Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 3 noiembrie
3 noiembrie este o dată marcată de transformări globale, de la armistițiul care a pus capăt Primului Război Mondial în 1918, la progrese științifice precum lansarea Laikăi în spațiu în 1957 sau victoria istorică a lui Franklin D. Roosevelt în alegeri în 1936 – un amestec de pace, explorare și schimbări politice care au modelat lumea modernă.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1462 – Henric al IV-lea de Castilia este proclamat príncipe de Cataluña.
1493 – Cristofor Columb descoperă insula Dominica, în Marea Caraibilor. Băștinașii numeau insula, Waitikubuli.
1500 – S-a născut Benvenuto Cellini, artist plastic si scriitor italian.
1762 – Este semnat după războiul de 7 ani, Tratatul de la Fontainebleau între Spania și Franța, prin care teritoriul nord- american Louisiana, trece sub stăpânire spaniolă.
1784 – Țăranii iobagi transilvăneni răsculați, conduși de Crișan, atacă Ribiţa şi execută 42 de nobili. Întreg Zarandul este cuprins de răscoală la 5 noiembrie 1784.
1791 – Bătălia de la Fort-Wayne, războinicii Miamis îl surprind în timpul luptei pe maiorul Arthur Saint-Clair, care din 1300 de oameni a pierdut 600 in timp ce dintre băștinași au murit numai 66. Aceasta este cea mai mare pierdere a americanilor în războaiele lor de supunere a „pieilor roșii”.
1800 – A fost înființată Casa Albă, reședința președinților SUA, situată în Washington. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului James Hoban, lucrările începând în anul 1792.
1834 – A fost fondat în București Muzeul de Istorie Naturală și Antichități, astăzi Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.
1863 – Americanul J.T. Alden a brevetat metoda de obținere a drojdiei.
1863 – A apărut, la București, prima revistă umoristică editată de B.P. Hasdeu, “Aghiuță”; (până la 17 mai 1864, săptămânal).
1883 – În Spania, arhitectul modernist, Antonio Gaudí, primește aprobarea de a continua construcția catedralei barceloneze Sagrada Familia.
1901 – S-a născut André Malraux, romancier francez (d. 23 noiembrie 1976).
1903 – Cu sprijin din partea SUA, Panama se desprinde de Columbia și își proclamă independența.
1905 – Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei semnează decretul de amnistie pentru deținuții politici.
1906 – Savantul Alois Alzheimer prezintă la Congresul de medicină de la Tübingen datele fundamentale ale bolii care îi va purta numele.
1914 – Primul Război Mondial – Marea Britanie anunță că toată Marea Nordului s-a transformat într-un câmp de luptă.
1916 – Primul Război Mondial – A început Bătălia de la Târgu Jiu (3/16 noiembrie – 4/17 noiembrie 1916) – Parte din Participarea României la Primul Război Mondial.
1918 – Se semnează armistițiul dintre Imperiul Austro -Ungar și aliați, armistițiu care pune capăt războiului.
1918 – Revolta marinarilor se extinde asupra muncitorilor din Kiel și marchează în Germania începutul Revoluției din Noiembrie.
1921 – S-a născut in Ehrenfield, SUA, într-o familie cu origini lituaniene, actorul american, Charles Bronson, pe numele adevărat Charles Dennis Buchinski.
1928 – Inventatorul Anastase Dagomir, creator al cabinei catapultate, înregistrează, in Franța, cererea de brevet pentru invenția “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne”.
1944 – Al Doilea Război Mondial: doi comandanți ai insurecției naționale slovace, generalii Ján Golian şi Rudolf Viest sunt capturați, torturați și apoi executați de către forțele germane.
1946 – Împăratul Hirohito proclamă noua Constituție a Japoniei. Noua Constituție trece suveranitatea în mâna Parlamentului. Japonia a adoptat o Constituție pașnică, în care poporul nipon declară că „renunță pentru totdeauna la război ca drept suveran al națiunii sau la folosirea forței pentru soluționarea diferendelor internaționale”. A intrat în vigoare la 3 mai 1947.
1950 – România a aderat la Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1948 și intrată în vigoare la 12 ianuarie 1951.
1954 – Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat lui Max Born și Walter Bothe.
1956 – A fost înființată Opera Română din Iași, spectacolul inaugural fiind Tosca de Giacomo Puccini. Opera ieșeană este găzduită de clădirea Teatrului Național din Iași.
