Astăzi, România își ia rămas bun de la Emeric Ienei, arhitectul unor momente de glorie în fotbalul național. Fost jucător de excepție și antrenor vizionar, Ienei s-a stins la 88 de ani, după o internare la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. Numele său rămâne etern legat de triumful epic al Stelei București din 1986, când echipa a cucerit Cupa Campionilor Europeni.
Cariera sa strălucitoare a început ca fotbalist la Steaua (1956-1969), continuând la Flamura Roșie Arad și Kayserispor. Ca antrenor, a condus cu succes Steaua, FC Bihor, Chindia Târgoviște, Videoton, Panionios, Universitatea Craiova, plus naționalele României și Ungariei. Printre performanțele sale de top: calificarea „tricolorilor” la Mondialul din 1990 după 20 de ani de absență și, bineînțeles, victoria europeană a Stelei.
Ce îl face pe Ienei cu adevărat nemuritor nu sunt doar trofeele, ci modul în care a inspirat generații de jucători și fani. Imaginează-ți Steaua ’86: Duckadam, Lăcătuș, Pițurcă și ceilalți, uniți sub bagheta sa magică. Acea cupă a fost un simbol al excelenței românești în fotbal.
Discret în viața privată, Ienei a locuit la Oradea alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă – scrimeră medaliată olimpic – retrăgându-se liniștit din lumina reflectoarelor, dar lăsând o moștenire inegalabilă.
Astăzi, realizările sale ne amintesc cât de vitali sunt liderii care nu doar câștigă meciuri, ci modelează caractere, inspiră tineri și ridică standardele sportului. Emeric Ienei a fost un astfel de titan. Odihnească-se în pace!
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
