Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 6°C | Anul XI Nr. 549

Curiozități și Istorie

Marele Zid Chinezesc: Zidul morții și al gloriei – Cine l-a ridicat și de ce a costat milioane de vieți?

Published

on

Marele Zid Chinezesc: O minune a ingeniozității umane și a nevoii de apărare

Marele Zid Chinezesc, una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, nu a fost construit de o singură persoană sau într-un singur moment, ci reprezintă efortul colectiv al mai multor dinastii chinezești de-a lungul a peste două milenii. Construcția sa a început în secolul al VII-lea î.Hr., în perioada Statelor Combatante (475–221 î.Hr.), când diverse regate rivale, precum Qin, Zhao, Yan și Wei, au ridicat ziduri defensive separate pentru a se proteja de invaziile triburilor nomade din nord, în special xiongnu (hunii). Aceste ziduri inițiale erau făcute din pământ bătut, lemn și pietriș, și serveau ca bariere locale împotriva raidurilor și expansiunii teritoriale.

Unificarea adevărată și extinderea masivă a zidului au venit odată cu dinastia Qin (221–206 î.Hr.), sub conducerea primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. Acesta a ordonat conectarea zidurilor existente într-o structură continuă, mobilizând sute de mii de muncitori – soldați, țărani și prizonieri – într-un proiect gigantic. Potrivit cronicilor istorice, precum “Shiji” (Înregistrările Marelui Istoric) scrise de Sima Qian, aproximativ 300.000 de oameni au lucrat la zid în această perioadă, mulți murind din cauza condițiilor dure de muncă, foametei și epuizării. Scopul principal era apărarea împotriva amenințărilor din stepă, dar și consolidarea controlului central asupra noii împărății unificate.

După căderea dinastiei Qin, zidul a fost neglijat, dar a fost reconstruit și extins semnificativ în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.–220 d.Hr.), sub împărați precum Wu Di, pentru a proteja Ruta Mătăsii și a extinde comerțul. Cea mai mare parte a zidului pe care îl vedem astăzi – cu turnuri de veghe, fortărețe și secțiuni din cărămidă și piatră – datează din dinastia Ming (1368–1644). Împărații Ming, confruntați cu invazii mongole conduse de triburi precum oirații și mai târziu manciurienii, au investit masiv în fortificații. Sub generali celebri precum Qi Jiguang, zidul a fost consolidat cu materiale durabile: cărămizi arse, mortar de orez lipicios și piatră, întinzându-se pe peste 21.000 de kilometri (incluzând ramificații). Muncitori din toată China, inclusiv soldați și condamnați, au fost recrutați; estimările vorbesc de milioane de vieți pierdute de-a lungul secolelor.

De ce a fost construit? Motivul principal a fost apărarea militară împotriva invaziilor nomade din nord, care amenințau stabilitatea agricolă și economică a Chinei. Zidul nu era doar o barieră fizică, ci un sistem complex cu semnale de fum, turnuri de observație și garnizoane, permițând o reacție rapidă la atacuri. Totuși, avea și roluri secundare: controlul frontierelor pentru comerț și imigrație, colectarea taxelor vamale și simbol al puterii imperiale. Deși nu a oprit complet invaziile (mongolii lui Genghis Khan l-au ocolit în secolul al XIII-lea), a fost eficient în perioade cheie și a contribuit la coeziunea culturală a Chinei.

Advertisement

Astăzi, Marele Zid este un patrimoniu UNESCO, vizitat de milioane anual, amintind de rezistența umană, dar și de costul uman uriaș al ambițiilor imperiale.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Curiozități și Istorie

Frankie Yale – povestea unui rege al străzilor, născut din umbră și sfârșit în foc

Published

on

La începutul secolului trecut, Brooklynul era un amestec de speranță și disperare, un loc în care imigranții încercau să-și croiască un drum într-o lume nouă, iar străzile fierbeau de tensiune. În acest decor, un tânăr italian, Francesco Ioele, avea să-și schimbe numele în Frankie Yale și să devină unul dintre cei mai temuți oameni ai vremii. Nu era doar un gangster; era un simbol al puterii brute, al ambiției fără limite și al lumii interlope care începea să prindă contur.

Yale a înțeles repede că supraviețuirea nu era suficientă. Trebuia să domine. Cu o eleganță calculată și o privire rece, a început să-și construiască rețeaua. Barurile, cluburile și casele de jocuri nu erau doar afaceri, ci piese într-un mecanism pe care îl controla cu o precizie aproape militară. În spatele zâmbetului politicos se ascundea un om care nu ezita să pedepsească orice trădare. În cartierele sale, liniștea era menținută prin frică, iar frica era menținută prin acțiuni rapide și decisive.

În acei ani tulburi, Yale a devenit mentor pentru tineri care aveau să schimbe istoria crimei organizate. Printre ei, un băiat impulsiv și ambițios, Al Capone, care lucra în barurile lui Yale și învăța regulile nescrise ale lumii interlope: loialitatea se plătește, trădarea se pedepsește, iar puterea nu se negociază. Relația dintre cei doi a creat punți între orașe, transformându-l pe Yale într-un jucător de rang național.

Dar lumea pe care o construise era una în care prietenia și dușmănia se schimbau într-o clipă. Rivalitățile dintre clanuri deveneau tot mai violente, iar presiunea autorităților creștea. Yale, obișnuit să fie cu un pas înaintea tuturor, începea să simtă că terenul îi fuge de sub picioare. În spatele ușilor închise, alianțele se rupeau, iar vechii parteneri își făceau calcule noi.

Advertisement

Într-o zi toridă de vară, destinul lui Yale s-a încheiat într-un mod care avea să rămână în istorie. Mașina lui a fost ciuruită de gloanțe pe o stradă aglomerată, într-un atac atât de violent încât a zguduit întreaga comunitate. A fost primul asasinat din New York realizat cu arme automate, un semn că lumea interlopă intra într-o nouă eră, mai brutală și mai lipsită de reguli.

Moartea lui Frankie Yale nu a fost doar sfârșitul unui om, ci și sfârșitul unei epoci. Imperiul său s-a destrămat, iar locul lui a fost luat de alții, mai tineri, mai însetați de putere. Totuși, numele lui a rămas în memoria orașului ca un simbol al ascensiunii fulgerătoare și al prăbușirii inevitabile a celor care trăiesc după legile străzii.

Astăzi, povestea lui Yale este privită ca o lecție despre ambiție, violență și fragilitatea puterii. Un om care a pornit de jos, a ajuns în vârf și a plătit prețul suprem pentru lumea pe care a ales să o conducă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement
Continue Reading

Curiozități și Istorie

Gaița albastră – o prezență spectaculoasă a pădurilor nord‑americane

Published

on

Gaița albastră este una dintre cele mai emblematice păsări ale Americii de Nord, cunoscută pentru coloritul său intens, creasta distinctivă și personalitatea energică. Deși nu trăiește în Europa, a devenit celebră în întreaga lume datorită aparițiilor frecvente în documentare și în cultura populară. Este o specie care îmbină frumusețea cu inteligența, fiind adesea considerată una dintre cele mai abile păsări în ceea ce privește comunicarea și adaptarea.

Penajul său este ușor de recunoscut: nuanțe de albastru strălucitor pe aripi și coadă, alb pe piept și față, plus o bandă neagră care conturează capul și gâtul. Creasta ridicată îi accentuează expresivitatea, făcând-o să pară când curioasă, când precaută, când autoritară. Deși albastrul intens pare spectaculos, el este rezultatul structurii penelor, nu al pigmenților, un detaliu care adaugă un plus de mister acestei specii.

Gaița albastră este o pasăre extrem de vocală. Poate imita alte păsări, inclusiv răpitoare, ceea ce îi oferă un avantaj în fața prădătorilor sau în competiția pentru hrană. Comunicarea ei este complexă, cu o gamă largă de sunete folosite pentru a semnala pericole, a coordona grupul sau a marca teritoriul. În ciuda reputației de pasăre gălăgioasă, este foarte sociabilă și adesea formează grupuri stabile.

Habitatul preferat include păduri de foioase, zone de tranziție între pădure și spații deschise, dar și parcuri sau grădini. Este o specie oportunistă, hrănindu-se cu semințe, fructe, insecte, dar și cu ouă sau pui ai altor păsări, comportament care i-a adus o reputație controversată. Totuși, contribuie la răspândirea semințelor, în special a ghindelor, fiind un agent important în regenerarea pădurilor de stejar.

Advertisement

Un aspect remarcabil este memoria sa excelentă. Gaița albastră ascunde hrană pentru perioadele reci și își amintește cu precizie locurile în care a depozitat rezervele. Această abilitate, combinată cu adaptabilitatea și inteligența, o transformă într-o specie extrem de rezistentă la schimbările de mediu.

În ansamblu, gaița albastră este o pasăre spectaculoasă, nu doar prin aspect, ci și prin comportament. Este un exemplu perfect al modului în care natura combină estetica, strategia și supraviețuirea într-o singură specie. Pentru oricine iubește ornitologia sau pur și simplu admiră diversitatea lumii vii, această pasăre rămâne o prezență memorabilă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Curiozități și Istorie

Semnificația istorică a zilei de 8 ianuarie

Published

on

Pe 8 ianuarie s-au petrecut evenimente marcante, de la primul discurs despre starea Uniunii rostit de George Washington în 1790 și victoria decisivă a lui Andrew Jackson în Bătălia de la New Orleans (1815), până la nașterea unor personalități precum Elvis Presley (1935) și Stephen Hawking (1942).

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1297 – Monaco a devenit stat independent, după ce Francisco Grimaldi a cucerit Stânca Monaco. Francesco Grimaldi, descendent al unui guelf din Genova, partizan al Papei, ambasador la curtea lui Frederic I Barbarossa si la cea a emirului Marocului, a debarcat pe tarmul stancos al actualului Principat de Monaco.

1324 – A decedat Marco Polo, celebru călător şi scriitor veneţian. Călătoriile sale din Europa în China lui Kublai Han au fost descrise în lucrarea “Călătoriile lui Marco Polo”; (n.15.09.1254).

Advertisement

1392 – A avut loc prima menţiune documentară a “stolnicului” şi “păharnicului” în Muntenia.

1642 – A murit Galileo Galilei, astronom, filosof, fizician italian, considerat unul din „părintii” ştiinţei moderne. (n.15.02.1564).

1778 – Navigatorul englez James Cook a descoperit insulele Hawaii.

1864 – S-a deschis, după reorganizare, Şcoala Preparandală din Iaşi, sub conducerea lui Titu Maiorescu. Printre cursanţii înscrişi în anul întîi se afla şi Ion Creangă.

1873 – S-a născut Iuliu Maniu, preşedinte al Partidului Naţional Român, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc, prim-ministru în mai multe rînduri, opozant al regimului comunist.  (d. 1953)

Advertisement

1889 – Herman Hollerith a patentat prima mașină de calculat.

1892 – În zilele de 8-9 ianuarie s-a desfășurat la Sibiu, Transilvania, Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care alcătuieşte un memorandum către împăratul austriac Franz Joseph, cuprinzînd revendicările românilor din monarhia austro-ungară. Conferinţa l-a ales preşedinte al partidului pe dr.Ioan Raţiu.

1912 – În Africa de Sud a fost constituit Cogresul Național African (ANC)

1919 – Comitetul Central Săsesc a recunoscut, la Mediaş, actul UNIRII Transilvaniei cu România, de la 1 decembrie 1918.

1933 – Se constituie la Deva, în România,“organizaţia democratică a ţărănimii muncitoare – Frontul Plugarilor”, sub conducerea dr.Petru Groza.

Advertisement

1935 – S-a născut Elvis Presley, cântăreț și chitarist american, supranumit “regele rock-ului” (d. 1977)

1942 – S-a născut Stephen William Hawking, matematician și fizician britanic, profesor la Universitatea Cambridge. (d. 2018)

1944 – A avut loc Procesul de la Verona, în care au fost judecaţi pentru trădare, 18 membri ai Marelui Consiliu Fascist Italian (o parte dintre aceștia, printre care Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini, au fost executaţi, la 12 ianuarie).

1956 – Cinci misionari creștini americani sunt uciși de către tribul Huaorani din Ecuador, la scurt timp după primul contact cu aceștia.

1958 – Americanul Bobby Fischer a câştigat primul lui campionat naţional de şah, la vârsta de 14 ani.

Advertisement

1959 – Generalul Charles de Gaulle a devenit primul preşedinte al celei de a cincea Republici Franceze.

1960 – Pentru prima dată din 1816, în Catedrala Notre–Dame din Paris are loc o nuntă princiară, prințesa Francoise de Bourbon–Parma se cunună cu prințul Eduard von Lobkowitz.

1961 – În Franța, un referendum a dat undă verde autodeterminării Algeriei. În urma unui referendum, poporul francez a răspuns printr-un “Da” masiv la problema dreptului la autodeterminare al coloniei Algeria.

1971 – Se deschide primul festival internaţional al filmului de la Belgrad (FEST), sub deviza “Această minunată lume nouă”.

1990 – Decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) privind înfiinţarea Agenţiei Române de Presă (ROMPRES), în subordinea CFSN, prin reorganizarea agentiei Agerpres, care s-a desfiinţat.

Advertisement

1990 – Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţionarea primului partid politic din România post-comunistă, PNŢ-CD, continuator al partidului istoric interzis în 1947. Corneliu Coposu este cel care îl organizează în chiar noaptea de 22-23.12.1989, lansînd un “Apel către ţară”.

1992 – Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Federaţia Rusă.

1996 – A murit François Mitterand, fost preşedinte al Franţei între anii 1981-1995. (n.26.10.1916).

2020 – Un avion Boeing 737-NG al companiei Ukraine International Airlines, având la bord cel puţin 170 de pasageri, s-a prăbuşit miercuri la scurt timp după decolarea de pe aeroportul Imam Khomeini din Teheran.

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading