Pe 14 iunie 1990, Bucureștiul a fost scena uneia dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei postdecembriste a României: Mineriada. Evenimentele din acea zi s-au desfășurat într-un context politic tensionat, marcat de tranziția fragilă de la regimul comunist la o democrație incertă, sub conducerea Frontului Salvării Naționale (FSN) și a președintelui Ion Iliescu.

Contextul politic:
După revoluția din decembrie 1989, România se afla într-o stare de efervescență politică. FSN, format din foști membri ai nomenklaturii comuniste și condus de Ion Iliescu, a preluat puterea, promițând reforme democratice. Însă, rapid, au apărut nemulțumiri din partea societății civile, care acuza FSN că perpetuează practicile autoritare ale fostului regim. Piața Universității devenise, în primăvara lui 1990, epicentrul protestelor anticomuniste, cunoscute sub numele de „Golaniada”. Aici, studenți, intelectuali și cetățeni obișnuiți cereau o democrație autentică, alegeri libere și excluderea foștilor comuniști din conducere. Aceste manifestații pașnice, începute în aprilie 1990, au fost văzute ca o amenințare de către FSN, mai ales după victoria sa covârșitoare în alegerile din 20 mai 1990, considerate de opozanți ca fiind marcate de nereguli.

Conducerea de atunci:
Ion Iliescu, președinte interimar și apoi ales, era figura centrală a puterii. Alături de el, premierul Petre Roman și alți lideri ai FSN, precum Gelu Voican Voiculescu, jucau roluri importante. Conducerea FSN era compusă în mare parte din foști membri ai Partidului Comunist, ceea ce alimenta neîncrederea opozanților. Aceștia din urmă, organizați în partide precum PNȚCD și PNL, împreună cu societatea civilă, denunțau lipsa de transparență și tendințele autoritare ale FSN. În acest context, protestele din Piața Universității au fost percepute ca o provocare directă la adresa legitimității noii puteri.

Minieriada din 14 iunie:
Pe fondul acestor tensiuni, autoritățile au decis să pună capăt protestelor din Piața Universității. În noaptea de 13 spre 14 iunie, forțele de ordine au intervenit violent pentru a dispersa manifestanții, dar situația a escaladat rapid. În dimineața zilei de 14 iunie, mii de mineri din Valea Jiului, mobilizați de lideri sindicali apropiați FSN și susținuți logistic de autorități, au sosit în București. Aceștia au fost manipulați prin propagandă, fiind convinși că protestatarii sunt „huligani” sau „agenți străini” care destabilizează țara. Sub îndrumarea tacită a conducerii, minerii au dezlănțuit un val de violență: au atacat protestatarii din Piața Universității, au devastat sedii ale partidelor de opoziție (PNȚCD și PNL) și redacții ale ziarelor independente, precum „România Liberă”. Civili nevinovați, studenți și intelectuali au fost bătuți cu brutalitate, doar pentru că „aratau suspect” sau purtau barbă, asociată stereotipic cu protestatarii.

Advertisement

Rolul conducerii:
Deși Ion Iliescu a negat implicarea directă în organizarea venirii minerilor, discursul său public din acea perioadă, în care a mulțumit minerilor pentru „restabilirea ordinii”, a sugerat o complicitate a conducerii. Declarațiile sale, precum cea în care îi numea pe protestatari „golani” sau „elemente fasciste”, au alimentat climatul de ură. Anchetele ulterioare au indicat că transportul minerilor a fost coordonat cu sprijinul instituțiilor statului, iar lipsa de intervenție a forțelor de ordine în fața violențelor a ridicat întrebări despre responsabilitatea directă a liderilor FSN.

Urmări:
Minieriada din 14 iunie 1990 a lăsat urme adânci în societatea românească. Oficial, s-au raportat șase morți și sute de răniți, dar mărturiile sugerează un bilanț mult mai grav. Evenimentul a consolidat imaginea unui regim dispus să folosească forța pentru a înăbuși opoziția, afectând încrederea în democrația tânără a României. În plan internațional, imaginile cu violențele din București au atras critici dure, izolând România pe scena globală.

Minieriada rămâne un simbol al luptei pentru libertate și al costului plătit pentru o democrație autentică. Ea reflectă nu doar diviziunile societății românești de atunci, ci și provocările unei tranziții marcate de umbrele trecutului comunist și de ambițiile unei conduceri care a prioritizat controlul în detrimentul pluralismului.

Advertisement

Un incendiu de proporții a izbucnit imediat după miezul nopții, în dimineața zilei de sâmbătă, 14 iunie, pe strada Prunului din municipiul Călărași. O locuință a fost cuprinsă de flăcări, iar pompierii militari intervin în aceste momente cu mai multe autospeciale pentru a stinge focul și a preveni extinderea acestuia la imobilele din vecinătate.

Flăcările violente au fost observate în jurul orei 00:30, iar apelul la 112 a mobilizat rapid echipajele Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Călărași. Incendiul s-a extins cu repeziciune, întreaga locuință fiind cuprinsă de foc înainte de sosirea salvatorilor.

Fumul dens și mirosul înțepător au fost simțite pe o rază largă, iar locuitorii din apropiere au fost treziți de zgomotul autospecialelor și al flăcărilor.

Deocamdată, nu au fost raportate victime, însă pagubele materiale par a fi semnificative. Cauza probabilă a incendiului urmează să fie stabilită de anchetatori după finalizarea intervenției.

Advertisement

Trei indivizi din Ciocănești, județul Călărași, au fost prinși după ce au dat iama într-un teren agricol și au furat lucerna lăsată la uscat. Totul s-a petrecut noaptea, cu un atelaj hipo, ca în filmele de comedie… dar s-a lăsat cu dosar penal!

Furtul a avut loc în noaptea de 8 iunie, în jurul orei 23:30, iar victima, un bărbat de 66 de ani, a reclamat paguba abia pe 11 iunie. Polițiștii din Ciocănești nu au stat pe gânduri și i-au identificat rapid pe hoți: un bărbat de 30 de ani și doi tineri care l-au ajutat să încarce furajul.

Lucerna furată avea o valoare de aproximativ 500 de lei, dar distracția le-a costat scump: bărbatul de 30 de ani a fost reținut pentru 24 de ore și dus în arestul IPJ Călărași, iar ceilalți doi sunt cercetați în libertate pentru furt calificat.

Advertisement