Înainte de anul 1970, România avea pe hartă un loc care sfida orice comparație: o insulă orientală în mijlocul Dunării, la câțiva kilometri de Orșova. Ada Kaleh, „Insula Fortăreață”, era un univers în sine, o lume cu ritm propriu, parfumuri orientale și tradiții păstrate cu încăpățânare de o comunitate mică, dar vibrantă.
Insula era un amestec fascinant de istorie și viață cotidiană. Străduțele înguste, casele albe cu grădini umbroase, moscheea cu minaretul ei discret și bazarul plin de mirodenii și dulciuri orientale creau o atmosferă care părea desprinsă dintr-un vechi târg levantin. Locuitorii trăiau din comerț, pescuit și meșteșuguri, iar insula era renumită pentru tutunul său aromat, pentru rahatul colorat și pentru cafeaua la nisip, servită cu o ospitalitate greu de uitat.
Dar farmecul Ada Kalehului nu a putut opri marile proiecte ale epocii. Construirea barajului de la Porțile de Fier a schimbat pentru totdeauna geografia zonei. Pentru a permite funcționarea hidrocentralei, nivelul apei a fost ridicat, iar insula a fost condamnată la dispariție. În 1970, după evacuarea locuitorilor și demolarea clădirilor, Ada Kaleh a fost înghițită de Dunăre, rămânând doar o amintire sub zeci de metri de apă.
Astăzi, insula trăiește doar în fotografii vechi, în poveștile celor care au locuit acolo și în nostalgia vizitatorilor care au avut norocul să-i vadă farmecul înainte de scufundare. Ada Kaleh rămâne un simbol al unei lumi pierdute, un loc în care Orientul și Dunărea se întâlneau într-un mod unic, imposibil de reconstituit.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
