Viața de zi cu zi în Oimeakon

Oimeakon este un sat mic, cu aproximativ cinci sute de locuitori, situat într-o vale izolată din Republica Saha. Aici, frigul nu este doar o caracteristică a iernii, ci o condiție permanentă a existenței. Temperaturile pot coborî la valori extreme, iar aerul uscat și rece face ca orice activitate în exterior să fie dificilă.

Locuințele sunt construite din lemn și sunt ridicate pe piloni, deoarece solul este înghețat în permanență. Permafrostul nu permite instalarea unor sisteme obișnuite de canalizare, astfel că multe gospodării folosesc toalete exterioare. Încălzirea este esențială, iar sobele funcționează aproape continuu în sezonul rece, care poate dura până la nouă luni pe an.

Mașinile sunt o provocare în sine. Motoarele sunt ținute pornite ore întregi pentru a nu îngheța, iar combustibilul special pentru temperaturi extreme este folosit pentru a preveni solidificarea. Chiar și mersul pe jos necesită echipament gros, deoarece expunerea pielii la frig poate provoca degerături în câteva minute.

Alimentația locuitorilor

Clima nu permite cultivarea legumelor sau cerealelor, astfel că alimentația este bazată aproape exclusiv pe produse animale. Dieta tradițională include carne de ren, carne de cal și pește. Un preparat specific este peștele crud sau înghețat, tăiat în felii subțiri, cunoscut sub numele de stroganina. Acest tip de alimentație bogată în proteine și grăsimi este necesară pentru a menține energia și temperatura corpului în condiții extreme.

Peștele și carnea sunt adesea păstrate în gropi săpate în permafrost, care funcționează ca depozite naturale. Frigul constant permite conservarea alimentelor fără riscul alterării.

Tradiții și obiceiuri locale

Comunitatea din Oimeakon aparține culturii iakuților, un grup etnic cu tradiții vechi adaptate la viața în nordul îndepărtat. Locuitorii păstrează obiceiuri legate de creșterea renilor, de pescuit și de respectul față de natură. În ciuda condițiilor dure, oamenii mențin un stil de viață stabil, bazat pe solidaritate și pe transmiterea cunoștințelor de la o generație la alta.

În timpul iernii, activitățile sunt limitate, iar viața se desfășoară în mare parte în interior. Vara, deși scurtă, permite pescuitul, repararea locuințelor și pregătirea proviziilor pentru sezonul rece.

O zi obișnuită în mijlocul iernii

O zi tipică începe devreme, deoarece lumina naturală este redusă. Oamenii verifică sobele, pregătesc hrana și se ocupă de animale. Cei care lucrează în exterior trebuie să se îmbrace în mai multe straturi de haine groase. Copiii merg la școală doar dacă temperaturile nu scad sub un anumit prag, deoarece frigul extrem poate fi periculos.

În ciuda izolării, satul are un magazin, o școală și câteva servicii de bază. Comunicarea cu restul lumii se face prin drumuri care devin accesibile doar în anumite perioade ale anului.

Ziua de 22 ianuarie poartă în memoria colectivă o densitate aparte de evenimente care au modelat lumea în moduri diverse – de la schimbări politice decisive și acte de suveranitate națională, până la momente culturale și științifice cu ecou internațional. Este o zi în care istoria pare să fi respirat mai intens, lăsând în urmă repere ce continuă să ne influențeze prezentul. Dacă vrei, pot continua cu o selecție a celor mai importante evenimente petrecute în această zi.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI :

1440 – S-a născut marele cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel Mare ( d. 27 octombrie 1505).

1506  – A fost constituită oficial Garda Elvețiană a Vaticanului.

1510 – Pacea de la Camenița – Tratatul de pace de la Camenița a fost semnat la 22 ianuarie 1510, și a încheiat războiul Moldo-Polon din 1502 – 1510, cunoscut și ca războiul “pețitorilor sângeroși”.

1517 – Sultanul otoman Selim I a zdrobit armata sultanului mameluc al Egiptului și a cucerit orașul Cairo, după care a fost supus întregul Egipt.

1592 – Moare Elisabeta de Austria, soția regelui Carol al IX-lea al Franței;

1771 – Spania cedează Marii Britanii Port Egmont, din Insulele Falkland (Malvine).

1862 – Se formează primului guvern unitar al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei în frunte cu conservatorul Barbu Catargiu.

1869 – S-a născut Grigori Rasputin, un mistic rus care a avut o mare influență asupra ultimului țar al dinastiei Romanov, Nikolai al II-lea, a țarinei Alexandra și țareviciului Alexei, unicul lor fiu, care suferea de hemofilie; (d. 29 sau 30 decembrie 1916).

1879 – Peste 1.500 de soldați britanici și-au pierdut viața în urma înfrângerii într-o confruntare cu zulușii, în Bătalia de la Isandlwana. Anglia, care anexase regiunea în 1877, a suferit cea mai mare înfrângere din istoria sa colonială de până atunci.

1901 – Eduard al VII-lea devine rege al Angliei după decesul mamei sale, regina Victoria.

1905 – (9 ianuarie s.v.) În Rusia a izbucnit prima revoluție cu caracter democratic (Duminica însângerată), îndreptată împotriva autocratismului țarului Nicolae al II-lea (revoluția burghezo-democratică din 1905-1907), reprimată de autoritățile țariste.

1907 – S-a născut Valeria Sadoveanu, scriitoare română, soția lui Mihail Sadoveanu.

1911 – S-a născut Bruno Kreisky, primul cancelar federal social-democrat al Austriei, în perioada 1970-1983.

1917 – Primul război mondial: Președintele american Woodrow Wilson cere o “pace fără victorie” în Europa.

1919 – La Kiev, s-a semnat „Act Zlukî”, prin care Republica Populară Ucraineană și Republica Populară a Ucrainei Occidentale se angajau să se unească.

1924 – Ramsay MacDonald a devenit primul premier laburist al Marii Britanii.

1930 – Se semnează la Haga, Tratatul judiciar de arbitraj și de conciliatiune româno-polonez.

1934 – Întrunirea la Zagreb a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri, la care se discută problema restabilirii relațiilor diplomatice a României cu URSS.

1939 – Pentru prima oară, în laboratoarele Universității Columbia din S.U.A., a fost divizat un atom de uraniu.

1941 – Al Doilea Război Mondial: Marea Britanie a capturat oraşul libian Tobruk, înfrângând forţele naziste conduse de generalul Rommel.

1946 – A fost creată Republica Mahabad sau Republica Kurdistan, o creație statală efemeră a kurzilor în Kurdistanul iranian. A fost al doilea stat kurd contemporan, după așa numita Republică Ararat din Turcia.

1952 – Ia fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie “Dr. Ana Aslan”. Primul Institut de geriatrie din lume, model pentru țările dezvoltate, prin asistența clinică și cercetare.

1962 – Organizația Statelor Americane hotărăște excluderea Cubei comuniste din rândurile membrilor săi.

1963 – Se semnează Tratatul de la Elysée dintre Republica Franceză și RFG, după vizita făcută în Germania de președintele francez Charles de Gaulles, prima după război a unui șef de stat din tabăra adversă în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.

1973 – A murit Lyndon Baines Johnson, al 36-lea preşedinte al SUA (1963-1969); (n. 27 august 1908).

1980 – Andrei Saharov, renumit fizician nuclear sovietic, militant pentru drepturile omului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a fost arestat la Moscova, pentru că s-a opus invaziei sovietice a Afganistanului.

1981 – La Academia Franceză are loc ședința de recepție a primei femei, scriitoarea Marguerite Yourcenar (1903-1987), autoarea romanului istoric Memoriile lui Hadrian.

1992 – Agenţia rusă de presă TASS (înfiinţată la 25.07.1925), devine ITAR-TASS.

1993 – Reuniune la nivel înalt la Minsk. Doar 7 state din cele 10 prezente (din fosta URSS) semnează Carta CSI. Se abțin Moldova, Ucraina și Turkmenistanul, care nu sunt de acord cu crearea unor structuri care să ducă la un grad înalt de integrare, în special economică și să asigure Rusiei rolul de lider.

1995 – Israelul marchează împlinirea a 50 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, Polonia.

1999 – A cincea mineriada- Asa numita ”Pace de la Cozia”. Încep negocierile dintre comisia condusă de premierul Radu Vasile și liderul minerilor Miron Cozma.

1999 – A fost semnată, la București, Convenția dintre guvernul român și cel bulgar, privind recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de învățamânt și a titlurilor științifice din cele două state. Legea pentru ratificarea Convenției a fost promulgată la 1 noiembrie 1999.

2001 – A murit, la Paris, editorul Constantin Tacu (Tacou), nume cunoscut al diasporei culturale româneşti din Franţa. Tacou a fost în ultimele decenii conducătorul renumitei Editurii Herne, unde au apărut de-a lungul timpului celebrele Cahiers de l’Herne, dedicate unor mari nume sau teme ale culturii europene (Heidegger, Eliade, Jung, Schopenhauer, Borges, Yeats, Malraux, Rimbaud, Musil etc). Tacou a fost un editor constant al lui Emil Cioran şi Mircea Eliade, fiind un prieten al lor;(n.28.01.1921, Livezi, Grecia).

2017 – Continuă protestele din România, față de proiectul PSD-ALDE de modificare a Codului penal și grațierea unor pedepse.

2020 – Metropola Wuhan a fost închisă pentru a opri răspândirea virusului.

Wyatt Earp a crescut într-o lume în care praful drumurilor și ecoul armelor făceau parte din viața de zi cu zi. Era fiu de fermier, dar inima lui nu bătea pentru liniștea câmpurilor. Încă din adolescență, îl atrăgeau orașele de frontieră, acele așezări în care fiecare zi putea aduce o nouă amenințare, iar legea era adesea doar o vorbă rostită de cei puternici.

Când a devenit om al legii, Earp nu era un erou în sensul clasic. Era un bărbat tăcut, calculat, cu o privire rece, care nu se lăsa intimidat. Avea reputația unui om care nu trage primul, dar care nu ratează niciodată când este obligat să o facă. În orașele în care ajungea, ordinea se instala treptat, iar cei care trăiau din intimidare și violență începeau să fie mai puțin curajoși.

Povestea lui a devenit legendă în ziua în care a avut loc confruntarea de la O.K. Corral. Orașul era în fierbere, iar tensiunile dintre clanuri atinseseră punctul de rupere. Wyatt, frații lui și prietenul lor apropiat, Doc Holliday, au pășit spre locul unde îi așteptau rivalii. Nimeni nu știa ce avea să se întâmple, dar toți simțeau că acel moment va schimba ceva. Schimbul de focuri a durat puțin, însă a rămas în istorie ca una dintre cele mai intense confruntări din Vestul Sălbatic. Pentru unii, Earp a devenit un salvator; pentru alții, un om nemilos. Dar pentru toți, a devenit o figură imposibil de ignorat.

După acel episod, viața lui Wyatt Earp nu s-a liniștit. A rătăcit prin teritorii vaste, a lucrat în mine, a încercat afaceri și a trăit mereu cu umbra trecutului în spate. A fost admirat, contestat, temut și respectat. Însă, indiferent unde ajungea, oamenii știau că în fața lor se află un bărbat care nu se dă înapoi atunci când dreptatea este pusă la încercare.

La finalul vieții, Earp nu mai era doar un fost om al legii. Era un simbol. O poveste spusă la lumina focului, un nume rostit cu uimire și curiozitate. Un om care a trăit într-o epocă în care curajul era singura monedă valabilă și în care fiecare decizie putea fi ultima.