1957 – URSS a lansat nava Sputnik 2, având-o la bord pe cățelușa Laika, prima ființă vie lansată pe orbita Pământului.
1958 – La Paris a fost inaugurat Palatul UNESCO.
1964 – Președintele american Lyndon B. Johnson l-a învins pe contracandidatul sau republican Barry Goldwater Sr. in cursa pentru Casa Alba cu un procent record.
1971 – În cadrul Plenarei CC al PCR este adoptat programul ideologic al partidului, bazat pe Tezele din iulie, ceea pune capăt perioadei scurte de liberalizare de după 1965.
1973 – NASA a lansat sonda Mariner 10, prima sondă spațială care a ajuns la planeta Mercur.
1979 – Masacrul din Greensboro. Masacrul din Greensboro este numele dat unui eveniment care a avut loc pe 3 noiembrie 1979, când membrii Partidului Muncitorilor Comuniști și alte grupuri au protestat în cadrul unui marș intitulat „Moarte Klanlui” în Greensboro, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii.
1983 – La nord de Kabul in Afganistan, un convoi militar rusesc a fost atacat într-o ambuscadă în tunelul Salangl, cu o lungime de 2,7 km; și-au pierdut viața peste 2.000 de oameni.
1989 – Sute de bulgari demonstrează la Sofia, in Bulgaria comunista, pentru drepturi și democrație.
1991 – La Chișinău, a avut loc un miting de protest organizat de Frontul Popular din Moldova, în cadrul căruia demonstranții au cerut unirea Republicii Moldova cu România și demisia președintelui Mircea Snegur, căruia i s-a reproșat receptivitatea față de apelurile lui Boris Elţîn de a strânge relațiile cu Federația Rusă.
1992 – Bill Clinton a devenit al 42-lea președinte al Statelor Unite.
1992 – Carol Moseley-Braun este prima femeie de culoare aleasă in Senatul american.
2003 – În Georgia a început Revoluția Trandafirilor (3 – 23 noiembrie 2003)
2005 – Rămășirile pământești ale lui Nicolai Copernic au fost descoperite într-o catedrală din Polonia.
2013 – Manifestația „Pro Europa” de la Chișinău. Manifestația „Pro Europa” sau manifestația pro-europeană reprezintă un miting organizat de coaliția de guvernare din Republica Moldova, la Chișinău, în data de 3 noiembrie 2013.
2015 – Protestele din România din 2015
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pasărea episcop roșu de sud, cunoscută științific sub numele Euplectes orix, este o specie fascinantă de păsări țesătoare din familia Ploceidae, originară din Africa subsahariană. Masculii adulți în sezonul de reproducere sunt adevărate bijuterii ale naturii: corpul lor este acoperit de un penaj roșu-aprins, contrastând spectaculos cu aripile și coada negre, lucioase. Capul este negru, cu o “mască” distinctă, iar dimensiunea lor compactă – aproximativ 12-15 cm lungime și 15-25 g greutate – îi face să pară niște flăcări vii zburând prin ierburi înalte. Femelele și masculii în afara sezonului de reproducere au un aspect mult mai discret: penaj maro-striat, asemănător cu al vrăbiilor, ceea ce le oferă un camuflaj excelent în habitatele lor.
Aceste păsări sunt poligame și extrem de teritoriale în perioada de împerechere, care coincide cu sezonul ploios în regiunile lor native, precum savanele umede, mlaștinile și câmpiile inundabile din țări ca Africa de Sud, Botswana, Namibia, Zambia și până în Kenya și Tanzania. Masculii construiesc cu măiestrie cuiburi țesute din iarbă, suspendate de stuf sau ierburi înalte, în formă de cupolă cu o intrare laterală – adevărate opere de inginerie aviară. Un mascul poate atrage până la 5-7 femele, pe care le “curtează” prin parade aeriene spectaculoase: zboară în cercuri largi, umflându-și penajul roșu și emițând un ciripit ascuțit, asemănător unui “zizz-zizz”, pentru a-și apăra teritoriul de rivali.
Dieta lor este predominant semințivă, incluzând semințe de ierburi sălbatice, cereale și ocazional insecte mici, mai ales în perioada de hrănire a puilor. Sunt păsări gregare în afara sezonului de reproducere, formând stoluri mari care pot număra sute de indivizi, migrând local în căutare de hrană și apă. Populația speciei este stabilă și clasificată ca “preocupare minimă” de către IUCN, datorită adaptabilității lor la medii modificate de om, inclusiv culturi agricole, deși sunt vulnerabili la pesticide și pierderea habitatelor umede.
Comportamentul lor social și culorile vibrante i-au făcut populari în avicultură, unde sunt crescuți în voliere pentru frumusețea masculilor în penaj nupțial. În cultură, numele “episcop” provine de la penajul roșu al masculilor, asemănător cu veșmintele episcopale catolice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Marele Zid Chinezesc: Zidul morții și al gloriei – Cine l-a ridicat și de ce a costat milioane de vieți?
Marele Zid Chinezesc: O minune a ingeniozității umane și a nevoii de apărare
Marele Zid Chinezesc, una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, nu a fost construit de o singură persoană sau într-un singur moment, ci reprezintă efortul colectiv al mai multor dinastii chinezești de-a lungul a peste două milenii. Construcția sa a început în secolul al VII-lea î.Hr., în perioada Statelor Combatante (475–221 î.Hr.), când diverse regate rivale, precum Qin, Zhao, Yan și Wei, au ridicat ziduri defensive separate pentru a se proteja de invaziile triburilor nomade din nord, în special xiongnu (hunii). Aceste ziduri inițiale erau făcute din pământ bătut, lemn și pietriș, și serveau ca bariere locale împotriva raidurilor și expansiunii teritoriale.
Unificarea adevărată și extinderea masivă a zidului au venit odată cu dinastia Qin (221–206 î.Hr.), sub conducerea primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. Acesta a ordonat conectarea zidurilor existente într-o structură continuă, mobilizând sute de mii de muncitori – soldați, țărani și prizonieri – într-un proiect gigantic. Potrivit cronicilor istorice, precum “Shiji” (Înregistrările Marelui Istoric) scrise de Sima Qian, aproximativ 300.000 de oameni au lucrat la zid în această perioadă, mulți murind din cauza condițiilor dure de muncă, foametei și epuizării. Scopul principal era apărarea împotriva amenințărilor din stepă, dar și consolidarea controlului central asupra noii împărății unificate.
După căderea dinastiei Qin, zidul a fost neglijat, dar a fost reconstruit și extins semnificativ în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.–220 d.Hr.), sub împărați precum Wu Di, pentru a proteja Ruta Mătăsii și a extinde comerțul. Cea mai mare parte a zidului pe care îl vedem astăzi – cu turnuri de veghe, fortărețe și secțiuni din cărămidă și piatră – datează din dinastia Ming (1368–1644). Împărații Ming, confruntați cu invazii mongole conduse de triburi precum oirații și mai târziu manciurienii, au investit masiv în fortificații. Sub generali celebri precum Qi Jiguang, zidul a fost consolidat cu materiale durabile: cărămizi arse, mortar de orez lipicios și piatră, întinzându-se pe peste 21.000 de kilometri (incluzând ramificații). Muncitori din toată China, inclusiv soldați și condamnați, au fost recrutați; estimările vorbesc de milioane de vieți pierdute de-a lungul secolelor.
De ce a fost construit? Motivul principal a fost apărarea militară împotriva invaziilor nomade din nord, care amenințau stabilitatea agricolă și economică a Chinei. Zidul nu era doar o barieră fizică, ci un sistem complex cu semnale de fum, turnuri de observație și garnizoane, permițând o reacție rapidă la atacuri. Totuși, avea și roluri secundare: controlul frontierelor pentru comerț și imigrație, colectarea taxelor vamale și simbol al puterii imperiale. Deși nu a oprit complet invaziile (mongolii lui Genghis Khan l-au ocolit în secolul al XIII-lea), a fost eficient în perioade cheie și a contribuit la coeziunea culturală a Chinei.
Astăzi, Marele Zid este un patrimoniu UNESCO, vizitat de milioane anual, amintind de rezistența umană, dar și de costul uman uriaș al ambițiilor imperiale.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ciocănitoarea cu moț alb (Prionops plumatus), pasăre cântătoare din familia Vangidae, este una dintre cele mai sociabile și captivante specii ale Africii subsahariene. Penajul său contrastant – negru lucios pe corp, alb imaculat pe moț și pe aripile pied – împreună cu ochii galbeni pătrunzători, o face să pară ieșită dintr-o poveste. Dar adevărata magie stă în comportamentul ei: o viață trăită în grupuri strânse, unde cooperarea, zgomotul și mișcarea continuă definesc fiecare zi.
