Red-legged partridge, cunoscută la noi și sub numele de potârniche roșie, este una dintre cele mai impresionante și mai iubite păsări de câmp din Europa. Spre deosebire de potârnichea cenușie, mai mică și mai discretă, aceasta iese în evidență prin aspectul său spectaculos: penajul bogat, cu accente calde de castaniu, crem și negru, flancurile decorate cu dungi albe și negre și, mai ales, acele picioare lungi, cărămizii-intense, care îi dau un aer aproape regal.
Trăiește în zonele deschise, cultivate, cu pajiști, vii și lanuri de cereale, preferând locurile însorite și bine drenate. Este o pasăre gregară în afara sezonului de cuibărit: formează grupuri mici, numite „ceve” (de la cuvântul vechi pentru stol), care se mișcă împreună prin iarbă înaltă sau prin miriști, căutând semințe, rădăcini, insecte și lăstari verzi.
Primăvara devine teritorială și vocală. Masculul scoate un strigăt puternic, repetitiv, vesel și clar, care răsună departe peste câmpie: un fel de „ciuc-ciuc-ciuc” ritmic, imposibil de confundat odată ce l-ai auzit. Femela depune 10–15 ouă într-un cuib simplu, ascuns în iarbă, iar ambii părinți au grijă de pui, care sunt capabili să alerge și să zboare foarte repede la doar câteva zile după eclozare.
Deși este o pasăre sălbatică nativă în sud-vestul Europei (Franța, Spania, Portugalia), în multe zone din nord și est (inclusiv România) a fost introdusă pentru vânătoare și s-a aclimatizat bine. Astăzi este considerată o prezență obișnuită în peisajul rural, mai ales în regiunile calde și secetoase.
Elegantă, rapidă, vigilentă și foarte greu de apropiat, red-legged partridge rămâne una dintre vedetele toamnei: când o vezi alergând cu capul sus prin miriște, cu picioarele roșii fulgerând în soarele slab, înțelegi de ce a inspirat atâtea povești și tablouri de vânătoare. O pasăre care, odată văzută, îți rămâne clar întipărită în memorie.
