Intrarea Armatei Roșii în București, august 1944. Intersecția Căii Dorobanților cu Șoseaua Ștefan cel Mare. Zeci de mii de oameni flutură stegulețe, aruncă flori peste tancuri, strigă „Ura!”. Pare eliberare. Va fi ocupație.
În doar câteva zile, entuziasmul se transformă în groază. Soldații sovietici comit violuri în masă (estimări contemporane vorbesc de sute, poate mii de cazuri numai în Capitală), opresc mașinile în stradă, îi dau jos pe șoferi și pasageri cu arma la tâmplă, jefuiesc magazine și apartamente. Obsesia lor devine ceasul de mână – simbolul civilizației occidentale pe care nu-l avuseseră niciodată.
Mihail Sebastian notează în jurnalul său (publicat postum):
„Soldații ruși violează femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate. […] Ceasul e ideea fixă a soldatului rus.”
La 2 septembrie 1944: „Azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște. […] Trecători busculați ca să dea ceasul.”
La 2 octombrie 1944: actorii Nora Piacentini și Mircea Șeptilici sunt atacați noaptea, cu revolverul la tâmplă, și li se iau 100 000 de lei și… un ceas.
Din această realitate s-a născut celebrul cuplet al lui Constantin Tănase, cântat în 1944–1945 în revista „Țara care se naște” (Teatrul Alhambra, apoi „Constantin Tănase”):
Rău a fost cu „was ist das”
Dar mai rău cu „davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă și moșie
Harașo, tovărășie!
După câteva spectacole, Tănase este arestat de ofițeri NKVD, bătut și amenințat cu moartea. I se interzice să mai cânte cupletul. La următorul spectacol, marele actor apare pe scenă fără să scoată o vorbă: poartă un pardesiu uriaș ticsit de ceasuri de mână la ambele brațe, ca niște bandaje. Publicul explodează în aplauze. Apoi își desface pardesiul și scoate la iveală un ceas enorm cu pendulă. Arată spre el și spune doar: „El tic, eu tac… el tic, eu tac.”
Sala a stat în picioare minute în șir.
Pe 29 august 1945 – exact la un an și o zi de la intrarea trupelor sovietice în București – Constantin Tănase moare subit, la 65 de ani. Diagnosticul oficial: angină pectorală. Zvonul care a circulat imediat în București și a rămas până azi: a fost otrăvit de agenți sovietici cu o cafea la terasa „Fialkowski” de pe Calea Victoriei.
Cert este că marele satiric care îndrăznise să râdă de „eliberatori” nu a mai apucat să vadă sfârșitul ocupației.
„Davai ceas” a rămas în memoria colectivă drept simbolul umilinței românești din primele luni ale regimului comunist impus cu baioneta sovietică.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
