Guvernul condus de Ilie Bolojan pregătește măsuri drastice pentru reformarea sistemului bugetar din România, care urmează să fie anunțate în următoarele două săptămâni. Potrivit surselor guvernamentale, premierul vizează două schimbări majore: interzicerea cumulului pensie-salariu în sectorul public și blocarea detașărilor și transferurilor între instituțiile publice. Aceste reforme au ca scop reducerea cheltuielilor bugetare și creșterea transparenței și eficienței în administrația publică.

Interzicerea cumulului pensie-salariu

Una dintre măsurile centrale propuse de Ilie Bolojan este eliminarea posibilității ca angajații din sectorul public să încaseze simultan atât pensie, cât și salariu. În prezent, peste 10.000 de bugetari beneficiază de acest cumul, o practică pe care premierul o consideră inechitabilă, mai ales în contextul inevitabilelor reduceri de personal. Conform Ordonanței Trenuleț din 2024, pensionarii din sistemul public trebuie să părăsească funcțiile până la 31 decembrie 2025, iar Bolojan intenționează să consolideze această prevedere.

Premierul a subliniat că, din punct de vedere moral, este mai corect ca, în cazul reducerilor de personal, să plece cei care deja beneficiază de o pensie, în locul tinerilor care ar putea rămâne în sistem. „Cred că ar fi cel puțin mai corect, din punct de vedere moral, ca cel care pleacă să fie un om care deja beneficiază de un câștig, de o pensie, ca urmare a pensionării anticipate, în loc să plece un tânăr care ar putea să rămână acolo,” a declarat Bolojan. Deocamdată, nu este clar dacă vor exista excepții pentru anumite domenii, cum ar fi sănătatea sau educația.

Interzicerea detașărilor și transferurilor

A doua măsură vizează oprirea detașărilor și transferurilor în cadrul instituțiilor publice, o practică des utilizată pentru a evita concursurile pentru ocuparea posturilor. În prezent, mulți bugetari lucrează în regim de detașare, ceea ce permite ocuparea unor funcții fără examene competitive. Noile reglementări propuse vor obliga angajații detașați să revină la posturile lor de bază, dacă există acordul ambelor părți implicate.

Advertisement

Pentru a facilita tranziția, va fi instituită o perioadă de grație de 10-30 de zile, în care sistemul să se reașeze. Această măsură urmărește să elimine favoritismul și lipsa de transparență asociate detașărilor, asigurând că ocuparea posturilor se face printr-un proces competitiv și echitabil. În cazul reorganizărilor instituționale, angajații care își pierd posturile nu vor mai putea fi transferați automat în alte instituții, așa cum se întâmpla în trecut.

Aceste măsuri fac parte dintr-un pachet mai amplu de reforme menite să eficientizeze sistemul bugetar și să reducă deficitul bugetar. Premierul Bolojan a subliniat necesitatea unei analize juridice riguroase pentru a asigura conformitatea cu deciziile Curții Constituționale, evitând anularea măsurilor, așa cum s-a întâmplat cu unele reforme anterioare. Proiectul de lege aferent ar putea fi adoptat fie prin procedura parlamentară obișnuită, fie prin angajarea răspunderii guvernului.

Reformele propuse au stârnit deja reacții mixte. În timp ce unii susțin că aceste măsuri sunt necesare pentru a reduce risipa și a promova echitatea, alții, inclusiv sindicatele din sectorul public, le consideră un „experiment periculos” care ar putea afecta stabilitatea angajaților. În plus, sondajele recente indică o scădere a popularității guvernului Bolojan, pe fondul măsurilor de austeritate implementate.

Inițiativele lui Ilie Bolojan de a interzice cumulul pensie-salariu și detașările în sectorul public reprezintă un pas semnificativ către reformarea administrației publice din România. Aceste măsuri, dacă vor fi implementate, ar putea avea un impact profund asupra a peste 10.000 de bugetari și asupra modului în care funcționează sistemul public. Rămâne de văzut cum vor fi primite aceste schimbări și dacă vor reuși să aducă echilibrul bugetar și transparența dorite.

Advertisement

Ciocănitoarea pileată (Dryocopus pileatus), cunoscută în engleză ca Pileated Woodpecker, este una dintre cele mai mari și mai impresionante specii de ciocănitori din America de Nord. Cu ciocănitul său puternic, care răsună ca un toboșar al pădurii, și cu penajul său dramatic, această pasăre este un simbol iconic al sălbăticiei forestiere.

Caracteristici fizice

Ciocănitoarea pileată este o pasăre de dimensiuni mari, măsurând între 40 și 49 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 66-75 cm, fiind una dintre cele mai mari ciocănitori din lume. Penajul său este predominant negru, cu accente albe pe față și gât, și o creastă roșie vibrantă pe cap, care este mai pronunțată la masculi. Masculii se disting prin prezența unei dungi roșii suplimentare pe obraz, absentă la femele. Ciocul lung, puternic și ascuțit, asemănător unui daltă, este perfect adaptat pentru a săpa în lemn, iar limba sa lungă și lipicioasă poate extrage insecte din galerii adânci.

