Născută la 22 martie 1895, Ioana era fiica marelui savant Ioan C. Cantacuzino, fondatorul școlii românești de microbiologie, și a Sophiei Cantacuzino. Crescută într-un mediu aristocratic, cu conace, biblioteci imense și călătorii în Europa, nimic nu părea să o destine unei vieți atât de neconvenționale. Totuși, încă din tinerețe a arătat un spirit rebel și o poftă de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acei ani.
Pasiunea pentru zbor i-a venit prin fratele ei mai mare, Mircea Cantacuzino, prinț, aventurier și el însuși aviator entuziast. În 1930, când aviația românească era încă la începuturi, cei doi frați au decis să se înscrie la cursurile școlii de pilotaj de la Băneasa. Ioana avea 35 de ani – vârstă considerată târzie pentru asemenea îndrăzneli. După luni de antrenamente intense, la 10 iulie 1930, ea a devenit oficial prima femeie din România care a obținut brevetul de pilot civil, primind numărul simbolic 1. Zborul ei solo deasupra Bucureștiului a fost sărbătorit în presă ca un eveniment istoric.
Dar Ioana nu s-a mulțumit doar cu titlul de „prima”. Împreună cu Mircea, a pus bazele primei școli private de pilotaj cu motor din România, cunoscută sub numele de Școala Cantacuzino de la Băneasa. Ioana nu era doar asociată – ea preda efectiv, corecta elevii, verifica aparatele și zbura ori de câte ori era nevoie. Era o prezentă impresionantă pe aerodrom: înaltă, elegantă, mereu îmbrăcată impecabil, cu fustă-plissé și eșarfă de mătase, dar capabilă să urce în carlingă cu aceeași dezinvoltură ca piloții bărbați.
Viața personală a fost la fel de tumultuoasă. Prima căsătorie, cu Grigore Carp, s-a sfârșit prin divorț. A doua, cu inginerul Aurel Persu – inventatorul mașinii aerodinamice în formă de picătură – a adus-o mai aproape de lumea tehnicii avansate. Cei doi formau un cuplu fascinant: ea, regina cerului, el, vizionarul roților.
Tragedia a venit în 1937, când Mircea Cantacuzino s-a prăbușit cu avionul în timpul unui zbor demonstrativ. Moartea fratelui iubit a devastat-o. Ioana a preluat singură conducerea școlii și a tuturor afacerilor de aviație ale familiei, continuând să zboare și să formeze noi generații de piloți până târziu în anii ’40.
După 1940, destinul ei a luat o turnură dramatică. Din cauza poziției sale sociale, a relațiilor familiei şi probabil a unor declarații prea sincere, a intrat în conflict deschis cu regimul mareșalului Ion Antonescu. În 1942 a fost arestată și internată pentru câteva luni în lagărul de la Târgu Jiu, alături de alte personalități incomode regimului. Eliberată, dar cu sănătatea șubrezită și cu averea confiscată în mare parte, s-a retras la vila familiei de la Călimănești, pe Valea Oltului.
Acolo, în liniștea munților, departe de motoarele care o făcuseră celebră, şi-a petrecut ultimii ani. Prietenii care o vizitau povesteau că păstra încă în cameră fotografia fratelui ei și o mică elice de avion pe birou. A murit la 21 iunie 1951, la doar 56 de ani, răpusă de o boală necruțătoare.
Ioana Cantacuzino a rămas în memoria celor care au cunoscut-o ca o femeie de o frumusețe rece, cu un curaj de oțel și o eleganță care nu se clintea nici în carlingă, nici în fața destinului potrivnic. A fost nu doar prima femeie pilot a României, ci și una dintre cele mai puternice dovezi că, atunci când îți dorești cu adevărat să zbori, nici cerul, nici epoca nu te pot opri.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
