În plină eră a Prohibiției, New Yorkul anilor 1920 pulsează de jazz interzis, speakeasy-uri ascunse și un aer de libertate amețitoare, dar și de umbrele corupției și obsesiilor ascunse. Exact în acest decor efervescent plasează Suzanne Rindell, în debutul ei impresionant, povestea lui Rose Baker, o tânără dactilografă la o secție de poliție din Manhattan. Rose este prototipul femeii cuminți: crescută de maici într-un orfelinat, ea transcrie cu meticulozitate mărturiile infractorilor, pecetluind destine cu fiecare tastă apăsată, dar își păstrează o fațadă ireproșabilă, departe de tentațiile străzii. Viața ei monotonă, marcată de rutina unui cămin de fete și de o loialitate oarbă față de reguli, se clatină brusc odată cu sosirea noii colege, Odalie – o femeie enigmatică, cu un farmec magnetic, îmbrăcată în rochii de mătase și parfumată cu promisiuni de aventură.

Romanul, tradus în română la editura Corint, împletește subtil elemente de thriller psihologic cu un omagiu adus epocii jazz-ului, amintind de „Marele Gatsby” prin opulența sa decadentă, dar și de Patricia Highsmith prin explorarea obsesiilor toxice. Rose devine rapid captiva lui Odalie, care o trage în vârtejul vieții ei boeme: petreceri clandestine în apartamente luxoase, băuturi ilegale curgând în pahare de cristal și flirturi periculoase cu lumea interlopă. Ce începe ca o fascinație inocentă – o prietenie care pare să umple golul din sufletul lui Rose – se transformă treptat într-o obsesie devoratoare. Naratoarea, Rose însăși, ne ghidează prin labirintul minții ei, cu o voce narativă ingenioasă, plină de ironie și umbre de neîncredere, care ne face să ne întrebăm constant: cât de fiabilă este ea? Rindell construiește suspansul cu măiestrie, dezvăluind treptat dedesubturile sordide ale New Yorkului – corupția poliției, geloziile ascunse și identitățile fluide – culminând cu un twist final hitchcockian care răstoarnă totul și lasă cititorul cu un fior rece pe șira spinării.

Ca debut, „Dactilografa cea nouă” impresionează prin proză vie, aproape cinematografică, care recreează perfect atmosfera anilor ’20: fumul țigărilor, zumzetul mașinilor de scris și contrastul brutal între rigiditatea zilnică a lui Rose și haosul seducător al nopții. Personajele sunt conturate cu nuanțe subtile – Odalie, ca o sirenă modernă, enigmatică și manipulatoare, iar Rose, o victimă complice, prinsă între dorința de libertate și frica de haos. Criticii internaționali au lăudat-o pentru farmecul ei „dătător de fiori” și pentru modul în care țese o narațiune „delicată și plină de suspans despre falsa prietenie și obsesii”, comparând-o cu un amestec de „Marele Gatsby” și „Talented Mr. Ripley”. Pe Goodreads, unde a strâns mii de recenzii cu o medie de peste 3.5 stele, cititorii o numesc „un page-turner addictiv”, deși unii observă că ritmul lent din prima jumătate cere răbdare înainte de explozia finală.

Advertisement

În peisajul explorărilor polare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când ambiția umană sfida limitele necunoscutului, Julian Sancton ne oferă o cronică foarte captivantă a uneia dintre cele mai tulburătoare aventuri antarctice: Expediția Belgica din 1897-1899. Cartea sa, „Prizonieri în noaptea polară. Roald Amundsen, Emil Racoviță și Expediția ‘Belgica’”, tradusă în română de Alina Popescu și publicată în 2023 la Editura Corint, transformă un episod istoric obscur într-un thriller psihologic de o intensitate rară. Bazată pe jurnalele de bord, corespondența personală și fotografii de arhivă ale echipajului, narativa lui Sancton nu este doar o relatare factuală, ci o explorare profundă a fragilității umane în fața naturii extreme.

Povestea începe cu entuziasmul unui tânăr comandant belgian, Adrien de Gerlache, care, la doar 26 de ani, pornește din Anvers cu nava Belgica spre Polul Sud, visând să plaseze mica Belgie pe harta marilor puteri exploratoare. La bord se află un echipaj eclectic: savanți de elită precum biologul român Emil Racoviță (viitorul fondator al oceanografiei moderne), tânărul norvegian Roald Amundsen (care va cuceri ulterior Polul Sud) și controversatul medic american Frederick Cook (cunoscut pentru disputele sale privind descoperirea Polului Nord). Scopul oficial este științific – prima iarnă petrecută intenționat în Antarctica –, dar realitatea devine rapid un coșmar. Nava este prinsă în ghețurile banchizei, un „monstru de nebiruit” care o ține captivă timp de un an întreg. Noaptea polară interminabilă, cu lunile ei de întuneric absolut, aduce scorbutul, halucinațiile, conflictele interpersonale și o spirală a nebuniei colective. Sancton descrie cu o precizie aproape cinematografică momentele de disperare: echipajul improvizează mese cu șobolani prinși la bord, organizează spectacole absurde pentru a lupta împotriva apatiei și se confruntă cu viziuni terifiante în bezna sufocantă.

