Curiozități și Istorie
Vulturul Bateleur: Acrobatul cerului african
Vulturul Bateleur (Terathopius ecaudatus)
Vulturul Bateleur, cunoscut științific sub numele de Terathopius ecaudatus, este o pasăre răpitoare de dimensiuni medii din familia Accipitridae, subfamilia Circaetinae (vulturii șerpari). Este singura specie din genul Terathopius și reprezintă un adevărat acrobat al cerului african. Numele său provine din franceză – „bateleur” însemnând „echilibrist” sau „jongler de stradă” – datorită zborului său oscilant și spectaculos, care seamănă cu mișcările unui acrobată pe sârmă. Denumirea științifică se traduce din greacă și latină ca „față minunată, fără coadă”, referindu-se la coada extrem de scurtă și la fața sa colorată și expresivă.
Adultul are un penaj predominant negru, cu mantie, spate și coadă de culoare castanie (sau crem la unii indivizi, într-un procent de până la 7%). Aripi lungi și late, cu o anvergură de 168-190 cm, și o coadă atât de scurtă încât picioarele depășesc marginea ei în zbor. Fața, cerea și picioarele sunt de un roșu aprins, intens, care devine roz sau galben-pal când pasărea este în repaus, dar se înroșește la excitație. Ciocul este negru cu bază roșie, iar ochii căprui-închis. Femelele sunt puțin mai mari decât masculii (dimorfism sexual de până la 6%), cu o greutate medie de 2-3 kg și lungime corporală de 55-70 cm. Juvenilii sunt maro-închis, cu cere albăstrui-verzui și picioare palide, atingând coloritul adult după 7-8 ani – cea mai lungă perioadă de maturizare printre răpitoare.
În zbor, Bateleur-ul este inconfundabil: planează la înălțimi mici (50-100 m), acoperind zilnic 300-500 km, cu mișcări de balans lateral și răsuciri acrobatice, inclusiv rostogoliri complete.
Trăiește în zone deschise din Africa subsahariană, preferând savane cu copaci, păduri ușoare de Acacia, Mopane sau Miombo, și câmpii ierboase. Evită deșerturile extreme, pădurile dense tropicale și munții înalți. Este prezent din Senegal și Mauritania până în Sudan, Etiopia, Kenya, Tanzania, Zambia, Zimbabwe, Botswana, Namibia și Africa de Sud, cu populații rare în sud-vestul Arabiei Saudite și Yemen. Teritoriul unei perechi poate acoperi 40-200 km², iar păsările sunt sedentare sau nomade, migrând doar pentru a evita ploile sezoniere.
Este o pasăre extrem de aeriană, petrecând până la 80-90% din zi în zbor, căutând pradă sau hoituri. Este oportunist: vânează mamifere mici (iepuri, manguste, rozătoare), păsări (porumbei, guineafowl), reptile (șerpi veninoși precum mamba neagră sau puff adder, monitori), insecte și pești eșuați. Scormonește și hoituri (până la 50% din dietă), concurând cu vulturii sau furând pradă de la alți răpitori. Este tăcut în afara perioadei de împerechere, când emite sunete răgușite. Pentru termoreglare, adoptă poziții spectaculoase: aripi ridicate vertical ca un „fenix” sau întinse pe sol pentru a atrage furnici care elimină paraziții cu acid formic.
Monogam pe viață, cu perechi care folosesc același cuib ani la rând. Sezonul variază regional: septembrie-mai în Vest, decembrie-august în Sud. Cuibul este o platformă mare de crengi (60 cm diametru) în copaci înalți (10-25 m), căptușită cu frunze verzi. Depune un singur ou alb, incubat doar de femelă 52-59 de zile. Puiul, altricial, părăsește cuibul după 90-125 de zile și devine independent după încă 3-4 luni, dar atinge maturitatea sexuală abia la 7-8 ani. Rata de succes este scăzută (0,3-0,8 pui/pereche/an), din cauza prădării sau deranjului uman.
Clasificat ca Periclitat (Endangered) de IUCN din 2020, cu o populație estimată la 10.000-100.000 indivizi, în declin rapid (până la 75% în Africa de Sud). Principalele amenințări: otrăvire accidentală cu pesticide sau momeli pentru prădători, pierderea habitatului prin agricultură și pășunat excesiv, persecuție și coliziuni cu infrastructura. Este protejat în parcuri naționale precum Kruger sau Etosha.
Se crede că inspiră emblematica „Pasăre din Zimbabwe”. În folclor african, prezice ploaia sau este considerat slujitor inteligent al vulturilor. Poate ucide șerpi veninoși mari sau chiar bursuci de miere, și secretă sare prin nări pentru a conserva apa.