Viața în ceată – unitate și ierarhie
Această pasăre nu cunoaște singurătatea. Trăiește în grupuri stabile de 5 până la 12 indivizi, formate din rude apropiate și membri adoptați. Ceata are o ierarhie clară, dar flexibilă: perechea dominantă decide direcția, dar toți participă la decizii. În sezonul uscat, grupul devine nomad, migrând altitudinal sau urmărind ploile pentru a găsi hrană și apă. Se deplasează constant prin teritoriu, păstrând o distanță de 20-25 cm între membri, ca o procesiune vie. Zborul este greoi, ondulat, dezvăluind modelul alb-negru al aripilor – un semnal vizual care ține ceata unită chiar și în lumina orbitoare a savanei.
Vânătoarea – un dans coordonat
Hrănirea este un spectacol de precizie colectivă. Grupul forăjează neliniștit în stoluri mixte sau doar cu semenii lor, explorând nivelurile medii și inferioare ale copacilor, tufișurilor și chiar solul. Caută gândaci, omizi, termite, lăcuste și alte nevertebrate, sondând crăpăturile scoarței, răscolind frunzele moarte sau sărind pe pământ. Colaborarea este esențială: un individ scutură o ramură pentru a alunga prada, altul așteaptă în ambuscadă, iar un al treilea lovește fulgerător. Această strategie nu doar crește capturile, ci și reduce riscul de a fi surprinși de șerpi, șoimi sau manguste. În stolurile mixte, ciocănitorile cu moț alb se alătură altor specii precum drongo sau pițigoi, formând alianțe temporare de vânătoare.
Sunetul ceții – o simfonie neîntreruptă
Liniștea nu există în preajma lor. Ceata produce un vacarm constant: ciripituri ascuțite, pocnituri din cioc, mormăieli guturale, fluierături stridente și chicoteli răgușite. Repertoriul este vast și variat, fiecare sunet având un scop precis – menținerea contactului, avertizarea asupra prădătorilor, coordonarea mișcărilor sau apărarea teritoriului. Chiar și în zbor, conversația continuă, transformând pădurea într-un cor viu. Localnicii le recunosc după „tărăboiul” lor, iar cercetătorii le urmăresc adesea doar după ureche.
Înmulțirea – responsabilitate colectivă
Sezonul de cuibărit este apogeul cooperării. Perechea dominantă alege locul – de obicei într-un acacia, miombo sau mopane – și începe construcția unui cuib mic, țesut din fibre vegetale, iarbă uscată și pânze de păianjen. Cuibul este o cupă discretă, bine camuflată. Toți membrii ceții ajută: aduc material, întăresc structura, apoi participă la clocirea celor 2-3 ouă verzui-măslinii. După eclozare, hrănirea puilor devine o sarcină comună – fiecare adult aduce insecte, le sfărâmă și le oferă ciocurilor flămânde. Puii cresc rapid, protejați de vigilența întregii ceți, și învață să zboare sub supravegherea colectivă. Această strategie comunală asigură o rată de supraviețuire mult mai mare decât la speciile solitare.
Adaptare și supraviețuire
Ciocănitoarea cu moț alb este extrem de adaptabilă. Trăiește în savane uscate și umede, păduri tropicale deschise, margini de galerii forestiere, plantații de eucalipt sau chiar grădini suburbane cu arbori maturi. Prezența sa indică un ecosistem sănătos, cu suficientă hrană și adăpost. Clasificată ca „neamenințată” de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, populația sa rămâne stabilă datorită flexibilității și structurii sociale. Totuși, defrișările masive, incendiile necontrolate și schimbările climatice pot fragmenta teritoriile, afectând grupurile nomade.
Comportamentul ciocănitoarei cu moț alb este o lecție de armonie și reziliență. Într-o lume unde singurătatea devine normă, ceata lor ne amintește că unitatea, zgomotul și munca împreună pot învinge orice provocare. Observarea lor în sălbăticie – un stol negru-alb săltând prin ramuri, cântând fără oprire – este o experiență care rămâne întipărită în suflet.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Accident grav la Roma: Prăbușire parțială a turnului medieval Torre dei Conti – Doi români răniți, unul prins sub dărâmături
Colegiul Economic Călărași devine „Școala Ecoterrienilor” – elevii, implicați în protejarea mediului
64 de intervenții ale pompierilor călărășeni în doar trei zile
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
