Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 14 decembrie
Curiozități și Istorie
Bijuteria ascunsă a munților: Tragopanul lui Temminck
Tragopanul lui Temminck este una dintre cele mai frumoase păsări din familia fazanilor, recunoscută pentru culorile vii și comportamentul unic. Masculul adult are un penaj predominant roșu-portocaliu, presărat cu pete albe care seamănă cu perle delicate, piele facială albastră și un guler portocaliu. În perioada de împerechere, el își umflă o membrană albastră de sub gât, numită laringe, și ridică două coarne mici, creând un spectacol impresionant pentru a atrage femela.
Femela este mai discretă, cu un penaj maro-cenușiu cu pete albe și negre, ceea ce o ajută să se camufleze perfect în mediul înconjurător.
Această pasăre trăiește în pădurile dense montane din estul Himalaei, în regiuni din nord-estul Indiei, centrul și sudul Chinei, nordul Minamarului și nord-vestul Vietnamului. Preferă zonele cu vegetație bogată, cum ar fi pădurile de rododendroni, stejari și bambus, la altitudini între 1200 și 4200 de metri. Se deplasează sezonier pe verticală, coborând iarna la altitudini mai joase pentru a evita frigul intens.
Hrana sa este în principal vegetariană: frunze tinere, muguri, fructe, semințe și iarbă, dar ocazional consumă și insecte. Este o pasăre activă ziua, timidă și greu de observat, care preferă să se ascundă în tufișuri dese.
În ciuda amenințărilor precum defrișările, specia este considerată relativ comună în arealul său vast și nu este în pericol imediat de dispariție.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Ultima Regină a Mongoliei: Genepil, executată cu bestialitate la ordinul lui Stalin
În vastitatea stepelor mongole, acolo unde cerul pare că atinge pământul, s-a scris una dintre cele mai crude pagini ale istoriei secolului XX. Ultima regină a Mongoliei, Genepil, femeie de o frumusețe răpitoare și ultimă soție a lui Bogd Javzandamba Khan, al VIII-lea Bogd Gegen și suveran teocratic al țării, a sfârșit într-un mod îngrozitor, la doar câțiva ani după moartea soțului ei.
Bogd Khan a murit în mai 1924, lăsând în urmă o Mongolie slăbită și sfâșiată între influențe străine. Deși monarhia fusese deja limitată sever după revoluția din 1921, care adusese la putere Partidul Revoluționar Popular Mongol cu sprijin sovietic, moartea suveranului a deschis calea spre abolirea definitivă a tronului. În 1924, Mongolia a fost proclamată republică populară, iar puterea reală a trecut în mâinile comuniștilor susținuți de Moscova.
Genepil, devenită văduvă la doar 23 de ani, a rămas un simbol al vechii ordini. Frumoasă și educată, fusese aleasă în 1923 drept ultima consoartă a lui Bogd Khan, într-o încercare disperată a curții de a-i prelungi viața monarhului aproape orb și bolnav. După moartea acestuia, a trăit retrasă, dar umbrela trecutului regal o urmărea.
În anii 1930, valul terorii staliniste a ajuns și în Mongolia. Sub pretextul „lichidării elementelor feudale și contrarevoluționare”, au început arestările în masă. În 1932, Genepil a fost ridicată de organele securității. A fost acuzată de „spionaj în favoarea Japoniei” și de participare la pretinse comploturi antirusești. Nu a existat proces adevărat. A fost condamnată la moarte împreună cu alți foști demnitari și membri ai aristocrației.
Execuția a avut loc în secret. Conform mărturiilor supraviețuitorilor și documentelor desecretizate ulterior, ultima regină a Mongoliei a fost împușcată în ceafă, trupul ei fiind apoi aruncat într-o groapă comună la marginea Ulan Batorului. Avea doar 29 sau 30 de ani.
Astfel s-a stins, în sânge și uitare, ultima suverană a unei dinastii care domnise peste un imperiu cât un continent. Genepil nu a fost doar o victimă a terorii staliniste, ci și simbolul sfârșitului brutal al unei lumi străvechi, îngropate sub cizma totalitarismului secolului XX.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Cinteza de aur (Spinus psaltria), cunoscută și sub numele de cinteză mică de aur, este una dintre cele mai fermecătoare păsări mici din familia cintezelor, originară exclusiv din continentul american. Trăiește în zone deschise, păduri rare și grădini din vestul Statelor Unite, Mexic, America Centrală și până în nordul Americii de Sud.
Masculul adult este o adevărată bijuterie: capul, spatele și aripile negre lucioase, contrastând cu burta și dungile de pe aripi de un galben-auriu intens, ca niște scântei de soare. Femelele și tinerii sunt mai discrete, cu penaj maroniu-oliv și galben palid, dar păstrează aceleași proporții delicate. Ciocul scurt și conic este perfect adaptat pentru semințe de buruieni, flori și ierburi, iar picioarele subțiri le permit să se agațe cu ușurință de tulpini.
Cu o lungime de doar 9–11 cm și o greutate de 8–11 grame, este printre cele mai micuțe cinteze. Cântecul său este o melodie veselă și cristalină: triluri rapide, ciripituri și fluierături care seamănă cu un fluier mic, adesea interpretate în dueturi sau coruri în perioadele de reproducere.
Se reproduce în sezonul cald, construind un cuib compact din ierburi, mușchi și pene, ascuns în tufe sau copaci joși. Ponta numără 3–6 ouă albăstrui, iar puii părăsesc cuibul după aproximativ două săptămâni, învățați rapid să se hrănească singuri.
Deși uneori este crescută ca pasăre de colivie în alte părți ale lumii, nu a format populații sălbatice stabile în afara arealului nativ. În România, speciile similare sunt cinteza obișnuită sau sticletele, dar cinteza de aur rămâne o curiozitate exotică, admirată doar în fotografii sau în grădinile zoologice – o amintire că natura ascunde comori unice pe fiecare continent.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



