pentru proprietățile sale decongestinante și expectorante puternice.

Prepararea este simplă și necesită doar ingrediente accesibile:

• Curățați și răzuți proaspăt o rădăcină de hrean sănătoasă.
• Umpleți un borcan de sticlă până la jumătate cu hrean ras.
• Turnați oțet de vin (sau de mere, pentru un gust mai blând) până când borcanul este plin.
• Închideți ermetic și lăsați la macerat la temperatura camerei timp de 10 zile, agitând borcanul ocazional pentru omogenizare.

După cele 10 zile, transferați conținutul într-o sticlă mai practică. Moduri de utilizare:

• Inhalații: Deschideți sticla și inspirați vaporii puternici timp de 5 minute, de câteva ori pe zi. Aceasta ajută la desfundarea sinusurilor și la reducerea inflamației.
• Compresă: Înmuiați o cârpă curată în lichid și aplicați-o pe frunte sau pe ceafă seara, înainte de culcare.
• Frecții: Folosiți lichidul pentru masaj ușor pe piept sau spate, în caz de răceală, gripă sau febră.

Un tratament de aproximativ 5 zile este adesea suficient pentru a ameliora simptomele sinuzitei și durerile de cap asociate.

Atenție: Hreanul este foarte puternic și poate irita pielea sau mucoasele sensibile – testați mai întâi pe o zonă mică. Evitați contactul cu ochii și nu folosiți în exces. Acest remediu este complementar, nu înlocuiește consultul medical în cazuri severe.

Advertisement

Jurnalul lui Mihail Sebastian, scris între 1935 și 1944 și publicat postum, reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii ale literaturii române despre perioada interbelică târzie și anii războiului. Autorul, un intelectual sensibil și profund, consemnează cu o luciditate impresionantă atât viața sa interioară, cât și furtunile sociale și politice care au cuprins România.

Cartea împletește mai multe fire narative: pasiunea pentru muzică, reflecțiile asupra propriei creații literare, dramele amoroase pline de melancolie, dar mai ales experiența dureroasă a antisemitismului crescând și a războiului. Sebastian descrie cum prietenii săi apropiați, figuri marcante ale culturii românești precum Mircea Eliade sau Emil Cioran, se lasă atrași de ideologiile extremiste, distanțându-se treptat de el din cauza originii sale evreiești.

În paginile jurnalului, cititorul asistă la escaladarea persecuțiilor: legile antisemite, umilințele zilnice, pogromurile și ororile războiului, văzute prin ochii unui om care refuză să-și piardă umanitatea și speranța. Sebastian rămâne un observator atent, analitic, dar profund afectat, notând cu amărăciune izolarea sa crescândă și criza de conștiință a unei întregi generații.

Stilul este direct, sincer, fără ornamente inutile, ceea ce face ca lectura să fie cutremurătoare și captivantă. Jurnalul nu este doar o cronică personală, ci o panoramă vie a Bucureștiului interbelic transformat în infern, o lecție dură despre fragilitatea democrației și pericolul fanatismului.

Advertisement

Această operă rămâne esențială pentru înțelegerea istoriei recente a României, oferind o voce autentică victimelor unei epoci de întuneric, dar și o meditație profundă asupra condiției umane în vremuri de criză.

Tragopanul lui Temminck este una dintre cele mai frumoase păsări din familia fazanilor, recunoscută pentru culorile vii și comportamentul unic. Masculul adult are un penaj predominant roșu-portocaliu, presărat cu pete albe care seamănă cu perle delicate, piele facială albastră și un guler portocaliu. În perioada de împerechere, el își umflă o membrană albastră de sub gât, numită laringe, și ridică două coarne mici, creând un spectacol impresionant pentru a atrage femela.

Femela este mai discretă, cu un penaj maro-cenușiu cu pete albe și negre, ceea ce o ajută să se camufleze perfect în mediul înconjurător.

Această pasăre trăiește în pădurile dense montane din estul Himalaei, în regiuni din nord-estul Indiei, centrul și sudul Chinei, nordul Minamarului și nord-vestul Vietnamului. Preferă zonele cu vegetație bogată, cum ar fi pădurile de rododendroni, stejari și bambus, la altitudini între 1200 și 4200 de metri. Se deplasează sezonier pe verticală, coborând iarna la altitudini mai joase pentru a evita frigul intens.

Hrana sa este în principal vegetariană: frunze tinere, muguri, fructe, semințe și iarbă, dar ocazional consumă și insecte. Este o pasăre activă ziua, timidă și greu de observat, care preferă să se ascundă în tufișuri dese.

Advertisement

În ciuda amenințărilor precum defrișările, specia este considerată relativ comună în arealul său vast și nu este în pericol imediat de dispariție.