Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 2 ianuarie
Ziua de 2 ianuarie rămâne în istorie în primul rând datorită anului 1492, când ultimul conducător musulman al Granadei, Muhammad al XII-lea (Boabdil), a predat orașul regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și reginei Isabela de Castilia, marcând sfârșitul Reconquistei după aproape 800 de ani de prezență musulmană în Peninsula Iberică – un moment definitoriu pentru istoria Europei medievale.
Pentru spațiul românesc, data are o semnificație aparte prin decizia Consiliului Dirigent al Transilvaniei din 2/15 ianuarie 1919, care a organizat administrativ teritoriile unite cu România în 23 de județe și a numit prefecți – un pas esențial în consolidarea statului național unitar după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Astfel, 2 ianuarie îmbină un eveniment de anvergură continentală cu unul de importanță fundamentală pentru istoria modernă a României.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1492 – Capitularea Granadei, asediată din 1481, marchează sfârșitul Reconquistei – lupta spaniolilor pentru eliberarea de sub ocupație arabă, Muhammad al XI-lea, comandantul ultimei fortărețe arabe din Spania, s-a predat regelui Ferdinand al II-lea și reginei Isabela I.
1529 – Radu de la Afumați, domn al Țării Românești (1522–1529) a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad, la Râmnicu Vâlcea.
1611 – A început procesul în care contesa maghiară Erszebet Bathory a fost acuzată de torturarea salbatică și uciderea a 610 tinere și practici de magie neagră.
1703 – A fost editat în urma unui ucaz dat de ţarul Petru I, primul ziar rusesc – “Sankt-Peterburgskie Vedomosti”
1784 – La Sibiu a apărut în atelierul tipografului Martin Hochmeister, Siebenbürger Zeitung, primul ziar de pe teritoriul României.
1788 – Statul american Georgia devine al patrulea stat care a ratificat Constituția Statelor Unite.
1816 – S-a născut Anastasie Fătu, medic și naturalist român, fondatorul Grădinii Botanice din Iași.
1839 – Fotograful francez Louis Daguerre realizează prima fotografie a Lunii.
1843 – Are loc la Dresda premiera operei “Olandezul zburător” de Richard Wagner.
1853 – Se înfiinţează in Bucureşti, Muntenia, “Şcoala de mică chirurgie” de la spitalul Filantropia. Directorul spitalului a fost numit Gheorghe Polizu.
1860 – La Paris, la întâlnirea Academiei Franceze de Științe este anunțată descoperirea planetei Vulcan – o planetă mică care s-a presupus că a existat între Mercur și Soare prin care matematicianul francez Urbain Le Verrier a încercat să explice particularitatea orbitei lui Mercur.
1871 – Amadeus I a devenit rege al Spaniei.
1882 – S-a născut Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român.
1888 – S-a născut Arhiducesa Renata de Austria.
1897 – La Chişinău, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, este întemeiată o secţie a Societăţii Imperiale Ortodoxe Palestiniene.
1913 – S-a născut medicul Ioan Jak Rene Juvara, creator al unei prestigioase şcoli de chirurgie, autorul unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, membru de onoare al Academiei Române;
1918 – Exploratorul german Reinhard Maack explorează pentru prima dată muntele Königstein care aparține de Masivul Brandberg (Muntele de foc), cel mai înalt masiv muntos din Namibia.
1919 – Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România.
1920 – S-a născut Isaac Asimov, scriitor american de origine rusă.
1929 – SUA și Canada au adoptat un plan de protejare a cascadei Niagara.
1933 – S-a născut Ion Băieşu, prozator, dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice, autorul romanului “Balanţa” (ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie); (d.21 septembrie 1992).
1939 – Revista americană Time l-a desemnat pe dictatorul german Adolf Hitler omul-anului.
1942 – Al doilea război mondial: armata japoneză a ocupat Manila (Filipine).
1959 – U.R.S.S. a lansat prima sonda spațială, Lunik-1, prima sondă care a depășit câmpul gravitațional al Pământului, a ajuns în apropierea Lunii și ulterior a intrat pe o orbită heliocentrică.
1965 – Indonezia iese din componența ONU (a fost primul astfel de caz din istoria aceste organizații).
1968 – Doctorul Christian Barnard din Africa de Sud operează cu succes cel de-al doilea transplant de inimă. Pentru ca operația să se poată desfășura, pacientul a semnat un document în care scria că este de acord să accepte o inimă “ne-albă”, donatorul fiind un metis.
1990 – A luat fiinţă Asociatia Foştilor Deţinuţi Politici din Romania (AFDPR).
1991 – Ministrul Culturii, Andrei Pleşu, şi-a anunţat demisia în urma interdicției date de Guvern vizitei Regelui Mihai în România.
1992 – Se deschid pentru public arhivele STASI (poliţia secretă comunista est-germană).
1995 – În Franţa, aeroportul Paris-Orly a fost deschis pentru cursele aeriene din Europa.
2000 – A murit Infanta Dona Maria de las Mercedes de Bourbon, mama regelui Juan Carlos al Spaniei (n.23.12.1910).
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În mijlocul unui peisaj unde gerul poate ajunge și la -50 °C, iar iarna durează aproape nouă luni, khantîi (hanții) din nordul Rusiei au dezvoltat de-a lungul secolelor o artă a supraviețuirii aproape perfectă.
Locuința lor tradițională, cortul conic din piele de ren (numit „cikal” sau „myat”) se încălzește rapid cu focul mic din mijloc. Pielea de ren, cu blana foarte deasă, izolează excelent atât împotriva frigului, cât și a vântului pătrunzător. Iarna, podeaua se acoperă cu mai multe straturi de piei și crengi de brad, iar intrarea se protejează cu o perdea dublă de blană.
Îmbrăcămintea este aproape în întregime din piele de ren – malitsa (haina cu glugă mare care acoperă și fața), yagushka (varianta mai lungă cu blană în exterior), kys (cizme lungi din blană întoarsă) și mănuși triple. Sistemul de straturi permite reglarea temperaturii corpului și uscare ușoară la foc.
Principala sursă de hrană și totodată cheia supraviețuirii este renul – animal sfânt, mijloac de transport, sursă de hrană, îmbrăcăminte, unelte și combustibil (balegă uscată). O turmă bine îngrijită înseamnă viață sigură. Vânătoarea de elan, iepure, vulpe, pasăre de baltă și pescuitul (mai ales sturion și muksun) completează dieta, fiind conservate prin uscare, afumare sau congelare naturală.
Iarna se deplasează cu sania trasă de reni, vara cu barca scobită pe râuri. Știu exact unde se află fiecare lac care nu îngheață complet, fiecare loc bun de pescuit sub gheață, fiecare urmă proaspătă de animal.
Cunoștințele transmise din generație în generație sunt esențiale: cum să tai corect un ren ca să nu se piardă niciun gram de grăsime, cum să recunoști gerul care „mușcă” pielea în câteva secunde, cum să aprinzi focul cu zăpadă umedă, cum să dormi pe zăpadă fără să deger.
Khantîi nu luptă împotriva naturii. Ei au învățat să se miște exact în ritmul ei, să folosească fiecare aspect al frigului, zăpezii și întunericului lung în avantajul lor. Pentru ei, Siberia de Nord nu este un loc ostil – este pur și simplu casa, iar ei au devenit, după mii de ani, forma de viață cea mai bine adaptată acestui colț extrem de planetă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Gaița cu gât alb este una dintre cele mai elegante și izbitoare păsări din familia corvidelor. Cu un gât și piept imaculat alb, contrastul puternic cu restul penajului negru-albăstrui-metalic o face să pară ireală în lumina pădurii.
Corpul ei zvelt, creasta lungă și ușor arcuită, ochii mari și expresivi, plus ciocul puternic și întunecat – toate contribuie la o apariție nobilă și sofisticată. Când lumina cade corect, penajul capătă reflexii turcoaz și violet intens, transformând pasărea într-o adevărată operă de artă vie.
Trăiește în pădurile umede și în zonele cu vegetație densă din vestul Columbiei și nord-vestul Ecuadorului. Este o specie sedentară, foarte atașată de teritoriul său, de obicei întâlnită în grupuri familiale mici, dar zgomotoase.
Inteligentă, curioasă și vocală, gaița cu gât alb are un repertoriu impresionant de sunete – de la țipete ascuțite și răgușite până la sunete melodioase și imitări surprinzătoare. Ca toate gaițele, este extrem de sociabilă și manifestă comportamente complexe de cooperare în familie.
Principalele surse de hrană includ:
- Insecte și alte nevertebrate (mari și mici)
- Fructe mici și fructe de pădure
- Semințe și ocazional nuci
- Ouă și pui de alte păsări (depredator de cuiburi)
- Uneori mici vertebrate (șopârle, broaște)
- Ocazional resturi, inclusiv carne de animale moarte (carrion)
Această versatilitate alimentară îi permite să prospere în zonele cu vegetație uscată-tropicală, unde resursele variază sezonier.
Cuibăritul este una dintre cele mai interesante trăsături ale speciei – gaița cu găt alb este o pasăre cuibăritoare cooperantă (cooperative breeder).