Vulturul Bateleur rămâne un simbol al sălbăticiei africane, dar supraviețuirea sa depinde de eforturi urgente de conservare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În septembrie 1887, New York-ul pulsa sub căldura tomnatică, iar străzile aglomerate din Lower East Side miroseau a pește proaspăt și a speranțe zdrobite ale imigranților. Elizabeth Jane Cochran, o tânără de 23 de ani din Pittsburgh, intra cu pași fermi într-o casă de oaspeți modestă de pe Second Avenue. Sub pseudonimul Nellie Bly – luat dintr-o melodie populară –, ea era reporterița ambițioasă a ziarului New York World, hotărâtă să dezvăluie ororile societății. Cu părul negru strâns și o rochie ieftină, cumpărată second-hand, Bly se transformă în Nellie Brown, o imigrantă cubaneză rătăcită și confuză.
Planul ei era unul de o temeritate rară: să se prefacă nebună pentru a fi internată în azilul notoriu de pe Blackwell’s Island, un loc șoptit cu groază – bătăi, mâncare stricată, condiții inumane. Bly cunoștea pericolele; odată înăuntru, ieșirea nu era garantată. Dar curajul o împingea înainte. “Dacă intru și ies, voi arăta lumii adevărul”, își spuse, privindu-se în oglinda sparată.
Prima mișcare: să convingă gazda. Bly începu să se plângă de dureri de cap, să vorbească singură și să plângă isteric. “Totul e pierdut! Soțul meu m-a părăsit în Cuba, sunt singură!”, strigă ea cu accent forțat, ochii largi de spaimă simulată. Femeile din casă o priviră îngrozite, apoi chemară poliția. Ofițerul o găsi pe podea, murmurând despre fantome. “E nebună rău”, zise el, ducând-o la secție.
În fața judecătorului, Bly străluci în rol. Ochii injectați (de la ceapa frecată în prealabil), vocea tremurândă, răspunsuri delirante: “Sunt Nellie Moreno… voci îmi spun să sar în râu!” Medicul o declară “insană” după o privire superficială. Nimeni nu verifică; era doar o imigrantă sărmană. Pe 22 septembrie, ajunse la Bellevue pentru observație, apoi, pe 24, fu transferată cu feribotul pe insulă.
Azilul era un infern: clădiri cenușii, ferestre zăbrelite, sute de femei – bolnave, sărace sau abandonate – în mizerie. Bly fu dezbrăcată, spălată cu apă rece și aruncată în dormitorul cu paturi pline de ploșnițe. Mâncarea: pâine mucegăită, supă cu viermi, carne alterată. Infirmierele băteau fără milă – palme, pumni, păr smuls. “Tăceți, nebunelor!”, urlau ele.
Bly rămase lucidă, memorând totul cu o tehnică simplă și discretă: repeta detaliile în minte ca pe un șir de numere sau cuvinte-cheie, grupându-le în categorii – “mâncare: pâine neagră, viermi 5; băi: apă murdară, 3 pe zi; bătăi: infirmiera X, pacientă Y, motiv Z” – și le “lega” de obiecte familiare din cameră (patul = mâncare, peretele = abuzuri, fereastra = doctori). Seara, sub pătura subțire, își repeta mental lista de 10-15 ori, ca un mantra, fixând-o în memorie pe termen scurt, apoi o consolida dimineața, adăugând noi elemente. Asta o ajuta să nu uite nimic, chiar și sub stresul amețelii de la medicamente sau băi reci.
Supraviețui “terapiilor” brutale – băi forțate, cămăși de forță, pastile –, prefăcându-se supusă. “Trebuie să rezist”, își spunea.
După zece zile de coșmar, New York World interveni. Un reporter o “găsi” pe “Nellie Brown”. Eliberată pe 2 octombrie, slăbită și cu vânătăi, dar triumfătoare.
Articolele ei, Ten Days in a Mad-House, zguduiră orașul: anchete, reforme, fonduri. Bly deveni legendă, fondatoarea jurnalismului sub acoperire. Planul ei schimbase totul.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În vastitatea pădurilor australiene de eucalipt trăiește o pasăre mică și fascinantă, care pare să sfideze gravitația: Varied Sittella, cunoscută științific ca Daphoenositta chrysoptera. Cu o lungime de doar 10-11 cm și o greutate de circa 10-14 grame, această pasăre cântătoare este supranumită “ciocănitoarea de scoarță” sau “nuthatch-ul australian”, deși nu este înrudită direct cu ciocănitorile europene. Numele “varied” vine de la variația impresionantă a penajului între cele cinci subspecii, adaptate la regiuni diferite ale continentului australian – de la cap alb sau negru, la aripi cu bandă portocalie-rufă în sud-est sau albă în nord.
Varied Sittella este endemică Australiei, răspândită pe aproape întreg continentul, cu excepția zonelor aride centrale și a Tasmaniei. Preferă habitate precum păduri deschise de eucalipt, mallee (tufișuri de eucalipt pitic), păduri și chiar grădini cu copaci maturi din suburbii. Acolo unde pădurile sunt fragmentate de agricultură sau urbanizare, populațiile scad, iar în unele regiuni precum Australian Capital Territory este considerată vulnerabilă din cauza pierderii habitatului.
Ce face această pasăre cu adevărat unică? Comportamentul său de hrănire! Spre deosebire de majoritatea păsărilor care urcă pe trunchiuri, Varied Sittella coboară în spirală cu capul în jos, aterizând în vârful copacului și lucrând metodic în jos pe ramuri și scoarță. Cu ciocul ascuțit, curbat în sus, și picioare puternice cu gheare lungi, scormonește după insecte și păianjeni ascunși sub coajă – gândaci, larve, omizi, termite sau furnici. Masculii au ciocul mai lung și tind să vâneze mai jos pe trunchi, în timp ce femelele rămân sus. Totul se întâmplă în grupuri zgomotoase de 5-20 de indivizi, care comunică prin ciripituri ascuțite “chwit-chwit” sau “tchweit” rapid, ca un cor coordonat ce răsună prin coronament.
Viața socială este un alt capitol captivant: sunt crescători cooperanți! Grupurile sunt familii sedentare, cu un cuplu dominant și “ajutoare” – pui din ani precedenți care ajută la construire cuib, incubație și hrănirea puilor. Cuibul este o capodoperă a camuflajului: o cupă adâncă în formă de con, țesută din fibre vegetale, scoarță și pânză de păianjen, decorată exterior cu bucăți lungi de coajă pentru a imita perfect furca ramurii. Plasat la 5-25 de metri înălțime, adăpostește 2-3 ouă albăstrui cu pete gri, incubate doar de femelă timp de 18-20 de zile. Puii sunt hrăniți de întregul grup și părăsesc cuibul după alte 3 săptămâni.
Sunetele lor? Un ciripit subțire și metalic, care devine un haos vesel când stolul se mută dintr-un copac în altul. Bărbații au ochi portocalii intens, picioare galben-portocalii și un inel ocular viu colorat – detalii care îi fac irezistibili pentru observatorii de păsări.
Deși clasificată ca “Preocupare minimă” de IUCN la nivel global, Varied Sittella suferă de defrișări, pisici sălbatice și fragmentarea habitatului. În unele zone, cum ar fi Perth sau Canberra, oamenii ajută plantând copaci nativi și protejând bătrânii eucalipți.
Varied Sittella ne amintește cât de ingenioase pot fi adaptările naturii: o pasăre mică ce transformă scoarța copacilor într-o autostradă inversă, unde gravitația e doar o sugestie. Într-o lume care taie păduri, ea ne șoptește: păstrați copacii înalți, și dansul spiralat va continua!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 9 noiembrie au avut loc cinci momente cheie în istoria Germaniei, alternând între tragedie și speranță: execuția revoluționarului Robert Blum (1848), proclamarea Republicii Weimar (1918), puciul eșuat al lui Hitler (1923), Noaptea de Cristal – pogromul nazist împotriva evreilor (1938) și căderea Zidului Berlinului (1989), simbol al sfârșitului Războiului Rece și reunificării Europei. În context românesc, data evocă Bătălia de la Posada (1330), victorie fondatoare a Țării Românești sub Basarab I, dar și alte evenimente precum cucerirea Rahovei în Războiul de Independență (1877). Această zi rămâne un reminder al fragilității democrației și al luptei împotriva extremismului.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1376 – Apar primele statute de breaslă păstrate din Transilvania, care aparțineau breslelor din Sibiu, Sebeș, Orăștie și Sighișoara.
1799 – Revoluția franceză: O lovitură de stat (“18 brumar”) condusa de Napoleon Bonaparte, înlătură Directoratul. Se instaurează Consulatul, Napoleon devenind unul dintre cele trei consuli.
1818 – S-a născut scriitorul rus Ivan Turgheniev, scriitor rus (“Prima iubire”, “Visul”, “O lună la ţară”); (m. 3 septembrie 1883).
1832 – S-a născut scriitorul Emile Gaboriau, unul din creatorii genului polițist in romanul francez; (d.28.09.1873).
1857 – Deputații din Adunarea Ad- hoc a Moldovei, în frunte cu Ion Roată, depun o jalbă pe biroul Adunării cerând, printre altele, desființarea birului “boierescului“.
1888 – Criminalul londonez Jack Spintecătorul a ucis ultima lui victimă, pe nume Mary Jane Kelly.
1888 – S-a născut Jean Monnet, politician francez, considerat fondatorul Comunității Europene.
1906 – Theodore Roosevelt a făcut o inspecție la șantierul Canalului Panama, devenind primul președinte american care a efectuat o deplasare oficială în afara țării.
1907 – Celebrul diamant Cullinan a fost oferit de guvernul Transvaalului regelui britanic Eduard al VII-lea, cu ocazia zilei sale de naștere.
1917 – Iosif Stalin a intrat în guvernul provizoriu al Rusiei bolșevice.
1918 – În urma revoluției izbucnită în țară, Germania a fost proclamata republică odată cu abdicarea împăratului Wilhelm al II -lea, care s-a refugiat in Olanda.
1918 – A încetat din viață poetul, prozatorul și dramaturgul Guillaume Apollinaire, reprezentant al curentului cubist și cel care a avansat în literatură noțiunea de suprarealism; (n. 26 august 1880).
1923 – Este lichidat la München”Puciul de la berărie”, condus de Adolf Hitler, o tentativă eșuată de lovitura de stat ce a avut loc între seara zilei de 8 noiembrie și după amiaza zilei de 9 noiembrie.
1928 – În România a apărut primul număr al revistei “Radiofonia”.
1933 – S-a născut (in localitatea Tarutin din Basarabia) Lucian Pintilie, personalitate de marcă și personaj singular în peisajul teatrului și cinematografului românesc contemporan.
1937 – Armata japoneză a ocupat orașul chinez Shanghai.
1938 – Kristallnacht (Noaptea de Cristal) – Diplomatul nazist Ernst vom Rath moare de rănile provocate de gloanțele rezistenței luptătorilor evrei, un act pe care naziștii l-au folosit ca o scuză pentru a demara pogromul național cunoscut sub numele de Kristallnacht (Noaptea de Cristal)
.1940 – A decedat Arthur Neville Chamberlain, prim ministrul al Marii Britanii în anii 1937–1940. (n.18.03.1869).
1947 – S-a născut Monica Pillat, prozatoare si poeta, fiica lui Dinu Pillat, nepoata scriitorului și poetului tradiționalist Ion Pillat și a pictoriței Maria Pillat Brateș.
1953 – Cambodgia își declară independența.
1956 – Scriitorul și filosoful francez Jean Paul Sartre, un adept al ideilor marxiste, a condamnat sistemul brutal din URSS, după invazia sovietica în Ungaria.
1961 – Pilotul Neil A. Armstrong, primul om care a pășit pe Luna, a doborât recordul de viteza in aer, zburând cu 6.587km/h într-un aparat X-15.
1961 – România a devenit membra a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
1970 – A încetat din viață generalul si omul politic francez Charles de Gaulle.
1985 – Sovieticul Garry Kasparov a devenit la 22 de ani cel mai tânăr campion mondial de șah după meciul câștigat în fața lui Anatoli Karpov.
1989 – Căderea Zidului Berlinului – Barierele dintre Germania de Est și cea de Vest au fost deschise.
1991 – A încetat din viață cântărețul şi actorul francez Yves Montand. (n. 13 octombrie 1921).
1994 – A fost descoperit de către cercetătorii germani Peter Ambruster si Gottfried Munzenberg elementul chimic radioactiv darmstadtium, cu numărul atomic 110 si simbolul DS. A primit acest nume după acela al orașului Darmstadt din Germania.
2006 – A murit Markus Wolf, cel mai cunoscut spion al fostei RDG; a condus serviciile de informații din cadrul Securității de Stat (STASI) între anii 1958-1987, supranumit „omul fără față”, deoarece serviciile de spionaj din Occident nu au dispus de o imagine fotografică a acestuia, decât în anii ’80
2008 – Dosarul privind crimele și abuzurile Securității, în care erau reclamați 67 de foști activiști de partid, psihiatri și angajați ai Securității, Miliției și Procuraturii, a fost închis de Parchetul instantei supreme, care a motivat că a intervenit prescripția faptelor.
2012 – A decedat la vârsta de 83 de ani popularul actor roman Iurie Darie. S-a născut la 14 martie 1929 în Vadul Rascov, in județul Soroca din Basarabia (România).
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Nellie Bly: Zece zile în iadul azilului pentru adevăr!
Varied Sittella, pasărea care își caută hrana prin lumea insectelor ascunse
Salata de sfeclă roșie care îți salvează ficatul și colonul – remediu natural pe care trebuie să-l încerci
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
