În inima insulei Borneo, acolo unde cețurile dimineții se împletesc cu crengile uriașe ale copacilor seculari, trăiește o pasăre care pare scoasă dintr-un vis tropical: Trogonul lui Whitehead (Harpactes whiteheadi). Numele său evocă aventura unui explorator britanic, John Whitehead, care, în 1884, a descoperit această specie în timpul expedițiilor sale curajoase prin junglele luxuriante ale regiunii. Descris oficial în 1888 de ornitologul Richard Bowdler Sharpe, trogonul poartă un nume științific inspirat din grecescul „harpaktes” – „hoțul” –, o aluzie la obiceiurile sale de a prăda insecte cu o grație de neuitat. Endemic pentru Borneo, acest rege al cerului montan reprezintă una dintre comorile fragile ale biodiversității sud-est asiatice, un simbol al echilibrului precar dintre om și natură.
Cu o lungime impresionantă de 29-33 de centimetri, Trogonul lui Whitehead este una dintre cele mai mari specii de trogon din Borneo, rivalizând în eleganță cu frumoasele sale rudele sale exotice. Dimorfismul sexual îl face cu adevărat spectaculos: masculul este un spectacol viu de culori, cu capul, ceafa și părțile inferioare de un roșu aprins, asemănător unui cărbune incandescent, încadrat de un gât negru contrastant și un piept gri-argintiu care îi conferă un aer nobil. Spatele său castaniu-roșcat se prelungește într-o coadă lungă, cu pene exterioare albe care flutură ca niște steaguri de pace în vântul pădurii. Pielea goală din jurul ochilor, de un albastru electric, adaugă un accent de mister, iar ciocul scurt și puternic, de un galben pal, este perfect adaptat pentru a ciuguli prada. Femela, în schimb, este mai discretă, cu un penaj predominant maro-roșcat, presărat cu nuanțe gri și roșiatice, un camuflaj ideal în umbra densă a copacilor. Ambele sexe împărtășesc o postură grațioasă: stau nemișcate pe crengi, cu capul ridicat, așteptând momentul perfect să zboare scurt și precis pentru a intercepta o insectă sau un fruct suculent.
Habitatul său este un tărâm al minunilor umede și răcoroase: pădurile primare montane, la altitudini de 900-1.500 de metri, unde aerul este încărcat de mușchi și ferigi gigantice. Preferă zonele întunecate, umede din subetaj, departe de haosul pădurilor joase, unde defrișările și conversiile agricole amenință zilnic ecosistemul. Aici, în statele malayesiene Sabah și Sarawak, dar și în Kalimantanul indonezian, trogonul găsește refugiu în ecosisteme fragile, unde biodiversitatea Borneoului – una dintre cele mai bogate din lume – pulsează sub un strat de ceață perpetuă. Este o pasăre sedentară, nemigrantă, care nu părăsește niciodată granițele insulei natale, legată irevocabil de aceste creste verzi.
Dieta sa este un festin eclectic, dominat de insecte – de la libelule și fluturi la larve ascunse în scoarța copacilor –, dar completat cu fructe, semințe și alte daruri ale pădurii. Ca majoritatea trogonilor, vânează din ambuscadă, planând scurt cu aripile largi pentru a prinde prada în zbor, apoi se retrage în frunziș pentru a o savura. Puțin se știe despre ciclul său reproductiv, dar sezonul de cuibărit cade între aprilie și iunie (uneori începând în martie), când perechile sapă cuiburi în trunchiuri de copaci morți, la o înălțime de circa 2 metri. Puii, acoperiți de un puf neajutorat, depind de părinți pentru hrană abundentă, dar observațiile sunt rare – trogonul fiind o prezență timidă, observată mai degrabă prin chemări moi, guturale, decât prin parade spectaculoase.
Totuși, frumusețea sa ascunde o realitate sumbră. Clasificat ca „Near Threatened” (aproape amenințat) de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), Trogonul lui Whitehead suferă din cauza pierderii habitatului: logging-ul intensiv și expansiunea agriculturii reduc treptat suprafața sa de viață, estimată la doar 18.600 km², fragmentată și în scădere. Populația sa nu este cuantificată exact, dar experții observă o raritate crescândă, chiar și în bastioane precum Muntele Kinabalu. Conservarea devine o cursă contracronometru: protejarea pădurilor montane inferioare, monitorizarea populațiilor și educația locală sunt esențiale pentru supraviețuirea sa. Inițiative precum cele ale BirdLife International subliniază nevoia de a păstra aceste ecosisteme nu doar pentru trogon, ci pentru întreaga rețea de viață din Borneo.
Trogonul lui Whitehead nu este doar o pasăre; este un mesager al sălbăticiei pierdute, un reminder că frumusețea naturii cere vigilență. Următoarea dată când te afli în crestele Borneoului, ascultă liniștea – s-ar putea să auzi aripile sale discrete, un ecou al unui trecut care merită salvat.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
