Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 3°C | Anul XI Nr. 549

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „Numele trandafirului” de Umberto Eco

Published

on

„Numele trandafirului”, primul roman al semioticianului și filozofului italian Umberto Eco, publicat în 1980, reprezintă o capodoperă a literaturii postmoderne, combinând cu măiestrie elementele unui thriller polițist cu profunzimi istorice, teologice și filozofice. Acțiunea se petrece în anul 1327, într-o abație benedictină bogată din nordul Italiei, unde o serie de crime misterioase tulbură liniștea comunității monastice.

Povestea este narată de Adso din Melk, un novice bătrân care își amintește evenimentele din tinerețe, când l-a însoțit pe franciscanul William din Baskerville, un călugăr englez inteligent și raționalist, inspirat clar de faimosul detectiv al lui Conan Doyle. Cei doi ajung la abație pentru o dezbatere teologică importantă, dar se trezesc implicați în investigarea unor morți suspecte, aparent legate de o carte interzisă din vasta bibliotecă a mănăstirii – un labirint uriaș și secret, considerat cea mai mare din lumea creștină.

Eco reconstruiește cu o erudiție impresionantă epoca medievală târzie, plină de controverse religioase, erezii, Inchiziție și tensiuni între credință și rațiune. Biblioteca devine simbolul central al romanului: un loc al cunoașterii infinite, dar și al pericolului, unde râsul și umorul – reprezentate de pierduta carte a lui Aristotel despre comedie – sunt văzute ca amenințări la adresa ordinii divine.

Prin investigația lui William, bazată pe logică și observație empirică, autorul omagiază metoda științifică, contrastând-o cu fanatismul orb al unora dintre călugări. Romanul abundă în referințe culte, dezbateri despre sărăcie apostolică, semne și semiotice, făcându-l o lectură densă, dar extrem de recompensatoare.

Advertisement

Titlul, inspirat dintr-un vers latin, sugerează efemeritatea numelor și a lucrurilor, culminând cu incendiul distrugător care șterge urmele trecutului. „Numele trandafirului” este nu doar un mister captivant, rezolvat cu inteligență, ci și o meditație profundă asupra limitelor cunoașterii umane, a intoleranței și a frumuseții fragile a culturii.

Deși cere răbdare din partea cititorului datorită detaliilor istorice și filozofice, cartea rămâne o experiență intelectuală unică, plină de suspans și înțelepciune. Adaptarea cinematografică cu Sean Connery a popularizat-o și mai mult, dar romanul original este mult mai bogat. O operă esențială pentru iubitorii de literatură complexă și istorie vie. Recomandată fervent celor care îndrăznesc să pătrundă în labirintul ei.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „Vrăjitoarea” de Camilla Läckberg

Published

on

Romanul „Vrăjitoarea” marchează una dintre cele mai întunecate și ambițioase investigații din seria Fjällbacka, confirmând talentul Camillei Läckberg de a împleti misterul polițist cu drama psihologică și cu tensiunile sociale ale unei comunități aparent liniștite. Cartea pornește de la dispariția unei fetițe de patru ani, Nea, un caz care reînvie o tragedie aproape identică petrecută cu treizeci de ani înainte, când o altă copilă, Stella, fusese găsită moartă, iar două adolescente fuseseră acuzate, fără a fi însă condamnate.

Läckberg construiește povestea pe două planuri temporale, alternând între prezent și trecut, iar această structură îi permite să exploreze felul în care suspiciunea, frica și prejudecățile pot modela destinul unei comunități. Atmosfera este densă, apăsătoare, iar fiecare capitol adaugă o nouă fisură în imaginea idilică a micului oraș de coastă. Autoarea nu se limitează la ancheta polițistă, ci deschide teme sensibile precum hărțuirea, manipularea emoțională, violența domestică și mecanismele prin care societatea găsește țapi ispășitori atunci când realitatea devine greu de suportat.

Personajele sunt construite cu atenție, iar revenirea Ericăi Falck și a lui Patrik Hedström aduce echilibrul familiar al seriei: ea, cu instinctul de scriitoare care caută adevărul în poveștile ascunse; el, cu rigoarea polițistului prins între presiunea publică și complexitatea cazului. Läckberg reușește să le ofere ambilor un rol activ, evitând clișeele și lăsându-i să evolueze în ritmul propriu.

Unul dintre punctele forte ale romanului este modul în care autoarea explorează fenomenul de „vânătoare de vrăjitoare” în sens modern: stigmatizarea celor diferiți, manipularea colectivă, nevoia de a găsi vinovați pentru a restabili o ordine fragilă. Paralelele cu istoria vechilor persecuții sunt integrate subtil, fără a deveni didactice, și dau profunzime întregii narațiuni.

Advertisement

Ritmul este bine dozat, cu momente de tensiune crescândă și răsturnări de situație care mențin interesul până la final. Deși romanul este voluminos, nu există pasaje inutile; fiecare detaliu contribuie la atmosfera generală sau la înțelegerea personajelor. Finalul, deși dureros, este coerent și justificat, lăsând cititorul cu o senzație de neliniște, dar și cu satisfacția unei povești bine închegate.

„Vrăjitoarea” este un thriller matur, complex, care depășește limitele genului polițist și devine o reflecție asupra fricii, vinovăției și fragilității umane. Camilla Läckberg își confirmă statutul de autoare capabilă să transforme un mister local într-o oglindă a societății contemporane.

Dacă vrei, pot continua cu o analiză a personajelor, a temelor centrale sau cu o comparație între acest volum și restul seriei Fjällbacka.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte -„Puiul de cuc” de Camilla Läckberg

Published

on

„Puiul de cuc” readuce cu forță cuplul Patrik Hedström și Erica Falck în atmosfera recognoscibilă a micului oraș suedez Fjällbacka. De data aceasta, Camilla Läckberg construiește o poveste cu două fire aparent separate care se împletesc treptat într-un nod strâns de răzbunare și secrete îngropate.

Un fotograf celebru este ucis cu o violență șocantă chiar în sala sa de expoziție, iar la scurt timp o altă crimă brutală lovește o insuliță izolată unde un laureat Nobel se retrăsese să scrie. Ancheta lui Patrik pare să se împotmolească în lipsa unor piste clare, în timp ce Erica, atrasă de un caz vechi din 1980, începe să sape după adevărul despre uciderea unui transsexual și a micuței sale fiice.

Romanul impresionează prin felul în care autoarea alternează prezentul tensionat cu flashback-uri dureroase, dezvăluind treptat legăturile dintre personaje și traumele lor vechi. Temele sensibile – identitate, discriminare, abuz familial, ipocrizie socială – sunt tratate cu maturitate și fără exces de melodramă.

Stilul rămâne caracteristic Läckberg: ritm alert în a doua jumătate, personaje bine conturate (în special Erica și Patrik, care evoluează firesc după atâtea volume), dialoguri naturale și o atmosferă apăsătoare specific scandinavă. Finalul oferă câteva răsturnări de situație satisfăcătoare, deși una dintre ele se poate ghici ceva mai devreme de către cititorii atenți.

Advertisement

Un volum solid al seriei, ideal pentru fanii thrillerelor psihologice cu rădăcini adânci în trecut. Recomand cu căldură celor care apreciază anchete complexe și portrete umane credibile.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „Plecare, plecări” de Julian Barnes

Published

on

„Plecare, plecări” este una dintre cele mai sfâșietoare cărți ale lui Julian Barnes. Nu urmărește o poveste liniară spectaculoasă, ci sapă lent, aproape dureros, în felul în care omul își privește propria viață când sfârșitul se apropie. Naratorul, un bărbat bătrân, bolnav, își rememorează plecările esențiale: moartea soției, plecarea copiilor în propria viață, dispariția prietenilor, destrămarea iluziilor de tinerețe. Fiecare capitol este ca o valiză deschisă pe care o răsfoiești și constați că majoritatea lucrurilor din ea nu mai au sens.

Stilul este rece, precis, dar sub această aparentă detașare curge o durere surdă, de nestăvilit. Barnes nu forțează emoția, nu stoarce lacrimi – le lasă să vină singure, când cititorul își dă seama că și el poartă în spate propriile plecări nerostite. Relația cu soția moartă, descrisă în fragmente scurte, tăioase, rămâne una dintre cele mai convingătoare și mai triste portretizări ale doliu conjugal din proza contemporană.

Cartea nu oferă consolare. Nu promite că totul va fi bine. Întreabă doar: ce mai rămâne după atâtea plecări? Răspunsul este minimalist și necruțător: câteva fotografii, niște scrisori, un nume pe o piatră de mormânt și o memorie care devine din ce în ce mai neclară.

Este un roman mic ca întindere, dar imens ca greutate sufletească. Se citește repede, însă te urmărește mult timp după ce ai întors ultima pagină. Pentru cine a simțit vreodată că viața i se scurge printre degete, „Plecare, plecări” este o lectură aproape obligatorie – și aproape insuportabilă.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading