Henrietta Lacks, născută Loretta Pleasant pe 1 august 1920 în Roanoke, Virginia, a fost o femeie afro-americană simplă, crescută într-o familie săracă de fermieri de tutun. După moartea mamei sale în 1924, a fost crescută de bunicul matern în Clover, Virginia, într-o fostă cabină de sclavi. De mică, a muncit pe câmp, a abandonat școala după clasa a șasea și s-a căsătorit cu vărul ei, David „Day” Lacks, în 1941. Împreună au avut cinci copii: Lawrence, Elsie (care a murit la 15 ani din cauza epilepsiei și problemelor mentale), David Jr., Deborah și Joseph. Familia s-a mutat în Baltimore pentru muncă la oțelărie, trăind modest într-o comunitate de muncitori negri.
Henrietta era o mamă iubitoare, pasionată de dans, de mâncarea gătită acasă și de biserică. Viața ei liniștită s-a frânt în 1951, când, la doar 31 de ani, a început să acuze dureri abdominale și sângerări vaginale. La spitalul Johns Hopkins – unul dintre puținele care tratau pacienți afro-americani în epoca segregației rasiale – medicii au diagnosticat-o cu un cancer agresiv de col uterin (adenocarcinom). Tratamentul cu radium și raze X nu a oprit boala, care s-a răspândit rapid. Pe 4 octombrie 1951, Henrietta a murit în chinuri, lăsând în urmă cinci copii mici și o familie devastată de sărăcie. A fost îngropată într-un mormânt nemarcat în cimitirul familiei din Virginia.
Fără știrea ei sau a familiei, în timpul biopsiei și tratamentului, doctorul Howard Jones a prelevat mostre de țesut de la tumoarea ei și le-a trimis cercetătorului George Gey. Spre uimirea tuturor, celulele canceroase ale Henriettei nu au murit în laborator, ci s-au înmulțit exploziv – dublându-se la fiecare 20-24 de ore. Acestea au devenit prima linie de celule umane „nemuritoare”, denumite HeLa (de la Henrietta Lacks). Era o premieră mondială: până atunci, celulele umane mureau rapid în cultură.
Celulele HeLa au revoluționat medicina. Au fost esențiale pentru dezvoltarea vaccinului împotriva poliomielitei în anii ’50, testat pe milioane de doze produse în fabrici speciale. Au contribuit la cercetări împotriva cancerului, SIDA, efectelor radiațiilor, toxinelor și virusurilor. Au ajutat la maparea genomului uman, clonare, fertilizare in vitro, dezvoltarea chimioterapiei și chiar vaccinuri împotriva HPV și COVID-19. Până astăzi, peste 110.000 de studii științifice și 11.000 de patente se bazează pe HeLa, salvând nenumărate vieți. Celulele ei au fost trimise în spațiu pentru experimente în gravitație zero și au generat o industrie de miliarde de dolari – dar Johns Hopkins nu a vândut niciodată celulele și nu deține drepturi asupra lor.
Familia Lacks a aflat abia în anii ’70 despre existența celulelor, când cercetători le-au contactat pentru teste genetice. Ei trăiau în sărăcie, fără asigurări medicale, în timp ce companii farmaceutice profitau masiv. Abia în 2013, NIH a acordat familiei control asupra datelor genomice HeLa, iar în 2023, moștenitorii au câștigat un proces împotriva Thermo Fisher Scientific pentru profituri neconsimțite.
Henrietta a murit săracă și anonimă, dar celulele ei trăiesc veșnic, schimbând lumea. Povestea ei ridică întrebări etice profunde despre consimțământ, rasism în medicină și drepturile pacienților. Astăzi, este onorată prin cărți (cum ar fi „Viața nemuritoare a Henriettei Lacks” de Rebecca Skloot), filme, clădiri și conferințe – o femeie obișnuită devenită eroină involuntară a științei.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
