În toamna anului 2008, în plină campanie electorală pentru Parlamentul României, Ana Birchall, pe atunci șefa Departamentului pentru Educație al PSD și o tânără speranță a partidului, se trezește brusc în centrul unui uragan mediatic. Un videoclip obscen de doar 34 de secunde, postat pe internet de jurnalistul Iosif Buble de la Antena 1, o arăta pe o femeie asemănătoare ei în ipostaze intime cu un bărbat necunoscut. Imaginile, difuzate cu mare tam-tam pe bloguri și în presă, au declanșat un val de speculații și atacuri murdare, insinuând legături chiar și cu figuri proeminente ale politicii, precum Mircea Geoană. Birchall, mamă și soție, a retras imediat candidatura în circumscripția Vaslui pentru a proteja partidul de aceste “mizerii”, după cum le-a numit ea. A negat vehement orice implicare, invocând o expertiză criminalistică realizată de un specialist cu peste 33 de ani de experiență, care a demonstrat clar că femeia din film nu era ea – diferențe fizice evidente, de la cicatrici la trăsături faciale. Procesul intentat lui Buble a fost câștigat în 2012: jurnalistul a retras materialul, a plătit despăgubiri și a fost obligat să recunoască defăimarea. Mai multe publicații de scandal au cerut scuze public, dar tăcerea lui Geoană – care știa adevărul – a rămas o rană deschisă, Birchall cerându-i ani mai târziu scuze publice pentru umilirea suferită de ea și de familie.

Fast-forward la 2024-2025, iar istoria se repetă, dar la un nivel geopolitic exploziv. Ana Birchall, acum fost ministru al Justiției, vicepremier și consilier prezidențial sub Ilie Bolojan (numită în aprilie 2025 pentru relații externe și parteneriate strategice), devine ținta unor acuzații care o plasează direct în umbra CIA. Pe 11 septembrie 2025, Roniel Aledo, un fost contractor CIA și consultant al administrației Obama, depune un document la Departamentul de Justiție al SUA. În el, Aledo susține că Birchall l-a contactat în martie 2025, oferindu-se să devină “sursă/agent CIA” în schimbul unei poziții ministeriale în România. Detaliile sunt suculente: întâlniri cu reprezentanți CIA, apeluri la ofițeri DIA, promovări ca “potențială sursă a Guvernului SUA”. Niciun acord formal, nicio plată, dar suficient cât să declanșeze un cutremur în presa românească. Titluri ca “Birchall voia să spioneze pentru americani” inundă site-urile, iar PSD-ul, prin interimarul Sorin Grindeanu, comentează sec că “nu e prima, nu e ultima care arată disponibilitate pentru astfel de… lucruri”.

Reacția Birchall? Un contraatac ferm și legal. Pe Facebook, ea califică totul drept “o minciună construită pe un formular depus de o persoană privată”, subliniind că nu a cerut, negociat sau autorizat nicio recrutare. “Chiar documentul contrazice povestea: nu există acord, nicio plată, niciun beneficiu”, scrie ea, sesizând autoritățile americane pentru “rectificare” și demarând procese în România împotriva difuzatorilor de “calomnii”. Reafirmă loialitatea față de parteneriatul strategic România-SUA, acuzând atacurile de a fi motivate politic – mai ales că e candidată independentă la prezidențiale. Printre replici, iese la iveală și episodul cu Geoană: un alt clip din 2008, unde el primește bani (zvonuri de 5.000 de euro “șpagă” pentru campanie), pe care Geoană îl atribuie acum ei, deși donația oficială a fost de 90.000 de lei (circa 24.000 euro), înregistrată legal. Birchall ripostează: “Minte cum respiră”, cerând scuze pentru anii de tăcere care au lăsat-o “umilită ca femeie în viața publică”.

Aceste scandaluri, țesute din video-uri false, documente dubioase și ambiții politice, ilustrează vulnerabilitatea femeilor în politica românească: de la atacuri la adresa intimității la etichetări de trădare. Birchall, absolventă Yale cu doctorat în drept comparat, a urcat treptele puterii – de la reprezentant pentru parteneriatul cu SUA în guvernele Ponta și Grindeanu, la interimar la Justiție post-proteste anti-corupție, apoi vicepremier în 2019. Expulzată din PSD în noiembrie 2019, ea a ales calea independentă, dar umbrele trecutului o urmăresc. Oare sunt doar “mizerii” electorale, sau ascund ceva mai adânc? Timpul și tribunalele vor decide, dar un lucru e clar: Ana Birchall nu tace.