Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ -2°C | Anul XI Nr. 548

Curiozități și Istorie

De la vinul liniștit al călugărilor la bulele care au cucerit lumea – Istoria șampaniei

Published

on

În nord-estul Franței, în regiunea răcoroasă și cretoasă Champagne, viile au fost plantate încă din vremea romanilor. Dar adevărata poveste a șampaniei începe în secolul al XVII-lea, în mănăstirile benedictine. Călugării de la abațiile Saint-Pierre d’Hautvillers, Saint-Nicaise din Reims și altele produceau vinuri liniștite, albe și roșii, destinate mai ales slujbelor religioase și mesei călugărilor. Vinul era considerat „sângele lui Hristos” și trebuia să fie perfect.

Iernile aspre din Champagne opreau adesea fermentația înainte ca drojdiile să transforme tot zahărul în alcool. Primăvara, când temperatura creștea, fermentația pornea din nou în sticle, producând bule de dioxid de carbon – un fenomen nedorit pe atunci, numit „diavolul vinului”. Sticlele explodau frecvent în pivnițe, distrugând recolte întregi. Vinul care supraviețuia era numit disprețuitor „vin săltăreț”.

Cel care a transformat acest defect în virtute a fost călugărul benedictin Dom Pierre Pérignon, numit din 1668 responsabil cu pivnițele abației Hautvillers. Contrar legendei populare, el nu a inventat bulele – acestea existau deja –, dar a fost primul care a încercat să le stăpânească și să le perfecționeze. A introdus dopuri de plută legate cu sfoară (în loc de dopuri de lemn învelite în cârpă unsă cu untură), a folosit sticle mai groase aduse din Anglia, capabile să reziste presiunii, și a început să asambleze vinuri din mai multe vii și ani diferiți pentru a obține un gust constant și rafinat. A perfecționat și tăierea viilor, culegerea strugurilor dimineața devreme când erau încă răcoroși și presarea blândă pentru a obține un must cât mai curat.

Totuși, chiar și în vremea lui Dom Pérignon, șampania era încă un vin ușor spumant, tulbure și adesea dulce. Adevărata revoluție a venit în secolul al XIX-lea. În 1818, farmacistul Antoine Müller de la casa Ruinart a inventat pupitrul de remuage – o scândură cu găuri în care sticlele erau răsucite zilnic cu o optime de tură, pentru a aduna depozitele în gâtul sticlei. În 1836, un alt farmacist, André François din casa Veuve Clicquot, a perfecționat degorjarea: înghețarea gâtului sticlei pentru a scoate dopul cu drojdiile într-un singur gest, fără a pierde prea mult vin și bule.

Advertisement

Între timp, gustul se schimba: de la șampania dulce preferată de curțile europene (inclusiv de țarii Rusiei, care o comandau cu peste 30 de grame de zahăr pe litru) s-a trecut treptat la brut, extra-brut și chiar ultra-brut, așa cum o cunoaștem azi.

Marile case s-au născut una după alta: Moët & Chandon (1743), Ruinart (1729), Taittinger, Krug, Bollinger, Louis Roederer… Multe poartă și astăzi numele văduvelor curajoase care le-au salvat și dezvoltat – celebră fiind Barbe-Nicole Clicquot-Ponsardin, „la Grande Dame de la Champagne”.

Astăzi, șampania adevărată poate veni doar din regiunea delimitată Champagne și trebuie să respecte reguli stricte: recoltă manuală, presare blândă, a doua fermentație în sticlă și maturare minimum 15 luni (și mult mai mult pentru marile cuvée). Doar așa primește dreptul să poarte numele magic „Champagne”.

De la un vin monastic modest, considerat la început defectuos, șampania a devenit băutura sărbătorii universale – pop! – sunetul dopului care anunță bucuria, dragostea și victoriile. Și toate au început în pivnițele răcoroase ale unor călugări benedictini care, fără să știe, au pus bazele celui mai vesel dar pe care omenirea și l-a oferit vreodată.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Curiozități și Istorie

Gaița cu coroană de catifea – Bijuteria albastră a pădurilor sud-americane

Published

on

Gaița cu creastă de pluș impresionează prin penajul intens albastru-violet, contrastant cu negrul capului și al gâtului și cu galbenul-crem de pe abdomen și vârfurile cozii. Cea mai distinctivă trăsătură rămâne creasta scurtă, rotunjită, cu aspect de pluș moale, care îi dă un aer regal și aparte.

Trăiește în pădurile subtropicale, zonele împădurite și marginile pădurilor din sud-vestul Braziliei, Bolivia, Paraguay, Uruguay și nord-estul Argentinei. Se adaptează și la zone apropiate de așezări umane, dar preferă locurile cu copaci înalți și vegetație densă.

Inteligentă și extrem de sociabilă, formează grupuri familiale zgomotoase de 6–12 indivizi. Se deplasează agil prin coronament, căutând insecte, fructe, semințe și ocazional ouă sau pui mici. Vocea ei variată include sunete ascuțite, imitații și strigăte complexe, folosite pentru comunicare și alertare.

Datorită culorilor vii și comportamentului curios, gaița cu creastă de pluș rămâne una dintre cele mai fascinante păsări ale Americii de Sud, un adevărat spectacol viu al naturii.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Curiozități și Istorie

De ce evită avioanele Tibetul: zona în care tehnologia modernă nu poate garanta siguranța

Published

on

Deși aviația comercială a evoluat spectaculos în ultimele decenii, iar aeronavele moderne pot zbura la altitudini de peste 10.000 de metri, există încă zone ale globului pe care companiile aeriene preferă să le evite. Una dintre acestea este platoul tibetan, o regiune vastă, izolată și dominată de unele dintre cele mai înalte lanțuri muntoase din lume. De ce rămâne Tibetul un spațiu aerian rar folosit, în ciuda progreselor tehnologice și a creșterii traficului global?

Un relief care nu permite erori

Platoul tibetan are o altitudine medie de peste 4.500 de metri, iar Himalaya, care îl mărginește, găzduiește vârfuri ce depășesc 8.000 de metri. În aviația comercială, una dintre cele mai critice situații este depresurizarea cabinei. Procedura standard impune coborârea rapidă la o altitudine sigură, unde pasagerii pot respira fără mască, în jur de 3.000 de metri. În Tibet, o astfel de coborâre este imposibilă: munții sunt prea înalți, iar spațiul de manevră este extrem de redus.

Această limitare transformă orice incident tehnic într-un potențial dezastru, motiv pentru care operatorii preferă rute alternative, chiar dacă acestea sunt mai lungi sau mai costisitoare.

Aer rarefiat și performanță redusă a aeronavelor

Zborul la altitudine mare presupune un aer mult mai subțire, iar acest lucru afectează direct performanța aeronavelor. Motoarele pierd din eficiență, portanța aripilor scade, iar manevrele devin mai sensibile. În mod normal, aceste efecte sunt gestionabile, însă în apropierea unor masive montane precum Himalaya, unde curenții de aer sunt instabili și variațiile de presiune sunt bruște, riscurile cresc considerabil.

Advertisement

Pentru piloți, o zonă precum Tibetul înseamnă un spațiu în care marja de eroare se reduce dramatic. Orice abatere, orice pierdere de altitudine sau orice problemă tehnică se poate transforma într-o situație fără soluție.

Turbulențe severe și fenomene meteorologice greu de anticipat

Himalaya este una dintre cele mai active regiuni din lume din punct de vedere meteorologic. Munții înalți generează turbulențe puternice, curenți verticali și jet streams care pot devia aeronavele de la traiectorie. În plus, vremea se schimbă rapid, iar fenomenele extreme – de la furtuni la rafale violente – sunt frecvente.

Pentru aviația comercială, predictibilitatea este esențială. Or, în Tibet, meteorologia rămâne dificil de anticipat, chiar și cu tehnologia actuală. Companiile aeriene preferă rute stabile, unde riscurile pot fi evaluate cu precizie.

Infrastructură limitată și lipsa opțiunilor de aterizare de urgență

Un alt motiv major îl reprezintă infrastructura. Tibetul are foarte puține aeroporturi, iar cele existente se află la altitudini extreme, unde aterizarea este dificilă chiar și în condiții ideale. În caz de urgență, piloții nu au la dispoziție suficiente opțiuni pentru o aterizare rapidă și sigură.

Izolarea geografică a regiunii complică și intervențiile de salvare. Într-o zonă atât de vastă și greu accesibilă, orice operațiune de recuperare ar fi dificilă și de durată.

Advertisement

Considerente politice și operaționale

Pe lângă motivele tehnice, există și aspecte administrative. Spațiul aerian tibetan este gestionat de autoritățile chineze, iar reglementările sunt stricte. Rutele comerciale sunt planificate astfel încât să evite zonele cu risc ridicat, iar operatorii internaționali preferă să respecte recomandările pentru a evita complicațiile.

În plus, multe dintre rutele intercontinentale au fost optimizate în ultimele decenii pentru a reduce consumul de combustibil și a profita de curenții favorabili. Survolarea Tibetului nu aduce avantaje semnificative din acest punct de vedere, ceea ce întărește decizia de a ocoli regiunea.

O zonă spectaculoasă, dar neprielnică aviației

Tibetul rămâne una dintre cele mai impresionante regiuni ale lumii, un spațiu cu o geografie unică și o cultură fascinantă. Însă, din perspectiva aviației comerciale, este un teritoriu dificil, unde combinația dintre altitudine, relief, vreme și infrastructură transformă orice zbor într-o provocare.

Într-o industrie în care siguranța este prioritatea absolută, evitarea acestei zone nu este o limitare, ci o decizie logică, fundamentată pe realități tehnice și operaționale.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Curiozități și Istorie

Semnificația istorică a zilei de 1 februarie

Published

on

1 februarie marchează în România Ziua Intendenței Militare, comemorând înființarea intendenței armatei la 1 februarie 1861. Totodată, ziua amintește de Tratatul de închinare semnat de Mihai Viteazul în 1600.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

484 – Regele vandalilor, Huneric (477 – 484), a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica.

1328 – A murit regele Frantei Carol al IV-lea, cunoscut sub numele de “Cel Drept”.

Advertisement

1600 – Mihai Viteazul a semnat “Tratatul de închinare şi credinţă” faţă de Rudolf al II-lea, împarat al Germaniei şi rege al Poloniei şi Ungariei. În schimbul recunoaşterii suveranităţii sale, Rudolf al II-lea i- a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor şi a garantat domnia ereditară în linie bărbătească.

1789 – George Washington a fost ales primul preşedinte al SUA.

1814 – Vulcanul filipinez Mayon, a erupt, provocând moartea a aproximativ 1.200 de persoane.

1823 – Într-un memoriu, vornicul Mihail Sturdza folosește, pentru prima dată în viața politică a Țărilor Române, noțiunea de “conservator”, pentru a desemna tendințele marii boierimi de a păstra vechile stări de lucruri.

1847 – S-a inaugurat Teatrul de la Copou din Iași cu “Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg“, tablou vivant de Gheorghe Asachi, și “Vicontele de Letorier“, vodevil de Bayard și Dumanoir.

Advertisement

1848 – S-a născut Sava Henţia, pictor, participant la Războiul de Independenţă în timpul căruia a schiţat şi pictat scene de campanie, ca un veritabil corespondent de război;

1852 – S-a născut marele scriitor român Ion Luca Caragiale.

1861 – A început să funcționeze la București, Arsenalul Armatei.

1866 – A fost înființată agenția de știri daneză “Ritzaus Bureau” (poartă numele întemeietorului său, Erik Nicola Ritzu)

1868 – S-a născut Ştefan Luchian, pictorul ale cărui tablouri l-au făcut pe maestrul Nicolae Grigorescu să exclame: “În sfîrşit, am şi eu un succesor !”.

Advertisement

1880 – A avut loc stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și Olanda

1880 – Ion Luca Caragiale a publicat în “Convorbiri literare“, farsa într-un act “Conu Leonida față cu reacțiunea“.

1884 – A fost publicată prima ediţie a Oxford English Dictionary.

1896 – A avut loc la Torino, în Italia, premiera operei “Boema” creație a compozitorului italian Giacomo Puccini.

1905 – A apărut la București sub direcția lui Ovid Densusianu revista “Viața nouă”, publicație lunară care a devenit principalul organ de presă al mișcării simboliste de la noi.

Advertisement

1908 – La 1 februarie 1908 a avut loc Regicidul de la Lisabona, când regele Carlos I al Portugaliei și fiul său moștenitor, Dom Luís Filipe (Duce de Braganza), au fost asasinați de membri ai societății revoluționare “Carbonária“, la Terreiro do Paco din Lisabona, în fața reginei, Amelia de Orleans.

