Curiozități și Istorie
Amish: 300 de ani de rezistență liniștită în fața lumii moderne
Published
3 luni agoon
By
Bițuică Dan
Origini în Europa secolului al XVI-lea
Comunitatea Amish își are rădăcinile în mișcarea anabaptistă din timpul Reformei Protestante, în Elveția și sudul Germaniei, în jurul anilor 1520. Anabaptiștii, numiți așa pentru că practicau botezul adulților (re-botezarea), respingeau botezul infantil și susțineau o separare strictă între biserică și stat. În 1536, la Zürich, un grup radical condus de Menno Simons, un fost preot catolic olandez, a format menoniții – o ramură pacifistă care evita violența și jurămintele.
Din menoniți s-a desprins, în 1693, facțiunea amish, sub conducerea lui Jakob Ammann, un elder elvețian. Ammann cerea o disciplină mai severă: excomunicarea (shunning) totală a celor care încălcau regulile, evitarea completă a „lumii” moderne și păstrarea ritualurilor tradiționale, cum ar fi spălarea picioarelor la Cina Domnului. Persecuțiile religioase din Europa – arestări, torturi și execuții – i-au forțat pe mulți amish să emigreze.
Migrația în America și așezarea inițială
Între 1720 și 1770, aproximativ 500 de amish elvețieni și germani au ajuns în America de Nord, invitați de William Penn, care oferea libertate religioasă în Pennsylvania. Prima comunitate majoră s-a stabilit în comitatul Lancaster, unde pământul fertil permitea agricultura de subzistență. Până în 1800, existau deja așezări în Ohio, Indiana și Ontario (Canada). Amish vorbeau un dialect german (Pennsylvania Dutch, de la „Deutsch”), trăiau în ferme izolate și refuzau serviciul militar – un principiu care i-a adus conflicte în Războiul Civil American (1861-1865), când au plătit taxe de scutire sau au acceptat muncă alternativă.
Secolul al XIX-lea: Diviziuni și conservatorism
Pe măsură ce America se industrializa, amish au început să se împartă. În 1862-1878, o conferință anuală (Diener-Versammlungen) a încercat să standardizeze regulile, dar conservatorii au câștigat. Au apărut „Old Order Amish” (cei mai tradiționali), care respingeau electricitatea, automobilele și educația peste clasa a VIII-a. Grupuri mai progresiste, precum Beachy Amish, au acceptat mașini și tehnologie limitată. Până în 1900, populația amish era de circa 5.000 de persoane, concentrată în 50 de așezări.
Secolul al XX-lea: Confruntări cu modernitatea
După al Doilea Război Mondial, presiunile urbanizării și serviciului militar obligatoriu au intensificat izolarea. În 1955, Curtea Supremă a SUA a decis în cazul Wisconsin v. Yoder (1972, de fapt) că amish pot retrage copiii de la școală după clasa a VIII-a, invocând libertatea religioasă – o victorie majoră. Totuși, turismul în Lancaster a transformat „Țara Amish” într-o atracție, generând venituri, dar și tensiuni culturale.
În 1960, populația era de 23.000; până în 2000, a ajuns la 166.000. Creșterea demografică explozivă (rata natalității de 6-7 copii/familie) a dus la expansiune în state precum Missouri, Kentucky și Wisconsin. Amish au dezvoltat micro-economii: tâmplărie, mobilă, produse lactate organice, toate vândute în piețe locale sau prin cooperare cu „englezii” (non-amish).
Amish în secolul XXI: Adaptare discretă și provocări actuale
Astăzi (2025), există peste 380.000 de amish în peste 600 de așezări, în 31 de state americane, plus Canada și Bolivia. Rata de retenție a tinerilor este de 85-90% după rumspringa – perioada de „alergare în jur” la 16-21 de ani, când adolescenții pot experimenta lumea exterioară înainte de botez. Regulile (Ordnung) variază între biserici: unele permit telefoane mobile în afara casei, panouri solare pentru pompe de apă sau tractoare cu roți metalice (dar nu cauciuc, pentru a nu încuraja deplasări lungi).
Provocările includ:
- Presiunea funciară: Terenurile agricole scumpe forțează relocarea în zone rurale îndepărtate.
- Sănătate genetică: Izolarea a crescut incidența unor boli rare (ex. Sindromul Ellis-van Creveld).
- Tehnologie: Unele comunități folosesc „Amish Uber” – șoferi non-amish pentru transport – sau magazine cu calculatoare pentru comenzi.
- Schimbări climatice: Dependența de agricultură îi face vulnerabili la secete și inundații.
Totuși, amish rămân un model de sustenabilitate: consum redus de energie, reciclare, comunitate strânsă. Ei votează rar, dar influențează politicile locale prin lobby discret. În 2020-2021, pandemia COVID-19 a evidențiat reziliența lor – rata de vaccinare scăzută, dar mortalitate redusă datorită stilului de viață sănătos și izolării.
