Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 3°C | Anul XI Nr. 549

Curiozități și Istorie

Ioana Cantacuzino – Prințesa cerului românesc

Published

on

Născută la 22 martie 1895, Ioana era fiica marelui savant Ioan C. Cantacuzino, fondatorul școlii românești de microbiologie, și a Sophiei Cantacuzino. Crescută într-un mediu aristocratic, cu conace, biblioteci imense și călătorii în Europa, nimic nu părea să o destine unei vieți atât de neconvenționale. Totuși, încă din tinerețe a arătat un spirit rebel și o poftă de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acei ani.

Pasiunea pentru zbor i-a venit prin fratele ei mai mare, Mircea Cantacuzino, prinț, aventurier și el însuși aviator entuziast. În 1930, când aviația românească era încă la începuturi, cei doi frați au decis să se înscrie la cursurile școlii de pilotaj de la Băneasa. Ioana avea 35 de ani – vârstă considerată târzie pentru asemenea îndrăzneli. După luni de antrenamente intense, la 10 iulie 1930, ea a devenit oficial prima femeie din România care a obținut brevetul de pilot civil, primind numărul simbolic 1. Zborul ei solo deasupra Bucureștiului a fost sărbătorit în presă ca un eveniment istoric.

Dar Ioana nu s-a mulțumit doar cu titlul de „prima”. Împreună cu Mircea, a pus bazele primei școli private de pilotaj cu motor din România, cunoscută sub numele de Școala Cantacuzino de la Băneasa. Ioana nu era doar asociată – ea preda efectiv, corecta elevii, verifica aparatele și zbura ori de câte ori era nevoie. Era o prezentă impresionantă pe aerodrom: înaltă, elegantă, mereu îmbrăcată impecabil, cu fustă-plissé și eșarfă de mătase, dar capabilă să urce în carlingă cu aceeași dezinvoltură ca piloții bărbați.

Viața personală a fost la fel de tumultuoasă. Prima căsătorie, cu Grigore Carp, s-a sfârșit prin divorț. A doua, cu inginerul Aurel Persu – inventatorul mașinii aerodinamice în formă de picătură – a adus-o mai aproape de lumea tehnicii avansate. Cei doi formau un cuplu fascinant: ea, regina cerului, el, vizionarul roților.

Advertisement

Tragedia a venit în 1937, când Mircea Cantacuzino s-a prăbușit cu avionul în timpul unui zbor demonstrativ. Moartea fratelui iubit a devastat-o. Ioana a preluat singură conducerea școlii și a tuturor afacerilor de aviație ale familiei, continuând să zboare și să formeze noi generații de piloți până târziu în anii ’40.

După 1940, destinul ei a luat o turnură dramatică. Din cauza poziției sale sociale, a relațiilor familiei şi probabil a unor declarații prea sincere, a intrat în conflict deschis cu regimul mareșalului Ion Antonescu. În 1942 a fost arestată și internată pentru câteva luni în lagărul de la Târgu Jiu, alături de alte personalități incomode regimului. Eliberată, dar cu sănătatea șubrezită și cu averea confiscată în mare parte, s-a retras la vila familiei de la Călimănești, pe Valea Oltului.

Acolo, în liniștea munților, departe de motoarele care o făcuseră celebră, şi-a petrecut ultimii ani. Prietenii care o vizitau povesteau că păstra încă în cameră fotografia fratelui ei și o mică elice de avion pe birou. A murit la 21 iunie 1951, la doar 56 de ani, răpusă de o boală necruțătoare.

Ioana Cantacuzino a rămas în memoria celor care au cunoscut-o ca o femeie de o frumusețe rece, cu un curaj de oțel și o eleganță care nu se clintea nici în carlingă, nici în fața destinului potrivnic. A fost nu doar prima femeie pilot a României, ci și una dintre cele mai puternice dovezi că, atunci când îți dorești cu adevărat să zbori, nici cerul, nici epoca nu te pot opri.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement

Curiozități și Istorie

Honeycreeperul cu guler auriu – o bijuterie rară a pădurilor tropicale

Published

on

Honeycreeperul cu guler auriu este una dintre cele mai fascinante păsări ale zonelor tropicale, un adevărat simbol al diversității și al frumuseții naturale. Recunoscut imediat după penajul său intens colorat, masculul poartă un guler strălucitor, de un galben profund, care contrastează puternic cu nuanțele de albastru și negru ale corpului. Femela are un colorit mai discret, adaptat pentru camuflaj, însă păstrează aceeași eleganță specifică speciei.

Această pasăre trăiește în pădurile umede, unde se hrănește în special cu nectar, fructe și mici insecte. Ciocul subțire și ușor curbat îi permite să ajungă în profunzimea florilor, contribuind astfel la polenizarea plantelor. Deși este o specie mică, energia și agilitatea ei sunt remarcabile: se mișcă rapid printre ramuri, iar cântecul său scurt și cristalin se aude adesea înainte ca pasărea să fie zărită.

Honeycreeperul cu guler auriu preferă zonele dense ale pădurii, unde își construiește cuiburi delicate, bine ascunse în vegetație. Este o specie sociabilă, adesea observată în grupuri mici, mai ales în perioadele de hrănire. Prezența sa este un indicator al sănătății ecosistemului, deoarece depinde de păduri intacte și de o bogată diversitate vegetală.

Din păcate, habitatul său este amenințat de defrișări și de degradarea pădurilor tropicale. Deși nu este considerat o specie în pericol imediat, presiunea asupra mediului în care trăiește poate afecta populațiile locale. Protejarea pădurilor și menținerea echilibrului natural sunt esențiale pentru ca această pasăre spectaculoasă să continue să existe în sălbăticie.

Advertisement

Honeycreeperul cu guler auriu rămâne o apariție rară și prețioasă, un exemplu al armoniei dintre culoare, adaptare și fragilitatea lumii naturale.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Curiozități și Istorie

Pactul celor Șapte: Frăția „Nebunilor” care au sfidat Siberia

Published

on

În aprilie 1941, când o furtună năprasnică a acoperit cerul Siberiei și a orbit gărzile, șapte prizonieri au decis să joace totul pe o singură carte. Erau oameni diferiți ca origine, temperament și trecut, dar împărțeau aceeași ură față de lanțuri și aceeași credință că libertatea merită orice risc. În acea noapte, au tăiat sârma ghimpată și au pășit în necunoscut, formând ceea ce istoria avea să numească „Pactul celor Șapte”.

Slavomir Rawicz, polonezul cu o voință aproape mistică, era liantul moral al grupului. În jurul lui se strângeau ceilalți, atrași de calmul și hotărârea lui. Alături de el mergea enigmaticul „domnul Smith”, un inginer american capturat în haosul războiului, omul care transforma improvizația în strategie și care vedea soluții acolo unde ceilalți vedeau doar moarte sigură.

Sigmund Makowski, căpitan în armata poloneză, aducea disciplină și luciditate militară, în timp ce sergentul Anton Paluchowicz era forța brută, soldatul care nu ceda nici când trupul îi spunea să se oprească. Anastazi Kolemenos, uriașul leton, era o legendă în sine: un om capabil să care doi pe rând prin zăpadă sau să doboare un copac pentru a face adăpost. În contrast, Edmund Zaro, iugoslavul cu spirit jucăuș, era cel care ținea moralul viu, transformând disperarea în glume și frica în râs amar. Ultimul, Marchinkovas, lituanianul tăcut, era umbra grupului: atent, eficient, neobosit, un om care vorbea puțin, dar acționa decisiv.

Împreună, acești șapte „Nebuni” au pornit într-o călătorie imposibilă, traversând taiga, munți, deșerturi și propriile limite. Nu erau eroi în sensul clasic, ci oameni împinși la extrem, care au ales să sfideze moartea în loc să accepte captivitatea. Pactul lor nu a fost scris pe hârtie, ci în pașii lăsați în zăpada Siberiei și în hotărârea de a nu se întoarce niciodată în lanțuri.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Curiozități și Istorie

Semnificația istorică a zilei de 6 februarie

Published

on

Pe 6 februarie s-au petrecut momente istorice majore: ascensiunea Elisabetei a II-a pe tronul Marii Britanii în 1952, marcând începutul uneia dintre cele mai lungi domnii din istorie, și semnarea Tratatului de la Waitangi în 1840, document fondator al Noii Zeelande moderne. În România, data amintește atestarea documentară a Roșiei Montane ca Alburnus Maior

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1665 – S-a născut regina Anna a Marii Britanii (Anne Stuart).

1695 – S-a nascut la Basel in Elvetia, matematicianul Nicolaus II Bernoulli (d.31 iulie 1726 la Sankt Petersburg).

Advertisement

1696 – A apărut, în tipografia instalată la Mănăstirea Snagovului “Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şi Elena”. Cartea, publicată de către Mihail Iştvanovici, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu.

1778 – A fost încheiată alianţa franco-americană. În timpul Războiului de Independenţă din America, reprezentanţi ai Statelor Unite şi ai Franţei au semnat, la Paris, Tratatul de Prietenie şi Comerţ şi Tratatul de Alianţă.

1793 – A decedat dramaturgul italian Carlo Goldoni.

1806 – Bătălia de la San Domingo – Victorie navală britanică împotriva francezilor în Caraibe.

1822 – Nava chinezească Tek Sing (supranumită “Titanicul estului”) s-a izbit de un recif lângă Indonezia și s-a scufundat. Aproximativ 1.600 de oameni și-au pierdut viața.

Advertisement

1840: Aniversarea semnării Tratatului de la Waitangi dintre băștinașii maori și coloniștii britanici. Este zi de sărbătoare națională in Noua Zeelandă.

1857 – A apărut la Bucureşti în Muntenia, jurnalul politic şi literar ” Concordia”, sub redacţia lui C.A.Rosetti.

1866 – B.P Hașdeu editează la București revista săptămânală satirico–umoristică „Satyrul” (apare până la 6 iulie 1866).

1885 – Spiru Haret a fost numit secretar general al Ministerului Instrucţiei şi al Cultelor.

1889 – S-a născut Krikor H. Zambaccian, colecţionar şi critic de artă; (m. 18 septembrie 1962).

Advertisement

 1898 – A avut loc, la Paris, premiera “Poemei române” compusă de George Enescu. A fost prima sa apariţie publică în calitate de compozitor, la vârsta de 16 ani.

1899 – A murit Prințul Alfred de Saxa-Coburg-Gotha, Prinț de Edinburgh.

1908 – S-a născut, la Ploieşti, scriitorul Geo Bogza; (m. 14 septembrie 1993).

1911 – S-a născut Ronald Reagan, preşedinte al SUA în perioada ianuarie 1981– ianuarie 1989; (d.2004).

1919 – Adunarea Națională rezultată în urma alegerilor din 19 ianuarie 1919 și-a început lucrările în orășelul Weimar, urmând să dea Germaniei o Constituție.

Advertisement

1924 – În România este promulgată o Lege a persoanelor juridice, care preciza condițiile care se cereau îndeplinite de o organizație pentru a obține calitatea de persoană juridică.

1941 – Masacrul din Lunca Prutului (Ținutul Herța).

1945 – A intrat în vigoare Decretul-lege privind statutul naţionalităţilor, potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie. Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naţionalismului.

1952 – A decedat regele George al VI-lea al Regatului Unit.

1952  – Elisabeta a II-a, a fost proclamată regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Advertisement

1955 – S-a stins din viaţă, la penitenciarul Sighet, Constantin Argetoianu.

1990 – Frontul Salvării Naţionale în România s-a înregistrat oficial ca formaţiune politică. Preşedintele formaţiunii a devenit Ion Iliescu.

1991 – Ministerul de Externe român a dat o declaraţie prin care s-a pronunţat pentru desfiinţarea, până la jumătatea anului 1991, a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia.

1996 – Plenul Senatului României a decis că Serviciul de Informaţii Externe (SIE) va fi controlat de o comisie specială a Parlamentului, compusă din cinci membri ai Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

1999 – Începe Conferința de la Rambouillet, convocată de Grupul de Contact, în scopul negocierii unui acord interimar care să prevadă o „autonomie substanțială” pentru Kosovo.

Advertisement

2000 – În timpul celui de-al doilea război din Cecenia, Rusia ocupă capitala țării Groznâi, iar guvenul care a proclamat independența Republicii Ichkeria (Cecenia) , este forțat să plece in exil.

2001 – Deputaţii români au hotărât interzicerea clonării umane, prin adoptarea unui proiect de lege de ratificare a Convenţiei europene privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi a Protocolului adiţional al acestei convenţii, semnat la Paris la 12 februarie 1998.

2018 – Compania spațială americană SpaceX a lansat cu succes racheta Falcon Heavy, care face parte din clasa lansatoarelor grele.

2023 – Cutremurele din Turcia și Siria din 6 februarie 2023. Seismul cu magnitudinea de 7,8 care a devastat sudul ţării şi Siria a făcut peste 46.000 de victime, din care 40.689 de morţi în Turcia.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading