Într-un sat unguresc fără nume, unde plouă de săptămâni întregi și totul se scufundă încet în noroi, oamenii trăiesc ca niște umbre: doctorul gras care își spionează vecinii, Futaki care așteaptă bani ce nu vin niciodată, doamna Kráner care visează să fugă cu amantul, copiii care torturează o pisică. Viața lor pare suspendată între beție, trădare și așteptarea absurdă a unei mântuiri care nu mai vine.

Într-o zi se răspândește zvonul că Irimiáš și Petrina, doi escroci considerați morți, se întorc. Pentru săteni, sosirea lor devine semnul unei noi ordini, al unui „proiect măreț” care îi va scoate din mizerie. Își vând vitele, își dau ultimii bani, se adună în cârciumă și dansează un tango demonic sub lumina unui bec chior, convinși că în sfârșit cineva le va arăta drumul. Numai că Irimiáš nu este profetul așteptat, ci un mic diavol obosit care îi manipulează cu o ușurință terifiantă.

Scris în propoziții lungi, sinuoase, uneori de câteva pagini, romanul curge ca ploaia care nu se mai oprește niciodată. Capitolele sunt structurate ca pașii unui tango – șase înainte, șase înapoi – și cititorul este prins într-o spirală amețitoare din care nu există ieșire. Umorul este negru și necruțător, personajele sunt meschine, ridicole și profund umane, iar peisajul devine el însuși un personaj: noroiul, clopotele care bat singure noaptea, păianjenii care țes pânze în colțuri.

„Satantango” nu este doar povestea unui sat care moare, ci imaginea unei lumi întregi care se prăbușește lent, în ritmul unui dans grotesc și irezistibil. Cartea te lasă cu senzația că ai asistat la ceva definitiv, dureros și absurd de frumos – ca și cum ai privi sfârșitul lumii printr-un geam murdar de ploaie.

Advertisement

Christoph Elbern, medic german și scriitor cu o experiență reală în domeniul somnului și al neurologiei, reușesc să transforme o temă aparent banală – dorința universală de a dormi mai bine – într-un adevărat coșmar contemporan. În „Somn mortal” (titlu original „Todsicher schlafen”, apărut în 2023 la editura Droemer), autorul imaginează un viitor foarte apropiat în care o aplicație revoluționară promite somnul perfect prin stimularea directă a creierului. Ceea ce începe ca o minune tehnologică devine rapid o capcană mortală.

Personajul principal, Alex Reiners, un tânăr antreprenor epuizat de insomnii cronice, este exact genul de om pe care îl întâlnim zilnic: obosit, stresat, dispus să încerce orice pentru câteva ore de odihnă adevărată. Când primește accesul la programul beta al aplicației „DeepRest”, pare că i s-a împlinit visul. Somnul devine profund, fără vise urâte. Dar treptat observă că nu-și mai amintește ce a făcut în anumite nopți și că oamenii din jurul lui încep să moară în circumstanțe ciudate – toți utilizatorii ai aceleiași aplicații.

Elbern construiește tensiunea cu răbdare și precizie chirurgicală. Cartea alternează capitolele din perspectiva lui Alex cu fragmente de jurnal ale altor utilizatori și cu explicații științifice credibile despre fazele somnului, undele cerebrale și manipularea lor. Autorul nu exagerează cu termeni tehnici, dar oferă suficientă informație reală cât să te facă să te întrebi dacă așa ceva ar putea fi posibil peste cinci-zece ani.

Ce impresionează cel mai mult este felul în care cartea vorbește despre dependența noastră de soluții rapide. Somnul a devenit o marfă, iar personajele sunt dispuse să-și cedeze controlul asupra propriului creier doar pentru a fi „mai productive” a doua zi. Critica la adresa societății performanței este tăioasă, dar niciodată predicativă; Elbern lasă cititorul să tragă singur concluziile.

Advertisement

Ritmul este alert fără să fie obositor, cu răsturnări de situație bine plasate și un final care reușește să fie simultan logic și șocant. Personajele secundare (în special sora lui Alex, medic neurolog, și un hacker obsedat de protecția datelor) sunt bine conturate și aduc profunzime poveștii.

„Somn mortal” este genul de thriller care te ține treaz noaptea – ironic, având în vedere subiectul – și care îți lasă un gust amar când te gândești cât de aproape suntem de realitatea descrisă. O lectură obligatorie pentru oricine folosește aplicații de somn sau poartă brățări de fitness: după ultimele pagini, s-ar putea să-ți fie teamă să mai adormi cu telefonul lângă pat.

Camille Neveux, jurnalistă cu o profundă cunoaștere a lumii arabe, reușește cu primul său roman să transforme durerea reală a poporului sirian într-o narațiune captivantă și profund umană. Cartea începe în Siria anului 1995, unde micul Aïssa, un băiat de șapte ani, îndură zilnic propaganda brutală de la școală, dar găsește speranță în întâlnirile secrete cu un grup de tineri ghidați de un șeic progresist. Acolo învață despre libertate, drepturile omului și democrație – concepte interzise într-o țară sufocată de dictatură.

Șaisprezece ani mai târziu, aceiași Aïssa devine unul dintre artizanii revoltei pașnice care aprinde Primăvara Arabă în Siria. Dar visul de libertate se transformă rapid în coșmar: represiune sângeroasă, tortură, moarte și exil forțat. Obligat să fugă în Franța, Aïssa lasă în urmă o povară imensă și secrete care vor bântui generațiile următoare.

În prezent, în Liban, unde familia sa trăiește ca refugiați, adolescenta Nermine descoperă adevărul ascuns despre nașterea ei și despre tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată. Revolta interioară a fetei, dornică să spargă lanțurile tradițiilor conservatoare și ale traumelor moștenite, devine motorul poveștii. Prin ochii ei, dar și prin vocile altor membri ai familiei – bunici, părinți, unchi – romanul construiește un mozaic coral al suferinței, rezistenței și speranței.

Titlul evocă frumosul podiș Ghouta, supranumit „livada din Damasc”, odată un paradis al livezilor de caise, migdali și trandafiri, distrus de război și asedii. Aroma florilor pierdute devine metaforă pentru inocența și frumusețea unei Sirii care nu mai există, dar care trăiește în amintirile celor plecați.

Advertisement

Stilul autoarei este simplu, direct, aproape jurnalistic, dar tocmai această sobrietate face ca scenele de violență, separare și durere să lovească și mai puternic. Fără sentimentalism ieftin, Neveux lasă faptele și emoțiile personajelor să vorbească, creând o lectură care te ține captiv și te marchează profund.

„Livada din Damasc” nu este doar o carte despre războiul sirian – este o mărturie despre curajul de a visa libertate într-o lume care pedepsește visele, despre greutatea secretelor de familie și despre cum trauma se transmite mai departe, dar și despre forța de a merge înainte. Un roman necesar, emoționant și iluminator, care ne amintește că în spatele știrilor reci există întotdeauna oameni cu povești sfâșietoare. O lectură pe care nu o vei uita prea curând și care te va face să privești lumea arabă cu alți ochi. Recomand cu toată inima!