Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 2 decembrie
Pe 2 decembrie, de-a lungul istoriei, s-au petrecut evenimente care au modelat destine naționale și au schimbat cursul lumii. În România, această dată este strâns legată de eliberarea Bucureștiului de sub ocupația germană în 1944 și de proclamarea Republicii în 1947 (abdicarea regelui Mihai). La nivel internațional, ziua este celebrată ca Ziua Națională a Emiratelor Arabe Unite (din 1971), marchează primele semnale artificiale recepționate de pe altă planetă (1958) și intrarea în funcțiune a primului reactor nuclear din America Latină (1968). O zi plină de simboluri ale independenței, progresului tehnologic și transformărilor politice majore.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1409 – A fost fondată Universitatea din Leipzig (in Germania).
1547 – A murit conchistadorul spaniol Hernán Cortés, cuceritorul Mexicului.
1697 – A fost inaugurată Catedrala londoneză “St. Paul”.
1805 – A avut loc Bătălia de la Austerlitz.
1814 – A murit Marchizul de Sade, scriitor francez.
1823 – Președintele Statelor Unite ale Americii James Monroe a proclamat doctrina “Monroe”, potrivit căreia SUA nu aveau nici o pretenție de amestec în afacerile interne ale statelor europene, opunându-se, în același timp, extinderii sistemului politic al acestor state asupra oricărei părți a continentului american.
1845 – A luat ființă, la Paris, “Societatea studenților români”, în frunte cu Ion Ghica, C.A. Rosetti și Scarlat Vârnav. Societatea a înființat o bibliotecă românească și a militat pentru unitatea politică a țărilor române.
1848 – Încoronarea lui Franz Josef I de Habsburg, împărat al Austriei (1848-1916) și rege al Ungariei din 1867.
1849 – Se constituie la Paris, Franța “Asociația română pentru conducerea emigrației“, condusă de un comitet format din Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, C.A.Rosseti și Dumitru C.Brătianu.
1849 – Se stinge din viață poetul român Costache Conachi (n.14 octombrie 1778 Țigănești, jud.Galați).
1851 – Președintele francez Louis-Napoleon Bonaparte, nepotul împăratului Napoleon I, răstoarnă printr-o lovitură de stat cea de-a doua republica, primind titlul de “principe-președinte” și puteri dictatoriale.
1854 – Se semnează la Viena, un tratat de alianță anglo-franco-austriac împotriva Rusiei care prevedea, printre altele, obligația Austriei de a apăra Principatele (care fuseseră ocupate de austrieci din aprilie) împotriva unei eventuale invazii a trupelor rusești.
1854 – Începe construcția liniilor de telegraf electric București-Giurgiu-Rusciuk (Ruse), București-Ploiești-Brașov, Timișoara-Brașov și Timișoara-Lugoj-Orșova, făcându-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate și cele din Transilvania.
1861 – Poarta otomană a admis (20 noiembrie pe stil vechi), unirea administrativă și politică a Principatelor române, printr-un firman însoțit de o notă restrictivă, ca aceasta să înceteze la sfârșitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. In anul 1862, pe 22 ianuarie, cu ajutorul unioniștilor din cele doua principate, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politica odată cu formarea primului guvern unitar al României.
1864 – Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul penal român (intrat în vigoare la 1 mai 1865), alcătuit după modelul Codului penal francez (din 1810) și a Codului prusian (din 1851), având la bază și unele legi penale autohtone.
1901 – A apărut la București revista literară “Sămănătorul” sub conducerea lui George Coșbuc și Al. Vlahuță.
1901 – King Camp Gillette a inventat primul aparat de ras de siguranță cu lama care îi poartă numele.
1908 – Împăratul copil Pu Yi accede la tronul Chinei la vârsta de doi ani.
1917 – Un armistițiu este semnat intre Rusia si Puterile Centrale la Brest-Litovsk și încep discuțiile de pace care se vor încheia cu Tratatul de la Brest-Litovsk.
1918 – Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria – In sala Tribunalului din Alba Iulia a avut loc o ședință a Marelui Sfat Național în care, printre altele, s-a decis componența conducerii Marelui Sfat Național, componența delegației care urmau să prezinte regelui și guvernului României hotărârile Adunării Naționale și s-a luat decizia înființării a unui comitet executiv din rândurile Marelui Sfat cu activitate permanentă care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei.
1923 – S-a născut Maria Callas (Maria Calogeropoulos), soprană greacă (d. 1977)
1935 – S-a născut Nicolae Labiș, poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion “buzduganul unei generații” (volumele “Primele iubiri”, “Moartea căprioarei”, “Sunt spiritul adâncurilor”
1938 – Ridicarea legației române de la Vatican la nivel de ambasadă (relațiile vor fi întrerupte în 1950)
1939 – S-a deschis aeroportul La Guardia din New York.
1942 – La Universitatea din Chicago (SUA), a fost efectuată prima explozie nucleară în lanț controlată.
1944 – Constantin Sănătescu demisionează din funcția de premier, fiind înlocuit de generalul Nicolae Rădescu.
1946 – S-a născut Gianni Versace, unul dintre cei mai apreciați creatori italo-americani de modă. A fost asasinat la 14 iulie 1997.
1950 – Pianistul roman Dinu Lipatti s-a stins din viata la vârstă de 33 de ani. Născut în București, pe 19 martie 1917, Lipatti a crescut într-o familie cu tradiție muzicala, părintii săi cantând la vioara si pian. În plus, Dinu Lipatti l-a avut ca naș de botez pe celebrul violonist George Enescu.
1954 – SUA se angajează să apere China naționalistă (Taiwan). Președintele SUA, Dwight Eisenhower a anunțat semnarea unui pact de securitate comun cu guvernul chinez naționalist, condus de Chiang Kai shek.
1956 – Fidel Castro Ruz, aflat în exil în Mexic, revine în Cuba pe vasul Granma, împreună cu un grup de 82 de revoluționari, printre care fratele său, Raul și Ernesto Che Guevara.
1976 – Fidel Castro devine președinte al Cubei, în locul Osvaldo Dorticós Torrado.
1982 – La Clinica Universității Utah din S.U.A. , Barney Clark devine prima persoană căreia i s-a implantat o inimă artificială permanentă.
1984 – Nicolae Ceaușescu a dispus demolarea Mănăstirii Văcărești.
1988 – Cargoul „Sadu” s-a scufundat aproape de capul digului de Nord al Portului Constanța. Naufragiul s-a soldat cu moartea a 22 de marinari din cei 28 membri ai echipajului.
1988 – In Pakistan, Benazir Bhutto este învestită în funcția de prim-ministru, devenind prima femeie ajunsă la conducerea guvernului a unui stat islamist.
1989 – Summitul din Malta – Încheierea „războiului rece”. Întâlnirea la nivel înalt de la Malta dintre George Bush, președintele SUA, și Mihail Gorbaciov, președinte URSS, consacrată “noii ordini mondiale”; cei doi lideri declară că „războiul rece” s-a încheiat.
2003 – La Muzeul Țăranului Român s-a deschis expoziția permanentă “Casă în casă“, în cadrul căreia este prezentată locuința lui Antonie Mogoș din Ceauru, jud. Gorj.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În noiembrie 1859, într-un cartier sărac din New York, s-a născut Henry McCarty, un băiat cu ochi albaștri și zâmbet de înger. Nimeni nu bănuia că acel copil sărman va ajunge cel mai vânat om din teritoriul New Mexico și una dintre cele mai cunoscute figuri ale Vestului Sălbatic.
Rămas orfan de tată devreme, mama lui, Catherine, s-a mutat cu cei doi băieți în Kansas, apoi în Colorado și, în final, în Silver City, New Mexico. Acolo, la doar 15 ani, Henry a tras pentru prima oară cu arma: l-a împușcat pe un fierar care o lovise pe mama lui. A fugit, a fost prins, a evadat spectaculos din închisoare și de atunci drumul lui a fost pecetlit.
Și-a luat mai multe nume – William Antrim, William Bonney – dar cel care a rămas în istorie este Billy the Kid, „Copilul”. Mic de statură, subțire, cu dinți proeminenți și o privire care nu clipea niciodată când țintea, Billy era iute ca fulgerul. Se spune că trăgea mai repede și mai precis decât oricine altcineva din acele vremuri.
Totul a explodat în războiul din comitatul Lincoln, o luptă aprigă pentru bani și putere între două tabere de comercianți și crescători de vite. Billy s-a alăturat grupului lui John Tunstall, un englez tânăr și cinstit, pe care îl îndrăgise ca pe un frate mai mare. Când Tunstall a fost ucis la comandă de oamenii șerifului corupt Brady, Billy a jurat răzbunare. Așa a început seria lui de omoruri care l-au transformat în legendă.
Împreună cu oamenii lui, a vânat și împușcat pe rând asasinii lui Tunstall. Pe 1 aprilie 1878, Billy însuși l-a răzbunat pe Tunstall trăgând în șeriful Brady în plină stradă din Lincoln. Războiul a durat luni întregi, cu ambuscade, incendii și morți. Când praful s-a așezat, Billy era cel mai căutat om din teritoriu.
A fost prins, a evadat iar, a mai ucis câțiva oameni – paznici, adjuncți, oricine îi stătea în cale. Se spune că până la 21 de ani avea la activ 21 de morți, câte unul pentru fiecare an trăit, dar numărul real este probabil mai aproape de 9, majoritatea în lupte deschise.
În noaptea de 14 iulie 1881, la Fort Sumner, șeriful Pat Garrett, fost prieten al lui Billy, l-a așteptat în întunericul casei lui Pete Maxwell. Când Billy a intrat, întrebând în spaniolă „¿Quién es?” (Cine e?), Garrett a tras de două ori. Primul glonț l-a nimerit în piept. Billy the Kid a murit pe loc, la doar 21 de ani și opt luni.
Trupul i-a fost îngropat a doua zi în cimitirul militar de la Fort Sumner, între doi prieteni căzuți mai devreme. Pe mormântul simplu stătea scris doar: „Billy the Kid – ucis de Pat Garrett”.
Adevăr sau legendă, Billy rămâne simbolul tânărului rebel care a trăit intens, a iubit femeile, a cântat la chitară în saloane și a murit cu revolverul în mână. În Vestul Sălbatic, nimeni nu a ars atât de strălucit și nu s-a stins atât de repede.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Până în prezent, cinci personalități născute pe teritoriul României au fost laureate ale Premiului Nobel, cea mai înaltă distincție științifică și umanitară a lumii: George Emil Palade (Medicină, 1974), Ioan Moraru (Pace, 1985), Elie Wiesel (Pace, 1986), Herta Müller (Literatură, 2009) și Ștefan W. Hell (Chimie, 2014). Dintre aceștia, doar medicul Ioan Moraru se afla încă în România când a primit recunoașterea – prin organizația „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, al cărei copreședinte era –, ceilalți patru alegând să emigreze pentru a-și putea dezvolta în deplină libertate talentul excepțional.
Născut la 19 noiembrie 1912 la Iași, într-o familie de profesori, George Emil Palade rămâne cel mai strălucit exemplu al geniului românesc în știință. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1940, după un parcurs început în 1930, și a activat ca asistent universitar până în 1946, când a plecat în Statele Unite. Acolo, la Institutul Rockefeller din New York, sub îndrumarea lui Albert Claude, a revoluționat biologia celulară prin folosirea microscopului electronic. A descoperit ribozomii – „fabricile” de proteine ale celulei – și a elucidat structura și funcțiile organitelor celulare. În 1974, a împărțit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină cu Albert Claude și Christian de Duve, devenind primul și singurul român laureat individual al acestei categorii.
Cei cinci laureați ilustrează nu doar excelența intelectuală românească, ci și prețul libertății creatoare: patru dintre ei au trebuit să plece peste hotare pentru a-și împlini destinul, în timp ce al cincilea, Ioan Moraru, a rămas în țară, dar a fost redus la tăcere de regimul comunist chiar în momentul triumfului său.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În mijlocul mlaștinilor tropicale, acolo unde apa abia dacă ține greutatea unui om, o pasăre aparent fragilă sfidează orice lege a greutății: jacana. Cu picioare subțiri cât bețele și degete lungi cât nuca, ea pășește ușor peste frunzele de nuferi și peste covorul verde plutitor ca și cum ar dansa pe apă. Dar frumusețea aceasta ascunde un rol uriaș, fără de care întreaga mlaștină s-ar prăbuși.
Jacana este grădinarul nevăzut al apelor tropice. Ciocul ei ascuțit și lung scormonește neobosit în noroi și printre rădăcinile plantelor acvatice, vânând larve de țânțari, melci și mici nevertebrate. Fără ea, acești melci și larve s-ar înmulți exploziv și ar devora în câteva săptămâni toate frunzele tinere de nuferi, salvinia și alte plante care plutesc la suprafață. Odată distrus covorul verde, soarele fierbinte ar pătrunde până la fundul apei, ar supraîncălzi totul și ar ucide peștii și broaștele care depind de umbra răcoroasă. Mlaștina s-ar transforma rapid într-un bazin mort și fierbinte.
Mai mult, când jacana își face cuibul direct pe frunzele plutitoare, ea alege doar locurile unde vegetația este prea deasă. Prin greutatea ouălor și a puilor, frunzele se scufundă ușor și forțează plantele să crească mai viguros în lături, împiedicând formarea unor „insule” compacte care ar bloca lumina și oxigenul în adâncuri. Astfel, pasărea menține echilibrul perfect între lumină și umbră, între apă deschisă și vegetație plutitoare.
Chiar și felul ei unic de a crește puii contribuie la sănătatea mlaștinii. Masculul, cel care poartă puii sub aripi și îi duce în siguranță, aleargă zilnic kilometri întregi peste nuferi. Aceste alergări constante împiedică acumularea de alge și de resturi vegetale care altfel ar putrezi și ar consuma tot oxigenul din apă.
Mică, colorată și aparent neînsemnată, jacana este de fapt inima care bate în ritmul mlaștinii. Fără pașii ei ușori și fără ciocul ei harnic, covorul verde care acoperă apele tropicale s-ar rupe în bucăți, iar una dintre cele mai bogate lumi vii de pe pământ s-ar scufunda în tăcere și moarte. Dansatoarea cu degete de vrăjitoare este, de fapt, cel mai important paznic al mlaștinilor tropicale.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Billy the Kid – Copilul cu revolverul mai iute decât umbra
Semnificația istorică a zilei de 2 decembrie
Deputatul PSD Ion Samoilă, mesaj de Ziua Națională: „Libertatea și demnitatea unui popor nu se negociază”
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
