Britt-Marie, o femeie de 63 de ani obsedată de ordine, liste și bicarbonat de sodiu, își părăsește brusc căsnicia de o viață după ce descoperă infidelitatea soțului. Ajunsă în Borg, un orășel suedez aproape falimentar, unde singura speranță pare a fi un centru comunitar dărăpănat, ea acceptă postul de „îngrijitoare” – de fapt, devine antrenoare improvizată a unei echipe de fotbal formate din copii săraci și marginalizați.

Fredrik Backman transformă o poveste aparent banală despre o bătrână rigidă într-o meditație profundă despre curaj, iertare și puterea comunității. Umorul său tipic – ironic, cald, uneori mușcător – se împletește cu momente de o sensibilitate zdrobitoare. Britt-Marie nu e doar „ciudată”; e o supraviețuitoare care învață, târziu, că viața nu se măsoară în pahare perfect aliniate, ci în relațiile pe care îndrăznești să le construiești.

Personajele secundare sunt aur curat: fata cu mingea spartă, băiatul orb care „vede” mai bine decât toți, bancul cu „Bank” care devine inima satului. Backman nu predică; te face să râzi cu lacrimi și să plângi cu zâmbetul pe buze.

Advertisement

Stefan Zweig, renumitul prozator austriac influențat profund de Sigmund Freud, publică în 1922 nuvela „Amok” („Amoc” în traducerea română), inclusă ulterior în volumul „Amoc. Obsedatul” (ediții românești recente, precum cea de la Humanitas Fiction). Această operă scurtă, narată ca o confesiune febrilă pe un vapor care traversează oceane, explorează psihologia obsesiei compulsive – un „amok” malaezian metaforic pentru nebunia erotică ce distruge totul în cale. Bazată pe observații antropologice reale despre sindromul „amok” din Asia de Sud-Est (o stare de furie suicidală, descrisă în literatura medicală a epocii), nuvela împletește exotismul colonial cu introspecția profundă, reflectând propriile temeri ale lui Zweig față de impulsurile iraționale.

Acțiunea se petrece în Indiile Olandeze (actuala Indonezie), unde un tânăr medic european, exilat voluntar în junglă pentru a scăpa de un scandal medical din patrie, este abordat de o femeie misterioasă – o doamnă bogată, căsătorită, însărcinată în secret. Ea îi cere să-i facă un avort ilegal, oferindu-i o sumă exorbitantă, dar atitudinea ei distantă și arogantă îl provoacă: el condiționează intervenția de o noapte de dragoste, o propunere rușinoasă pe care ea o respinge vehement. Urmărit de remușcare, medicul o urmărește obsesiv prin oraș, bântuit de dorința de a o ajuta gratuit, dar devine un „amok runner” modern – rulează haotic, ignorând consecințele, până la un deznodământ tragic pe puntea vaporului, unde confesiunea sa dezvăluie prăbușirea totală.

Zweig excelează în disecția psihologică: obsesia medicului nu e doar erotică, ci o explozie freudiană a refulărilor – singurătate colonială, vinovăție profesională și sete de transcendență prin pasiune. Stilul este intens, liric, cu propoziții lungi care imită frenezia interioară, fără dialoguri directe, ci prin monolog interior. Volumul include adesea și alte nuvele, precum „Obsedatul” (despre un amator de șah confruntat cu campionul mondial Mirko Czentovic, explorând izolarea intelectuală), creând un diptic al minții umane sub presiune. Inspirat din călătoriile lui Zweig în Orient și din teoriile freudiene despre inconștient, textul anticipează propriul suicid al autorului în 1942, fugind de nazism.

Advertisement

Stefan Zweig, maestrul biografiilor psihologice, oferă în „Maria Antoaneta” (publicată inițial în 1932 sub titlul german Marie Antoinette: Bildnis eines mittleren Charakters) una dintre cele mai nuanțate și captivante portretizări ale reginei Franței. Cartea nu este o simplă cronică istorică, ci o explorare profundă a personalității unei femei prinse între destinul regal și slăbiciunile umane, bazată pe documente autentice, corespondență și mărturii contemporane.

Zweig o prezintă pe Maria Antoaneta (1755–1793) nu ca pe o figură caricaturală – „regina cheltuitoare” din propaganda revoluționară, celebră pentru fraza apocrifă „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” (care, de fapt, nu i-a aparținut) – ci ca pe o tânără austriacă de 14 ani, aruncată în luxul sufocant al curții de la Versailles. Căsătorită cu viitorul Ludovic al XVI-lea în 1770 pentru a sigila alianța franco-austriacă, ea devine rapid simbolul exceselor monarhiei: petreceri extravagante, datorii uriașe pentru bijuterii (inclusiv scandalul colierului din 1785) și o izolare crescândă de realitățile poporului înfometat.

Autorul excelează în analiza psihologică: Antoaneta este descrisă ca o femeie mediocră ca inteligență, dar cu o vitalitate senzuală și o inocență infantilă care o fac tragică. Zweig folosește surse reale, precum scrisorile ei către mama sa, Maria Tereza, sau jurnalele curtenilor, pentru a reconstrui evoluția ei – de la „l’Autrichienne” disprețuită la mama devotată (cu patru copii, inclusiv viitorul Ludovic al XVII-lea) și, în final, la prizoniera demnă din Temple și Conciergerie. Execuția sa pe 16 octombrie 1793, la vârsta de 37 de ani, este punctul culminant al narațiunii, unde Zweig subliniază transformarea ei într-o figură eroică, confruntată cu ura mulțimii și trădarea fostelor prietene precum prințesa de Lamballe.

Stilul lui Zweig este fluid, aproape romanesc, combinând istoria riguroasă cu empatia narativă. El evită judecățile simpliste, arătând cum contextul – criza financiară a Franței, influența iluminismului și propaganda iacobină – a transformat-o într-un țap ispășitor. Cartea, tradusă excelent în română (de exemplu, ediția Humanitas), rămâne o lectură esențială pentru înțelegerea Revoluției Franceze din perspectiva umană.

Advertisement