De la persecuțiile elvețiene la fermele din Midwest, amish au demonstrat că o credință simplă poate supraviețui secole de schimbări. Ei nu sunt un „muzeu viu”, ci o comunitate activă care negociază zilnic granița dintre tradiție și supraviețuire. Viitorul lor depinde de echilibrul între Ordnung și adaptare – o lecție universală despre identitate în era globalizării.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Cultura Māori – o lume a rădăcinilor vii și a identității care respiră
Published
22 de ore agoon
7 februarie 2026By
Bițuică Dan
Cultura Māori, născută în insulele Noii Zeelande, este una dintre cele mai vibrante și coerente tradiții indigene ale lumii. Ea nu trăiește doar în muzee sau în ritualuri ocazionale, ci pulsează în viața de zi cu zi, în limbă, în gesturi, în modul în care comunitățile își păstrează memoria și își proiectează viitorul. Pentru Māori, identitatea nu este o noțiune abstractă, ci o prelungire firească a pământului, a mării și a genealogiei.
Legătura cu pământul și strămoșii
În centrul culturii Māori se află conceptul de whakapapa – lanțul neîntrerupt al descendenței. Fiecare persoană este parte dintr-o poveste mai mare, în care strămoșii nu sunt figuri îndepărtate, ci prezențe vii, protectoare. Pământul este privit ca un membru al familiei, nu ca o resursă. De aceea, multe ritualuri încep cu recunoașterea locului, a muntelui, a râului și a tribului din care provine vorbitorul.
Arta ca limbaj al identității
Arta Māori nu este decorativă, ci profund simbolică. Sculpturile în lemn, tatuajele faciale moko, țesăturile și obiectele ceremoniale transmit statut, istorie și apartenență. Fiecare linie are un sens, fiecare motiv este o punte între individ și comunitate. Tatuajele tradiționale nu sunt alese la întâmplare, ci reflectă rangul, curajul, experiențele și moștenirea purtătorului.
Ritualuri, dans și forța comunității
Dansul haka, cunoscut astăzi în întreaga lume, este doar o parte din bogăția ritualurilor Māori. El exprimă unitate, putere și respect. În viața comunitară, marae – spațiul sacru al întâlnirilor – rămâne centrul spiritual și social. Acolo se discută problemele tribului, se primesc oaspeți, se comemorează strămoșii și se transmit tradițiile.
Limbă și renaștere culturală
Limba Māori a trecut prin perioade dificile, dar în ultimele decenii a cunoscut o renaștere impresionantă. Școli dedicate, programe culturale și implicarea comunităților au readus limba în viața publică. Astăzi, ea este un simbol al rezistenței și al continuității.
O cultură care respiră în prezent
Cultura Māori nu este un relicvariu, ci o forță contemporană. Artiști, lideri comunitari, sportivi și creatori duc mai departe tradițiile, adaptându-le la lumea modernă fără a le dilua esența. Respectul pentru natură, solidaritatea și memoria colectivă rămân pilonii identității lor.
În cultura Māori, familia, legea nescrisă și rolul femeii formează un triunghi de forțe care susțin întreaga comunitate. Nimic nu este izolat, nimic nu funcționează în afara legăturilor de sânge și a responsabilităților moștenite. Totul se sprijină pe continuitate, pe respect și pe o înțelegere profundă a locului fiecăruia în lume.
Familia – nucleul identității
Familia, numită whānau, nu este doar o unitate domestică, ci o rețea extinsă de rude, generații și ramuri care se sprijină reciproc. Copiii cresc înconjurați de bunici, unchi, mătuși și veri, iar educația lor este o responsabilitate comună. În această structură, fiecare membru are un rol clar, iar solidaritatea nu este un ideal, ci o practică zilnică.
Legea tradițională – un cod moral transmis prin generații
Înainte de legile moderne, Māori trăiau după un sistem complex de norme numit tikanga. Aceste reguli nu erau impuse prin forță, ci respectate pentru că mențineau echilibrul comunității. Tapu – sacralitatea – stabilea ce este permis și ce este interzis, protejând locurile, oamenii și ritualurile. Încălcarea acestor norme nu era doar o greșeală socială, ci o ruptură spirituală care afecta întregul grup.
Femeia – simbol al continuității și al forței creatoare
În cultura Māori, femeia este purtătoarea vieții și păstrătoarea genealogiei. Ea este legată de pământ, de fertilitate și de memoria strămoșilor. Femeile de rang înalt aveau un statut ceremonial puternic, iar cuvântul lor putea influența decizii importante ale tribului. În ritualuri, prezența lor era esențială pentru echilibru, iar în viața de zi cu zi erau considerate protectoare ale armoniei familiale.
Deși societatea Māori avea și structuri de conducere masculine, femeile nu erau marginalizate. Ele dețineau autoritate în domenii precum educația copiilor, transmiterea tradițiilor, ritualurile de familie și păstrarea istoriei orale. În multe triburi, o femeie putea fi lider dacă descendența ei o justifica.
Simboluri feminine – între sacru și identitate
Femeia este adesea asociată cu pământul-mamă, cu apele care dau viață și cu ciclurile naturii. În sculpturi și tatuaje, simbolurile feminine reprezintă fertilitate, protecție și continuitate. Ele nu sunt simple ornamente, ci semne ale unei identități care se transmite din generație în generație.
Un echilibru care continuă să trăiască
Astăzi, cultura Māori își păstrează aceste valori, adaptându-le la lumea modernă. Femeile sunt lideri culturali, profesori, creatoare și păstrătoare ale limbii. Familia rămâne centrul vieții comunitare, iar normele tradiționale continuă să ofere repere morale și spirituale.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Pinson des arbres (Fringilla coelebs) – un portret viu al uneia dintre cele mai răspândite păsări cântătoare din Europa
Published
22 de ore agoon
7 februarie 2026By
Bițuică Dan
Pinsonul des arbori, cunoscut științific drept Fringilla coelebs, este una dintre cele mai familiare prezențe din pădurile, parcurile și livezile Europei. Deși este o pasăre mică, are o personalitate sonoră și un colorit care atrage privirea, mai ales în cazul masculilor, care se remarcă prin nuanțe intense de albastru-cenușiu pe cap, piept roșiatic și aripi marcate de dungi albe. Femelele sunt mai sobre, cu tonuri maronii, dar la fel de grațioase în mișcare.
Această specie preferă zonele împădurite, dar s-a adaptat excelent și la prezența umană, fiind des întâlnită în grădini, parcuri și chiar în apropierea gospodăriilor. Pinsonul este activ, vioi și mereu în căutare de hrană, consumând în special semințe, muguri și, în sezonul cald, insecte. În timpul iernii, masculii și femelele pot forma grupuri mici, însă în restul anului masculul își apără teritoriul cu o energie impresionantă.
Cântecul pinsonului este unul dintre cele mai ușor de recunoscut: o succesiune de note rapide, clare, care se termină într-o cădere bruscă, aproape ca o semnătură muzicală. Masculii își folosesc trilul pentru a marca teritoriul și pentru a atrage femelele, iar repertoriul lor poate varia în funcție de regiune, asemenea unui dialect.
Cuibul este o adevărată operă de artă: rotund, compact, construit cu grijă din mușchi, iarbă și pânză de păianjen, apoi camuflat cu licheni pentru a se pierde în decorul ramurilor. Femela depune de obicei patru-cinci ouă, pe care le clocește singură, în timp ce masculul rămâne în apropiere și o apără.
Pinsonul des arbori este o specie rezistentă, adaptabilă și prezentă în aproape toate anotimpurile, fiind un companion constant al pădurilor europene. Prezența lui aduce culoare și muzicalitate în orice spațiu natural, iar observarea comportamentului său oferă o bucurie simplă, dar profundă, oricărui iubitor de natură.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 7 februarie
Published
22 de ore agoon
7 februarie 2026By
Bițuică Dan
Ziua de 7 februarie marchează momente cheie în istorie: încoronarea lui Leon I ca împărat bizantin (457), crearea titlului de Prinț de Wales (1301), premiera filmului Pinocchio (1940), primul turneu al Beatles în America (1964) și primul spacewalk liber (1984).
IATĂ CE SE ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1238 – Mongolii Hoardei de Aur conduse de Batu Khan ard orașul rusesc Vladimir.
1301 – Edward de Caernarvon a devenit primul Prinț de Wales al Angliei.
1497 – Susținătorii lui Girolamo Savonarola au ars cărți, obiecte cosmetice și de artă în Florența.
1510 – S-a încheiat, la Iași, tratatul de pace între domnul Moldovei, Bogdan al III-lea și regele Poloniei, Sigismund I cel Bătrân.
1613 – Mihail Romanov a devenit Țar al Rusiei.
1741 – A apărut “Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat”, care stabilea o serie de reforme fiscale și administrative în Țara Românească. Textul a fost publicat în ziarul “Mercure de France”, în iulie 1742.
1777 – S-a născut, la Golesti, în Argeș, Dinicu Golescu, cărturar și memorialist. A înființat în 1826, pe moșia sa din Golești, o școală în care puteau învața gratuit tineri, indiferent de categoria socială.
1812 – S-a născut scriitorul englez Charles Dickens (“Marile speranțe”, “David Copperfield”, “Oliver Twist”, “Prietenul nostru comun”, “Colind de Crăciun”); (m. 9 iunie 1870).
1831 – A fost promulgată Constituția Belgiei, considerată a fi cea mai democratică din Europa acelei vremi.
1873 – În ședința parlamentului de la Budapesta, deputatul roman Gheorghe Pop de Băsești arăta necesitatea construirii unui drum de fier în ținutul Sălajului. Pe 23 decembrie 1887 va avea loc deschiderea liniei de cale ferată Carei – Zalău.
1885 – S-a născut Sinclair Lewis, scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1930. (m. 1951).
1894 – A murit la Paris, Antoine-Joseph Adolphe Sax, inventatorul belgian al saxofonului.
1895 – În România, comitetul de conducere al asociaţiei “Astra” decide elaborarea şi publicarea “Enciclopediei române”, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al Asociatiei. Lucrarea a apărut în trei volume între 1898 si 1904.
1904 – Dezastru în orașul Baltimore din SUA. Un incendiu catastrofal s-a declanșat în orașul american Baltimore. Incendiul a distrus 1500 clădiri în 30 de ore şi practic întregul oraş ar trebuit să fie reconstruit.
1906 – Se naşte Pu Yi, al doisprezecelea și ultimul împărat al Chinei; (d.17 octombrie 1967). A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912 in urma revolutiei chineze.
1906 – S-a născut Oleg Konstantinovici Antonov, constructor de avioane, renumit pentru construcția avioanelor de tip AN-10, AN-24, AN-22, AN-12 (m. 4 aprilie 1984).
1922 – Marie Curie devine prima femeie membru al Academiei franceze de medicină.
1929 – A fost promulgată legea pentru stabilizarea monetară privind devalorizarea leului în România.
1929 – Romania a ratificat Tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică (Pactul Briand–Kellog).
1929 – Au inceput cursurile de limbă germană la Radiodifuziunea Română cu predare pe sistemul linguaphon.
1935 – Celebrul cuplu de comici Stroe si Vasilache, prezintă în premieră “Bing Bang” – primul film sonor realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Argani.
1949 – A fost adoptat Decretul nr. 163/1949 privind înființarea Trupelor de Securitate.
1953 – S-a autodizolvat Frontul Plugarilor, formațiune politică de stânga aliată a comuniștilor, înființată de Petru Groza.
1956 – Au fost stabilite de relații diplomatice între România și Uniunea Myanmar (Birmania).
1964 – Celebra trupă britanică The Beatles a efectuat primul sau turneu în SUA.
1969 – Yasser Arafat a devenit liderul Organizației de Eliberare a Palestinei.
1971 – Femeile și-au câștigat dreptul de vot în Elveția.
1974 – Insula Grenada din Caraibe și-a proclamat independența față de Marea Britanie.
1977 – Uniunea Sovietică a lansat Soyuz 24.
1979 – A murit Josef Mengele, criminal nazist, supranumit “Îngerul Morții” datorită experimentelor sale pe oameni din lagărul de concentrare de la Auschwitz;(n. 1911).
1987 – Un nou decret al Consiliului de Stat impune măsuri pentru raționalizarea consumului de gaze naturale și energie electrică, însoțite de tarife punitive pentru depășirea consumurilor insuficiente stabilite pentru populație.
1990 – Partidul Comunist din Uniunea Sovietică a acceptat să renunțe la monopolul puterii.
1992 – A avut loc semnarea Tratatului de la Maastricht, care a tranformat Comunitatea Economică Europeană, în Uniunea Europeanâ. Cele 12 ţări din CEE au semnat Tratatul de la Maastricht, în Olanda, tratat care a angajat Comunitatea Economică Europeană pe calea istorică a unei uniuni politice, economice şi monetare.
1998 – S-a deschis a XVII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Nagano, în Japonia.
1999 – A murit regele Hussein al Iordaniei.
1999 – Prințul Moștenitor Abdullah a devenit rege al Iordaniei după decesul tatălui său, regele Hussein.
2001 – A avut loc cea de-a 51-a ediție a Festivalului internațional de film de la Berlin – Berlinală.
2003 – Irakul a acuzat Statele Unite că își folosesc tehnologiile avansate, pentru a falsifica dovezile prezentate în Consiliul de Securitate al ONU.
2016 – Coreea de Nord lansează Kwangmyŏngsŏng-4 în spațiul cosmic, încălcând mai multe tratate ONU și provocând condamnări din întreaga lume.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandare de carte -„Fata de pe peron” de Samantha M. Bailey
Cultura Māori – o lume a rădăcinilor vii și a identității care respiră
Pinson des arbres (Fringilla coelebs) – un portret viu al uneia dintre cele mai răspândite păsări cântătoare din Europa
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»


