În inima insulei Borneo, acolo unde cețurile dimineții se împletesc cu crengile uriașe ale copacilor seculari, trăiește o pasăre care pare scoasă dintr-un vis tropical: Trogonul lui Whitehead (Harpactes whiteheadi). Numele său evocă aventura unui explorator britanic, John Whitehead, care, în 1884, a descoperit această specie în timpul expedițiilor sale curajoase prin junglele luxuriante ale regiunii. Descris oficial în 1888 de ornitologul Richard Bowdler Sharpe, trogonul poartă un nume științific inspirat din grecescul „harpaktes” – „hoțul” –, o aluzie la obiceiurile sale de a prăda insecte cu o grație de neuitat. Endemic pentru Borneo, acest rege al cerului montan reprezintă una dintre comorile fragile ale biodiversității sud-est asiatice, un simbol al echilibrului precar dintre om și natură.

Cu o lungime impresionantă de 29-33 de centimetri, Trogonul lui Whitehead este una dintre cele mai mari specii de trogon din Borneo, rivalizând în eleganță cu frumoasele sale rudele sale exotice. Dimorfismul sexual îl face cu adevărat spectaculos: masculul este un spectacol viu de culori, cu capul, ceafa și părțile inferioare de un roșu aprins, asemănător unui cărbune incandescent, încadrat de un gât negru contrastant și un piept gri-argintiu care îi conferă un aer nobil. Spatele său castaniu-roșcat se prelungește într-o coadă lungă, cu pene exterioare albe care flutură ca niște steaguri de pace în vântul pădurii. Pielea goală din jurul ochilor, de un albastru electric, adaugă un accent de mister, iar ciocul scurt și puternic, de un galben pal, este perfect adaptat pentru a ciuguli prada. Femela, în schimb, este mai discretă, cu un penaj predominant maro-roșcat, presărat cu nuanțe gri și roșiatice, un camuflaj ideal în umbra densă a copacilor. Ambele sexe împărtășesc o postură grațioasă: stau nemișcate pe crengi, cu capul ridicat, așteptând momentul perfect să zboare scurt și precis pentru a intercepta o insectă sau un fruct suculent.

Habitatul său este un tărâm al minunilor umede și răcoroase: pădurile primare montane, la altitudini de 900-1.500 de metri, unde aerul este încărcat de mușchi și ferigi gigantice. Preferă zonele întunecate, umede  din subetaj, departe de haosul pădurilor joase, unde defrișările și conversiile agricole amenință zilnic ecosistemul. Aici, în statele malayesiene Sabah și Sarawak, dar și în Kalimantanul indonezian, trogonul găsește refugiu în ecosisteme fragile, unde biodiversitatea Borneoului – una dintre cele mai bogate din lume – pulsează sub un strat de ceață perpetuă. Este o pasăre sedentară, nemigrantă, care nu părăsește niciodată granițele insulei natale, legată irevocabil de aceste creste verzi.

Dieta sa este un festin eclectic, dominat de insecte – de la libelule și fluturi la larve ascunse în scoarța copacilor –, dar completat cu fructe, semințe și alte daruri ale pădurii. Ca majoritatea trogonilor, vânează din ambuscadă, planând scurt cu aripile largi pentru a prinde prada în zbor, apoi se retrage în frunziș pentru a o savura. Puțin se știe despre ciclul său reproductiv, dar sezonul de cuibărit cade între aprilie și iunie (uneori începând în martie), când perechile sapă cuiburi în trunchiuri de copaci morți, la o înălțime de circa 2 metri. Puii, acoperiți de un puf neajutorat, depind de părinți pentru hrană abundentă, dar observațiile sunt rare – trogonul fiind o prezență timidă, observată mai degrabă prin chemări moi, guturale, decât prin parade spectaculoase.

Advertisement

Totuși, frumusețea sa ascunde o realitate sumbră. Clasificat ca „Near Threatened” (aproape amenințat) de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), Trogonul lui Whitehead suferă din cauza pierderii habitatului: logging-ul intensiv și expansiunea agriculturii reduc treptat suprafața sa de viață, estimată la doar 18.600 km², fragmentată și în scădere. Populația sa nu este cuantificată exact, dar experții observă o raritate crescândă, chiar și în bastioane precum Muntele Kinabalu. Conservarea devine o cursă contracronometru: protejarea pădurilor montane inferioare, monitorizarea populațiilor și educația locală sunt esențiale pentru supraviețuirea sa. Inițiative precum cele ale BirdLife International subliniază nevoia de a păstra aceste ecosisteme nu doar pentru trogon, ci pentru întreaga rețea de viață din Borneo.

Trogonul lui Whitehead nu este doar o pasăre; este un mesager al sălbăticiei pierdute, un reminder că frumusețea naturii cere vigilență. Următoarea dată când te afli în crestele Borneoului, ascultă liniștea – s-ar putea să auzi aripile sale discrete, un ecou al unui trecut care merită salvat.

Criză de proporții în municipiul Călărași. Aproape 850 de apartamente au rămas fără gaze după ce, la blocul J44 de pe strada Mușetelului, s-a simțit un miros puternic de gaz pe casa scării. Operatorul a oprit alimentarea atât la J44, cât și la blocul E8, scara A, pentru verificări și lucrări de siguranță.

Locatarii spun că au fost anunțați că reparațiile trebuie făcute pe cont propriu, printr-o firmă autorizată. Costurile pot ajunge la 600 de lei pentru fiecare apartament.

După remedierea defecțiunii la J44, urmează verificări și în zona comună, ceea ce înseamnă că alimentarea a încă 440 de apartamente va fi suspendată temporar. În total, aproape 850 de locuințe din cartier sunt afectate.

Oamenii spun că situația e critică, mai ales că temperaturile au scăzut. „Stăm în frig, fără apă caldă și nu știm când revine gazul”, au declarat mai mulți locatari.

Advertisement

Locatarii blocului J44, situat pe strada Mușetelului din municipiul Călărași, lângă magazinul Penny 2, nu au gaze de două zile. Oamenii spun că problema a început după ce s-a simțit un miros puternic de gaz pe casa scării, iar operatorul de distribuție a decis oprirea alimentării.

Potrivit informațiilor primite de la locatari, echipele de intervenție au constatat existența unei scurgeri, însă au precizat că remedierea nu ține de compania de distribuție. În prezent, toți locatarii trebuie să contracteze o firmă autorizată pentru reparații.

Situația afectează cel puțin zece apartamente, iar costul lucrărilor ar fi de aproximativ 600 de lei pentru fiecare locuință. Lucrările ar putea dura până la două săptămâni, timp în care oamenii vor rămâne fără gaz, apă caldă și căldură.

Locatarii spun că sunt îngrijorați din cauza temperaturilor scăzute și a lipsei unei soluții rapide.

Advertisement