Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ -2°C | Anul XI Nr. 548

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „„Babel sau necesitatea violenței” de R.F. Kuang

Published

on

În Londra cețoasă a anilor 1830, un băiat chinez fără nume, supraviețuitor al holerei care-i răpise mama în Canton, este luat de un profesor englez excentric, profesorul Lovell. Acesta îl botează Robin Swift și îl crește într-o casă plină de cărți, doar cu un scop: să-l pregătească pentru admiterea la Institutul Regal de Traductologie al Universității Oxford, cunoscut mai bine sub numele său adevărat – Babel.

Babel nu este o facultate obișnuită. În turnul său octogonal de piatră, cărturarii gravori bare de argint cu perechi de cuvinte din limbi diferite. Diferența de sens dintre un termen latin și echivalentul său chinezesc, dintre un cuvânt sanscrit și corespondentul său englezesc, se transformă, prin magie, în putere concretă: navele britanice merg mai repede, fabricile produc mai mult, soldații împușcă mai departe. Imperiul Britanic domnește asupra lumii pentru că domnește asupra sensurilor.

Robin ajunge la Oxford în același an cu alți trei tineri din coloniile îndepărtate: Ramy, un indian musulman din Calcutta, plin de farmec și de furie ascunsă; Victoire, o haitiană orfană, cu pielea neagră și mintea ascuțită ca o lamă; și Letty, singura englezoaică albă dintre ei, fiică de amiral, convinsă că loialitatea față de imperiu este singura virtute posibilă. Împreună formează cohorta anului 1837, cei mai străluciți studenți pe care i-a văzut Babelul vreodată.

Ani de zile, cei patru trăiesc într-o lume de privilegii amețitoare: biblioteci nesfârșite, profesori celebri, ceaiuri în grădini și baluri mascate. Dar cu fiecare bară de argint pe care o gravează, Robin simte cum își vinde sufletul. Cuvântul chinezesc pentru „liber” asociat cu cel englezesc pentru „free” face ca lanțurile sclavilor să devină mai ușoare – dar nu îi eliberează. Cuvântul cantonez pentru „casă” alăturat de „home” face ca navele să navigheze mai repede spre Războaiele Opiului, ca să forțeze China să accepte otrava britanică.

Advertisement

Treptat, Robin descoperă existența Societății Hermes, o organizație secretă care sabotează munca Babelului, furând bare de argint și încercând să oprească fluxul de magie spre imperiu. Când fratele său vitreg, Griffin, membru al Hermesului, îl contactează, Robin este forțat să aleagă: să rămână slujitorul credincios al instituției care l-a salvat din sărăcie sau să devină trădător al singurei patrii pe care a cunoscut-o.

În timp ce Marea Britanie se pregătește să declanșeze al Doilea Război al Opiului, tensiunea dintre cei patru prieteni devine insuportabilă. Letty consideră orice critică la adresa imperiului o trădare personală. Ramy și Victoire vor să lupte, dar nu știu cum. Robin înțelege, cu o claritate dureroasă, că Babelul nu poate fi reformat – el există doar pentru a servi jafului colonial. Singura cale de a opri imperiul este să lovești în inima lui: să distrugi Turnul, chiar dacă asta înseamnă să declanșezi un război civil în inima Angliei și să pierzi totul.

În noaptea atacului final, Oxfordul arde. Barele de argint explodează ca niște stele căzătoare. Studenții se împușcă între ei pe scările bibliotecii Bodleiană. Robin, cu mâinile pline de sânge și cu inima sfâșiată, înțelege că violența nu este doar necesară – este singurul limbaj pe care imperiul îl înțelege cu adevărat.

„Babel sau necesitatea violenței” este un roman furios și strălucitor despre cum limba poate fi cea mai puternică armă a asupritorului, dar și singura cale prin care asupriții se pot elibera. O poveste despre prietenie trădată, despre identitate sfâșiată între două lumi și despre momentul în care un intelectual decide că a traduce înseamnă a trăda – iar a trăda înseamnă, uneori, singura cale de a rămâne uman.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Recomandări de carte

Recomandare de carte -„Ordinul” de Daniel Silva

Published

on

Daniel Silva livrează un thriller bine construit, cu ritm alert și intrigă solid ancorată în realitățile Vaticanului. Gabriel Allon, maestrul restaurator și spion israelian, se află în vacanță la Veneția cu familia când moartea subită a papei Paul al VII-lea îl cheamă înapoi în acțiune. Chemat de arhiepiscopul Luigi Donati, prieten vechi, Gabriel descoperă indicii care sugerează asasinat, nu infarct.