- Cuibul este construit în copaci, de obicei la înălțime medie spre mare, bine ascuns.
- Perechea dominantă (femela alfa + masculul ei) este cea care reproduce cel mai frecvent.
- Alți membri ai grupului familial (de obicei pui din anii precedenți, numiți „helpers”) ajută la:
- apărarea teritoriului și a cuibului
- aducerea de hrană pentru femela care clocește și pentru pui
- hrănirea puilor după eclozare
Uneori, femelele ajutătoare pot încerca să depună și ele ouă în cuibul dominant (fenomen numit „parazitism de cuib intra-grup”), însă majoritatea puilor sunt ai femelei dominante. Această organizare socială complexă, combinată cu o dietă variată, face din gaița cu gât alb una dintre cele mai fascinante și adaptabile păsări din pădurile tropicale uscate ale Americii Centrale. O pasăre rară, discretă, dar de o frumusețe răvășitoare – un adevărat simbol al luxului natural al pădurilor tropicale din America de Sud.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Când gerul cumplit al iernii rusești a lovit Frontul de Est în decembrie 1941, germanii au descoperit că adversarul lor cel mai redutabil nu era doar temperatura de −40 °C, ci oamenii care trăiau și luptau în acest infern de gheață de-o viață.
Diviziile siberiene (în special cele din Orientul Îndepărtat) ale Armatei Roșii au devenit legendară. Aceste unități erau formate în mare parte din soldați tineri și maturi din Siberia și din regiunile din jurul lacului Baikal – oameni obișnuiți cu frigul extrem, cu zăpada până la brâu și cu distanțe uriașe.
Cronologie reală a transferului decisiv:
- Octombrie-noiembrie 1941 – Richard Sorge, celebrul spion sovietic din Tokio, a transmis la Moscova informații extrem de precise: Japonia nu va ataca URSS în 1941–1942, ci își va îndrepta toată atenția spre sud (Pearl Harbor urma să aibă loc pe 7 decembrie 1941).
- Stalin, după ce a primit confirmări suplimentare din mai multe surse, a dat undă verde mutării masive a trupelor.
- Între sfârșitul lui octombrie și începutul lui decembrie 1941 au fost transportate spre vest, pe calea ferată transsiberiană, între 25–30 de divizii (aproximativ 400.000–500.000 de oameni, plus artilerie, tancuri și cai).
- Distanța medie parcursă de aceste trenuri: 7.000–9.500 km. Unele divizii au făcut drumul în 10–14 zile, record pentru acea epocă.
Ce i-a făcut atât de periculoși pe „siberieni” pentru Wehrmacht:
- Uniforme de iarnă de calitate superioară (vată, căciuli de blană, mănuși căptușite, haine albe de camuflaj)
- Echipament special: schiuri masive de lemn, rachete de zăpadă, patine de schi de luptă
- Capacitate excelentă de orientare și deplasare în condiții de vizibilitate zero
- Rezistență fizică și psihologică ieșită din comun la frig și lipsuri
- Tactică de gherilă adaptată terenului: atacuri fulger pe schiuri, ambuscade în păduri, lovituri în flanc și dispariții rapide în viscol
Germanii, care în noiembrie încă purtau peste-căciuli de vară și nu aveau aproape deloc echipament de iarnă, au fost șocați. În jurnalele și memoriile soldaților și ofițerilor Wehrmacht apar frecvent expresii precum: „fantome albe”, „diavoli de zăpadă”, „oameni care nu simt frigul”, „duhuri ale taigalei”.
Rezultat concret al contraofensivei sovietice (5 decembrie 1941 – începutul lui ianuarie 1942):
- Linia frontului german a fost împinsă înapoi cu 100–250 km în funcție de sector
- Au fost eliberate Kalinin (Tver), Klin, Istra, au fost dejucate încercuirea Moscovei
- Pierderi germane estimate: ~250.000–400.000 de oameni (morți, răniți, degerați, prizonieri)
- Pentru prima dată în război, mitul invincibilității Blitzkrieg-ului a fost spulberat
Iarna rusă devenise armă strategică, iar soldații siberieni – întruchiparea ei vie – au intrat pentru totdeauna în istorie sub porecla romantică și terifiantă de „oameni de gheață”.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Guvernul taie finanțarea medicilor de familie! Din 2026, banii vin doar dacă diagnostichezi boli – listele de pacienți nu mai contează!
Cum supraviețuiesc hanții în infernul înghețat al Siberiei de Nord
Horoscop săptămânal – 2 – 8 ianuarie 2026
Ședința Consiliului Județean Călărași, plină de emoție și bucurie. Zeci de colindători au creat o atmosferă de sărbătoare
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
