Rachetă cu Coada de Rachetă (Coracias spatulatus), cunoscută și sub numele de Rachetă cu Coada Spatula, este o pasăre spectaculoasă din familia Coraciidae, înrudită îndeaproape cu alte specii de râchetă precum racheta europeană. Această specie este endemică în Africa subsahariană, fiind întâlnită în principal în regiuni deschise precum savane, păduri ușoare de miombo și zone riverane din țări ca Angola, Botswana, Republica Democrată Congo, Malawi, Mozambic, Namibia, Zambia și Tanzania. Preferă habitate cu copaci înalți izolați, unde poate vâna de pe un punct de observație ridicat.

Cu o lungime de aproximativ 35-40 cm (incluzând coada prelungită), pasărea adultă cântărește între 120 și 160 de grame. Penajul său este un amestec vibrant de culori: capul, gâtul și partea inferioară sunt de un albastru deschis, iar spatele și aripile prezintă nuanțe de verde-turcoaz și albastru intens. Cea mai distinctivă trăsătură este coada lungă și modificată, cu două pene centrale prelungite în formă de rachetă sau spatulă, de unde și numele științific “spatulatus”. Aceste pene exterioare sunt negre cu vârfuri albastre, creând un efect vizual dramatic în zbor. Ciocul este robust, negru, adaptat pentru capturarea prăzii, iar picioarele sunt galbene.

Comportamentul său este tipic pentru rachete: este o pasăre teritorială și acrobatică, executând zboruri spectaculoase cu rostogoliri și picaje pentru a atrage partenerul sau a apăra teritoriul în sezonul de împerechere (care variază regional, dar adesea coincide cu sezonul ploios, între septembrie și martie). Se hrănește predominant cu insecte mari – lăcuste, gândaci, termite – dar și cu șopârle, broaște și ocazional fructe. Vânează prin pândă de pe crengi înalte, lansându-se în picaj rapid asupra prăzii.

Reproducerea implică și cuiburile din în cavități naturale de copaci sau în găuri de ciocănitori abandonate, la înălțimi de 5-10 metri. Femela depune 2-4 ouă albe, pe care le clocește timp de 18-20 de zile, în timp ce masculul asigură hrana. Puii părăsesc cuibul după circa 25-30 de zile, dar rămân dependenți de părinți câteva săptămâni.

Advertisement

Deși nu este considerată amenințată global (statut IUCN: Least Concern), populațiile locale pot fi afectate de pierderea habitatului prin defrișări și agricultură intensivă. Totuși, adaptabilitatea sa la medii modificate o face rezilientă în multe zone protejate, precum parcurile naționale din Zambia sau Botswana.

În România, tot mai mulți pacienți ar putea beneficia în 2025 de încadrare în grad de handicap, potrivit organizațiilor de profil. Specialiștii estimează că până la 15% din populație prezintă afecțiuni care pot limita capacitatea de muncă sau autonomia zilnică. Certificatul de handicap nu este doar un document medical, ci o formă legală de protecție socială, care oferă sprijin financiar, acces la tratamente și dreptul la un asistent personal.

Legea 448/2006 stabilește zece tipuri de handicap recunoscute: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat și boli rare. În funcție de severitate, se acordă unul dintre cele patru grade: ușor, mediu, accentuat sau grav.

Evaluarea nu se rezumă la un simplu diagnostic medical. Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap (SECPAH) analizează atât starea de sănătate, cât și impactul psihologic și social al bolii. Decizia finală aparține Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH), care funcționează în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din fiecare județ.

Orice persoană cu domiciliul sau reședința legală în România poate solicita certificatul, dacă îndeplinește criteriile prevăzute de lege. Dosarul trebuie depus la DGASPC sau la primărie și conține cererea-tip, actele de identitate, ancheta socială, documente medicale de specialitate și o scrisoare medicală de la medicul de familie.

Advertisement

Durata valabilității certificatului variază în funcție de gradul de handicap. Pentru adulți, poate fi temporar sau permanent. Pentru copii, este valabil între 6 luni și 2 ani, iar în cazuri grave, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Lista afecțiunilor care pot duce la încadrarea în grad de handicap este vastă. Printre cele mai frecvente se numără bolile cardiovasculare (infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă avansată), afecțiunile respiratorii severe (BPOC, astm, fibroză pulmonară), bolile neurologice (scleroza multiplă, Parkinson, epilepsia severă), tulburările psihice majore (schizofrenie, depresie majoră, tulburare bipolară), bolile endocrine și metabolice (diabet cu complicații, obezitate morbidă), precum și afecțiunile musculo-scheletice (artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, osteoporoză).

Certificatul oferă acces la o serie de beneficii: indemnizație lunară, transport gratuit, reduceri fiscale, servicii de recuperare, asistent personal sau facilități pentru accesibilitate.

În 2025, autoritățile din domeniu atrag atenția asupra importanței informării corecte a pacienților și familiilor lor. Lipsa cunoașterii procedurilor duce frecvent la pierderea unor drepturi importante.

Dacă dorești să depui un dosar pentru obținerea certificatului de handicap, te poți adresa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul tău sau poți consulta legislația actualizată pe portalul legislatie.just.ro.

Advertisement