Ancheta îl poartă în miezul unei conspirații orchestrate de Ordinul Sfânta Elena – o societate secretă catolică reactionaryă, legată de extrema dreaptă europeană. Aceștia urmăresc să preia controlul papalității în timpul conclavului și să readucă idei antisemite vechi. Cheia cazului este o evanghelie pierdută a lui Pilat din Pont, un document care ar putea schimba radical percepția asupra responsabilității istorice pentru moartea lui Iisus.

Silva îmbină abil suspansul clasic cu teme sensibile: prietenia, credința, antisemitismul și influența politică în Biserică. Personajele sunt conturate clar – Gabriel rămâne lucid și eficient, Donati loial și curajos – iar decorurile romane și vaticane sporesc atmosfera. Finalul rezervă o întorsătură surprinzătoare, tipică autorului.

Cartea se citește rapid, ține cititorul în priză și confirmă măiestria lui Silva în genul intrigilor internaționale. Recomandată iubitorilor de thrillere inteligente, cu încărcătură istorică și morală.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „În linie dreaptă” – de Jeffrey Archer

Published

on

„În linie dreaptă” este un thriller politic clasic, dar extrem de eficient. Urmărește cariera fulminantă a unui tânăr ambițios care urcă treaptă cu treaptă în ierarhia politică britanică, folosind orice mijloc – de la minciuni sofisticate până la alianțe periculoase.

Personajul principal, Raymond Gould, este inteligent, calculat și lipsit de scrupule atunci când e nevoie. Archer construiește un portret convingător al unui om care vrea totul: putere, influență, recunoaștere – și e dispus să plătească prețul. Pe măsură ce avansează, cititorul devine martor la transformarea treptată a ambiției în obsesie.

Stilul e sec, direct, fără digresiuni inutile. Capitolele scurte și cliffhangerele dese țin pagina întoarsă. Dialogurile sunt tăioase, iar intriga avansează în linie dreaptă, exact cum promite titlul – fără ocolișuri inutile, dar cu suficiente întorsături încât să nu te plictisești.

Punct forte: realismul crud al mecanismelor politice și al ipocriziei din culise. Punct slab: personajele feminine sunt cam schematice, servind mai mult intrigii decât având profunzime proprie.

Advertisement

Dacă îți plac romanele care combină ritmul alert cu o doză sănătoasă de cinism față de politică și putere, „În linie dreaptă” livrează exact ce promite: o lectură rapidă, tensionată și deloc subtilă. Perfectă pentru serile în care vrei să uiți de lume și să urmărești cum un om inteligent se autodistruge cu eleganţă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte -„Ultima după-amiaza a lui Seneca” de Marianne Jaegle

Published

on

„Ultima după-amiaza a lui Seneca” este un roman scurt, tăios, care urmărește ultimele ceasuri din viața filozofului stoic, după ce Nero i-a trimis ordinul de sinucidere. Marianne Jaeglé nu face biografie romanticată și nici prelegere de istorie. Alege să stea aproape de piele: respirația grea, gândurile care se sparg, gesturile mici, ultimele priviri către soție, sclavi, grădină.

Textul curge lent, aproape fără dialog, cu propoziții scurte care taie ca un cuțit bine ascuțit. Nu există mare dramatism exterior – crizantemele continuă să crească, vinul stă în cupă, sângele curge cuminte în lighean. Tocmai această economie creează tensiunea maximă. Seneca nu e un erou care tună împotriva tiranului; e un bătrân obosit care încearcă să moară demn, dar trupul îl trădează, iar mintea i se risipește în frânturi.

Cartea impresionează prin ceea ce lasă nespus. Nu ni se explică stoicismul, nu ni se ține lecția morală. În schimb, simțim greutatea inevitabilului, fragilitatea controlului, ridicolul și măreția simultană a omului care știe că totul se termină.

Un text care rămâne în minte ca o rană fină: discretă, dar adâncă. Pentru cine apreciază proza precisă, fără podoabe inutile și cu greutate filozofică ascunsă în gesturi obișnuite – lectură aproape obligatorie.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading