Pe 30 octombrie 1961, la ora 11:32 dimineața, deasupra arhipelagului Novaia Zemlia din Oceanul Arctic, Uniunea Sovietică a detonat „Bomba Țarului” – cea mai puternică armă nucleară construită și testată vreodată de omenire.
Dispozitivul, oficial numit AN602, avea o putere proiectată inițial de 100 de megatone, dar a fost redusă la aproximativ 50 de megatone pentru a limita contaminarea radioactivă. Chiar și așa, explozia a fost de peste 3.300 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima.
Ciuperca atomică s-a ridicat la peste 64 de kilometri înălțime, depășind stratosfera și atingând mezosfera – cea mai înaltă ciupercă nucleară înregistrată vreodată. Șocul seismic a înconjurat planeta de trei ori. Geamurile s-au spart la sute de kilometri distanță, iar unda de șoc a fost simțită chiar și în Norvegia și Finlanda. Temperatura la sol a atins instantaneu mii de grade, iar mingea de foc a avut un diametru de aproape 10 kilometri.
Testul a fost efectuat la o altitudine de circa 4 kilometri, tocmai pentru a evita contaminarea excesivă a solului. Totuși, efectele au fost devastatoare: o undă termică a ars totul pe o rază de zeci de kilometri, iar fulgerul orbitor a fost vizibil de la peste 1.000 de kilometri distanță.
Bomba Țarului nu a fost gândită ca armă practică de luptă – era prea grea, prea mare și prea greu de livrat cu un avion obișnuit. A fost o demonstrație pură de forță supremă: un mesaj adresat direct Statelor Unite, lumii occidentale și propriului popor că Uniunea Sovietică deținea cea mai terifiantă putere distructivă din istorie.
În doar câteva secunde, pe 30 octombrie 1961, omenirea a atins un prag pe care nu l-a mai depășit niciodată. A fost, și rămâne, cel mai puternic foc artificial aprins vreodată pe Pământ – un fulger îngrozitor care a arătat cât de aproape a fost lumea de autodistrugere totală în acei ani tensionați ai Războiului Rece.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