1912 – A apărut, la Iaşi, revista “Însemnări literare”, sub direcţia lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu.

1914  – A intrat în funcțiune prima instalație centralizată feroviară din România, pe linia București-Ploiești.

1918 – Rusia a adoptat calendarul gregorian.

1919 – A fost desemnată prima Miss America. Edith Hyde Robbins Macartney (1895 – aprilie 1978) a devenit prima “Miss America” în 1919 într-un concurs organizat în New York City.

Advertisement

1920 – S-a înfiinţat Institutul de Istorie Naţională din Cluj-Napoca.

1934 – S-a născut scriitorul Nicolae Breban. A colaborat la “Gazeta literară”, “Contemporanul”, “România literară”, “Luceafărul”, “Steaua”, etc. (“Pîndă şi seducţie”, “Amfitrion”,Animale bolnave”).

1939 – În România este remaniat guvernul Miron Cristea.

1944 – S-a născut Lucian Boia, istoric, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului.

1944 – A fost evacuată administrația civilă din Transnistria, imediat după ce trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul acestei regiuni.

Advertisement

1946 – Norvegianul Trygve Lie (1896-1968) devine primul secretar general al ONU (până în 1953).

1946 – Parlamentul Ungariei abolește după nouă secole de existență monarhia și proclamă Republica Ungară.

1954 – A început Marele viscol din 1954 (1-4, 7-9, 17-19 și 22-24 februarie 1954).

1958 – Au fost ucişi Teodor şi Avisalon Şuşman, membri ai grupului de Rezistenţă din Munţii Apuseni.

1958 – Egiptul și Siria alcătuiesc “Republica Arabă Unită” și se declară, prin Constituție, parte a unei viitoare mari națiuni arabe.

Advertisement

1958 – Primul satelit al Americii este lansat cu succes în Cosmos.

1960 – Arestarea col. Gheorghe Arsenescu, lider al grupului de rezistență din Făgăraș.

1968 – A fost înființată Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina.

1974 – Ilie Năstase a fost declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 şi este distins, la New York, cu “Racheta de aur”.

1978 – Regizorul Roman Polanski plătește cauțiunea și fuge din Statele Unite în Franța după ce a pledat vinovat la acuzația de relații sexuale cu o fată de 13 ani.

Advertisement

1979 – Ayatolahul Ruhollah Khomeini s-a întors la Teheran (Iran), după 15 ani de exil, în calitate lider spiritual al revoluției islamiste iraniene.

1982 – Senegalul și Gambia formează o confederație sub numele de Senegambia.

1991 – România a obținut statutul de “invitat special” la Consiliul Europei. La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline.

1993 – UM 0433 a primit denumirea de Școala Militară de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr”.

1995 – A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul a fost semnat la 1 februarie 1993).

Advertisement

1995 – România semnează, la Strasbourg, alături de reprezentanţii altor 20 de state, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei (a intrat în vigoare la 1 februarie 1998).

1995 – La Cairo, se întâlnesc, pentru prima oară în istoria Orientului Mijlociu, liderii din Egipt, Iordania, Israel și Yasser Arafat, pentru a sprijini procesul de pace din regiune.

1996 – Lansarea în viața politică românească a Partidului “Alternativa României“, condus de Varujan Vosganian, și devenit în 28 martie 1999 “Uniunea Forțelor de Dreapta“.

1998 – A intrat în vigoare Convenţia Europeană pentru protecţia minorităţilor naţionale la care a aderat și România.

2003 – Naveta americană “Columbia” s-a dezintegrat la revenirea în atmosferă, la altitudinea de 63 km, deasupra Texasului.

Advertisement

2003 – A intrat în vigoare Tratatul de la Nisa.

2013 – The Shard, cea mai înaltă clădire din Uniunea Europeană, a fost deschisă pentru public.

2020 – Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană și a început o perioadă de tranziție de 11 luni, al cărei final este prevăzut pe 31 decembrie 2020.

2021 – Lovitura de stat din Myanmar din 2021 – Aung San Suu Kyi, consilierul de stat din Myanmar, a fost reținută de militari într-o lovitură de stat.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading