În anii 1950, competiția dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică nu se dădea doar pe Pământ. Ambele superputeri visau să cucerească spațiul și să-și demonstreze superioritatea tehnologică și militară. În acest context tensionat a apărut Proiectul A119, un plan strict secret al Forțelor Aeriene americane: detonarea unei bombe nucleare pe suprafața Lunii.
Ideea a venit în 1958 și a fost coordonată de un laborator special din Illinois. Scopul nu era unul științific, ci pur psihologic și propagandistic. Americanii voiau să creeze un spectacol vizibil de pe Pământ – un nor uriaș de praf și o lumină strălucitoare care să apară pe discul lunar în timpul fazei de lună nouă. Mesajul către Moscova și către întreaga lume trebuia să fie clar: „Noi putem ajunge pe Lună și putem chiar să o distrugem parțial dacă vrem.”
Printre oamenii de știință implicați s-a numărat și tânărul astronom Carl Sagan, însărcinat să calculeze cum s-ar extinde norul de praf lunar după explozie, astfel încât să fie cât mai vizibil. Bomba aleasă era una cu hidrogen, de câteva ori mai puternică decât cele aruncate asupra Japoniei în 1945. Explozia urma să aibă loc lângă terminatorul lunar (linia dintre partea luminată și cea întunecată), pentru efect dramatic maxim.
Deși planul părea science-fiction, era tratat cu maximă seriozitate. Documentele interne arătau că militarii erau convinși că detonarea nu ar pune în pericol Pământul și că riscurile erau „acceptabile”. Totuși, pe măsură ce studiile au avansat, au apărut voci care au atras atenția asupra consecințelor nedorite: Luna ar fi putut rămâne cu un crater radioactiv vizibil permanent, iar comunitatea științifică internațională ar fi considerat gestul o barbarie, distrugând șansa unei explorări pașnice a satelitului nostru.
În cele din urmă, în 1959, proiectul a fost abandonat definitiv. Principalul motiv? Americanii și-au dat seama că un asemenea act de forță i-ar putea face să pară agresorii în ochii lumii, exact opusul a ceea ce își doreau. Câteva luni mai târziu, Uniunea Sovietică a lansat sonda Luna 2, care s-a izbit intenționat de suprafața Lunii – un gest simbolic, dar fără explozie nucleară. Războiul Rece în spațiu a continuat, însă pe alte căi.
Proiectul A119 a rămas secret timp de aproape patru decenii și a ieșit la iveală abia la sfârșitul anilor ’90. Astăzi pare o nebunie demnă de un film de groază, dar ne amintește cât de aproape a fost omenirea, în plină frenezie a Războiului Rece, să comită un act de vandalizare cosmică doar pentru a-și arăta mușchii. Din fericire, Luna a rămas neatinsă… cel puțin până la următoarea idee genială a vreunei superputeri.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
