Dr. Thomas Neill Cream, născut pe 27 mai 1850 în Glasgow, Scoția, într-o familie prosperă de producători de unt, părea sortit unei cariere strălucite în medicină. A studiat la University of Edinburgh, unde a obținut diploma în 1877, apoi s-a mutat în Canada, unde a practicat medicina la Chicago. Însă, în ciuda aparențelor, mintea sa ascundea o perversiune mortală. Încă din primii ani, Cream a arătat semne de cruzime: a fost implicat în avorturi ilegale și în 1881 a fost condamnat pentru tentativă de crimă după ce și-a otrăvit amanta, Sarah Jane Hardie, cu stricnină. Eliberat în 1888 după o pedeapsă de 7 ani, Cream s-a întors în Anglia, unde a început adevărata sa campanie de teroare.
De-a lungul carierei sale sinistre, între 1891 și 1892, Dr. Cream a ucis cel puțin cinci persoane confirmate, toate prin otrăvire cu substanțe letale precum stricnina, antimoniu sau clorură de mercur. Victimele sale principale erau femei vulnerabile din cartierele sărace ale Londrei – prostituate, servitoare și iubite efemere pe care le aborda sub pretextul unor consultații medicale gratuite. Printre ele se numărau:
- Helen Donworth (noiembrie 1891): O prostituată de 20 de ani, otrăvită cu antimoniu într-un pahar de bere. Moartea ei agonizantă a stârnit primele suspiciuni.
- Ellen Swift (noiembrie 1891): O altă tânără de stradă, ucisă în aceeași manieră, la doar o săptămână distanță.
- Elizabeth May Smith (februarie 1892): O servitoare de 21 de ani, sedusă și otrăvită în camera ei din Westminster.
- Matilda Clover (octombrie 1892): O prostituată din Lambeth, a cărei moarte a fost inițial atribuită pneumoniei, dar autopsia a relevat stricnină.
- Alice Marsh și Emma Shrivell (octombrie 1892): Două prietene prostituate, ucise simultan cu o singură doză fatală.
Cream nu era un criminal obișnuit. După fiecare ucidere, el își asuma rolul de „investigator” pervers, trimițând peste 100 de scrisori anonime poliției Scotland Yard, ziarelor și chiar Prințului de Wales. În aceste misive scrise cu cerneală roșie, el acuza în mod fals persoane inocente – deseori evrei, politicieni sau doctori rivali – de crimele sale, atașând uneori fotografii sau mostre de otravă ca „dovezi”. De exemplu, după moartea Matildei Clover, a trimis o scrisoare lui Inspectorul Root: „Ai prins pe ucigașul Matildei Clover? Numele lui este W. H. Murray… Săpați în pivnița lui!”. Această obsesie pentru înscenare l-a transformat într-un suspect principal, iar greșelile sale filatelice (ștampilele poștale din Bournemouth, unde locuia) l-au demascat complet.
Arestat pe 13 octombrie 1892, Cream a fost judecat la Old Bailey. Deși a pledat nevinovat, probele – inclusiv mărturii și scrisori – l-au condamnat la spânzurare. Pe 15 noiembrie 1892, la închisoarea Newgate din Londra, cu 5.000 de martori adunați afară, Cream a urcat pe eșafod. În ultimele secunde, în timp ce funia i se strângea în jurul gâtului, a șuierat ironic: „I am Jack The…” – o confesiune incompletă care a declanșat zvonuri că ar fi fost Jack Spintecătorul. La 42 de ani, Doctorul Moarte a fost executat, punând capăt unei serii de crime care au șocat Imperiul Britanic și au inspirat numeroase cărți și filme.
Povestea lui Cream nu este doar una de crimă, ci de aroganță fatală: un intelectual care s-a spânzurat singur cu propriile minciuni. Astăzi, el rămâne un simbol al răului victorian, amintindu-ne că adevărata otravă poate veni de la cei în care avem cea mai mare încredere.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