Habitat și răspândire

Această specie este răspândită în pădurile mature din America de Nord, de la coasta de est a Statelor Unite până în sudul Canadei și vestul SUA, inclusiv în zonele montane din California și Oregon. Preferă pădurile de foioase și mixte, cu arbori bătrâni și lemn mort, care oferă hrană și locuri pentru cuibărit. Ciocănitoarea pileată este sedentară, rareori migrând, și poate fi găsită și în păduri suburbane, dacă există copaci mari și spații verzi suficiente.

Comportament și hrană

Ciocănitoarea pileată este renumită pentru ciocănitul său zgomotos, care poate fi auzit de la sute de metri distanță. Acest sunet este produs atât pentru a excava lemnul în căutarea hranei, cât și pentru a comunica sau a marca teritoriul. Dieta sa constă în principal din furnici de lemn (Camponotus), gândaci de scoarță și alte insecte care trăiesc în lemn, dar consumă și fructe de pădure, nuci și semințe. Cu ciocul său, poate crea găuri rectangulare mari în copaci, uneori atât de adânci încât lasă urme distinctive în pădure. Este o pasăre solitară sau trăiește în perechi, fiind rar văzută în grupuri.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere începe primăvara, între martie și mai. Ciocănitoarea pileată este monogamă, iar perechile colaborează pentru a excava un cuib în trunchiurile copacilor morți sau în descompunere, la o înălțime de 5-20 metri. Cuibul, care poate dura săptămâni pentru a fi construit, are o intrare ovală și o cameră interioară spațioasă. Femela depune de obicei 3-5 ouă albe, care sunt clocite de ambii părinți timp de 15-18 zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 26-28 de zile, dar rămân dependenți de părinți pentru hrană încă câteva săptămâni.

Stare de conservare

Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), ciocănitoarea pileată este clasificată ca specie de „preocupare scăzută” (Least Concern), datorită populației sale stabile și răspândirii largi. Cu toate acestea, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și urbanizării reprezintă o amenințare, mai ales în zonele unde pădurile mature sunt înlocuite cu monoculturi sau dezvoltări imobiliare. Conservarea copacilor bătrâni și a lemnului mort este esențială pentru supraviețuirea speciei.

Curiozități

• Ciocănitoarea pileată a inspirat personajul animat Woody Woodpecker, datorită crestei sale roșii și ciocănitului caracteristic.

• Găurile mari pe care le creează în copaci oferă adăpost pentru alte specii, precum bufnițe, lilieci sau rațe sălbatice.

• Limba sa poate avea o lungime de până la 10 cm, fiind folosită pentru a extrage insecte din galerii adânci.

• Ciocănitul său poate produce până la 15 lovituri pe secundă, generând o forță impresionantă fără a provoca răni păsării, datorită structurii craniului său special adaptate.

Ciocănitoarea pileată este o prezență majestuoasă în pădurile nord-americane, un adevărat arhitect al naturii, care modelează ecosistemul cu fiecare ciocănitură. Observarea sa în sălbăticie, însoțită de ritmul său inconfundabil, este o experiență care conectează orice iubitor de natură cu sălbăticia pură.

Advertisement

Povestea lui Oliver Larch, cunoscut uneori și sub numele de Lerch sau Thomas, este una dintre enigmele care au stârnit curiozitatea de-a lungul timpului, având similitudini cu cazul lui David Lang, o altă dispariție enigmatică. Evenimentul este plasat în seara de Ajun de Crăciun a anului 1889, pe o fermă situată în apropierea orașului South Bend, Indiana. În acea seară geroasă, familia Larch sărbătorea alături de prieteni, inclusiv un judecător, un avocat și un preot cu soția sa, într-o atmosferă caldă, marcată de cântece de Crăciun și gustări pregătite de Oliver, un băiat de 11 ani.

Pe măsură ce petrecerea era în plină desfășurare, tatăl lui Oliver a observat că apa pentru băut se terminase și l-a trimis pe băiat să aducă un nou recipient de la fântâna aflată la aproximativ 75 de metri de casă. Afară, peisajul era acoperit de un strat proaspăt de zăpadă, iar cerul era întunecat de nori grei. La doar câteva momente după ce Oliver a ieșit, invitații au auzit strigăte de ajutor care păreau să vină de undeva deasupra, nu de la sol. „Ajutor! Ajutor! M-au prins!” au fost ultimele cuvinte auzite, urmate de o tăcere bruscă, pe măsură ce strigătele se estompau treptat.

Când familia și oaspeții au ieșit afară cu o lanternă, au descoperit urmele lui Oliver în zăpadă, care se opreau brusc la jumătatea drumului spre fântână. Alături, zăcea găleata, dar nu existau alte urme sau semne de luptă. Investigațiile ulterioare nu au oferit nicio explicație clară. Unele teorii sugerează că ar fi putut fi implicată o forță necunoscută, poate chiar un balon sau o creatură aeriană, deși lipsa unor dovezi concrete și condițiile vremii au făcut ca aceste ipoteze să rămână speculative. Deși povestea a fost popularizată ca fiind reală, cercetările moderne sugerează că ar putea fi o adaptare a unei povestiri de ficțiune a lui Ambrose Bierce, „Charles Ashmore’s Trail”, publicată în 1888, ceea ce ridică întrebări despre autenticitatea sa.

Advertisement