Ce face cartea cu adevărat memorabilă este modul în care Sancton împletește istoria cu psihologia. Inspirat din surse primare, autorul dezvăluie nu doar eroismul, ci și absurdul: rivalitățile lingvistice (un amestec de flamandă, norvegiană și germană), temerile financiare ale lui de Gerlache față de regele Leopold al II-lea sau traiectoriile divergente ale supraviețuitorilor – de la gloriile lui Amundsen la prăbușirea lui Cook, închis ulterior pentru fraudă. Temele centrale – ambiție orbitoare, reziliența umană și costul izolării extreme – răsună surprinzător de actual, fiind studiate azi de NASA pentru misiunile pe Marte. Stilul narativ, fluid și tensionat, amintește de Alfred Lansing în „Groapa” sau de Erik Larson în „Diavolul din inima mării”, transformând nonficțiunea într-un page-turner care te ține treaz noaptea.

Din păcate, traducerea română păstrează intactă esența, dar uneori suferă de expresii ușor rigide, care pot încetini ritmul în pasajele descriptive. Totuși, aceste mici imperfecțiuni nu umbrește strălucirea ansamblului. Criticii internaționali au fost unanimi în laude: The New York Times o numește „o relatare impecabil cercetată și captivantă”, iar The Spectator – „o carte splendidă, frumos scrisă, care salvează o poveste uitată din obscuritate”. Pe Goodreads, media rating-ului originalului englezesc este de 4,1/5, cu mii de recenzii care laudă „tensiunea psihologică” și „umorul negru subtil”.

Advertisement

„Prizonieri în noaptea polară” este o lectură esențială pentru iubitorii de istorie, aventură și supraviețuire – o bijuterie rară care demonstrează că adevărata explorare nu se măsoară în mile parcurse, ci în umbrele sufletului confruntat cu vidul. Dacă vă pasionează poveștile despre limitele umane, nu ratați această saga arctică; veți ieși din ea cu un respect nou pentru cei care au îndrăznit să privească în abis.

În universul plin de adrenalină al lui James Bond, Anthony Horowitz revine cu o capodoperă care ne poartă direct în inima anilor ’50, pe malurile glamour ale Rivierei Franceze. „O veșnicie și încă o zi” (titlul original „Trigger Mortis”) nu este doar o continuare autorizată a seriei create de Ian Fleming, ci o adevărată celebrare a spiritului spionului britanic – elegant, letal și imposibil de imitat. Horowitz, maestrul thrillerelor contemporane (cunoscut pentru „Magpie Murders” sau seria Hawthorne), demonstrează încă o dată de ce a fost ales să dea viață noilor aventuri ale lui 007: el capturează esența lui Bond cu o precizie chirurgicală, amestecând suspansul clasic cu un ritm alert care te ține lipit de pagini.

Povestea începe cu un șoc: agentul 007 este găsit mort, plutind în apele azurii ale Mediteranei, ucis în timp ce investiga o scădere inexplicabilă a traficului de heroină din Marsilia. Este momentul în care M, șeful MI6, decide să-l promoveze pe James Bond – un ofițer ambițios, dar încă neinițiat în lumea Secției 00 – pentru a prelua firul asasinatului și a dezgropa o rețea de crimă organizată ce implică gangsteri corsicani, afaceriști americani dubioși și o femeie fatală, seducătoarea Madame 16. Pe măsură ce Bond pătrunde în lumea cazinourilor opulente, iahturilor de lux și mașinilor de curse, descoperă un complot răzbunător care amenință echilibrul geopolitic al Răului Mondialului rece. Horowitz țese intriga cu măiestrie, intercalând momente de acțiune explozivă (o urmărire cu Aston Martin DB2 pe șoselele sinuoase ale coastei) cu introspecții subtile asupra psihologiei lui Bond – un bărbat marcat de pierderi personale, dar propulsat de un cod moral inflexibil.

Ce face această carte cu adevărat memorabilă este fidelitatea față de moștenirea lui Fleming, dar cu un twist modern: descrierile senzoriale ale Rivierei – parfumul florilor de portocal, zumzetul cazinourilor din Nisa, gustul unui martini perfect – sunt vii și imersive, evocând filmele clasice cu Sean Connery. Personajele secundare, precum gangsterul grotesc Scipio sau agentul CIA Reade Griffith, adaugă straturi de complexitate, transformând romanul dintr-un simplu thriller într-o meditație asupra loialității și trădării în lumea spionajului. Finalul, cu replica sa iconică, este un omagiu perfect, lăsând cititorul cu poftă de mai mult – exact cum ar fi vrut Fleming.

Dacă ești fan al seriei Bond sau pur și simplu iubești un roman de spionaj bine construit, „O veșnicie și încă o zi” este lectură obligatorie. Suspans la cote maxime, un erou magnetic și un stil narativ impecabil: Horowitz livrează un 9/10, un must-read pentru orice iubitor de aventuri cu miză înaltă. Disponibil la Editura RAO, merită fiecare secundă investită – o veșnicie de emoții într-o singură zi de lectură!

Advertisement