Dimineața se așterne blând peste Parcul Dumbrava, iar aerul poartă miros de frunze ude și promisiuni de aventură. La marginea orașului Călărași, acolo unde Dunărea își lasă ecoul în arbori, se deschide o poartă către o lume aparte – Grădina Zoologică, un spațiu în care copilăria, mirarea și natura se întâlnesc într-un pact tăcut.

Fondată în 1980, din visul unui inginer zootehnist cu nume de poveste – Gheorghe Tatavura –, grădina s-a născut nu ca o simplă colecție de animale, ci ca o pledoarie pentru viață. Astăzi, este a doua ca întindere din România, un teritoriu vast în care peste 90 de specii își duc traiul în tihnă, sub privirile curioase ale celor mici și mari.

Aleile largi, umbrite de arbori bătrâni, te poartă printre țarcuri și voliere, fiecare cu propria poveste. Aici, un tigru siberian își plimbă pașii cu o grație tăcută, acolo, un hipopotam plescăie leneș într-un bazin, iar mai încolo, un jaguar se strecoară printre frunze ca o umbră vie. Sunt animale venite din toate colțurile lumii, aduse prin schimburi internaționale, dar care par să fi găsit aici un echilibru, o liniște.

Pentru copii, locul e un tărâm fermecat. Râsetele lor se amestecă gălăgios cu răcnetele leilor, cu tropotul zebrelor și cu țipetele vesele ale maimuțelor. În hala păsărilor exotice, fluturii colorați dansează în aer, iar papagalii, cu glasuri stridente, par să le răspundă. Fiecare colț e o lecție de biologie transformată în joc, fiecare animal – o poveste spusă fără cuvinte.

Advertisement

Dar poate cea mai fascinantă atracție este “Aquaterrariumul”, o construcție recentă, ridicată cu sprijinul Primăriei. Aici, lumea subacvatică se dezvăluie în acvarii uriașe, unde pești exotici, reptile și crocodili par sculptați dintr-un vis tropical. În 2024, colecția s-a îmbogățit cu șapte noi exemplare, printre care specii rare, aduse prin colaborări cu alte grădini zoologice – dovadă că acest loc nu stă pe loc, ci crește, se transformă, respiră.

Grădina este administrată cu grijă de Direcția Municipală de Servicii Publice, iar spațiile de joacă, băncile umbroase și zonele de picnic o transformă într-un refugiu ideal pentru familii. Aici, educația ecologică se face firesc, fără didacticism, prin simpla prezență în fața vieții. Copiii învață despre conservare, despre respectul față de animale, despre fragilitatea echilibrului natural – nu din manuale, ci din întâlniri directe, autentice.

În zilele de sărbătoare, grădina devine vie. Intrarea liberă de Ziua Mondială a Inimii sau programul extins din vacanțele de primăvară (cum a fost cel din aprilie 2025, între 9:30 și 19:00) aduc valuri de vizitatori, dar și o energie aparte – o comunitate adunată în jurul mirării.

Și totuși, dincolo de atracții, de cifre și de evenimente, Grădina Zoologică din Călărași rămâne, în esență, un loc al întâlnirii. Întâlnirea dintre om și animal, dintre copil și necunoscut, dintre oraș și natură. Este o grădină cu fiare blânde, unde fiecare pas poate deveni o amintire, fiecare privire – o lecție de empatie.

Așadar, dacă pașii te poartă prin Călărași, lasă-ți o zi pentru această aventură. Nu vei găsi doar animale, ci și o parte din tine – cea care încă știe să se mire, să râdă, să privească lumea cu ochi larg deschiși.

Advertisement

Warblerul cu față neagră (Abroscopus schisticeps), cunoscut și sub numele de ciocănitoarea cu față neagră sau muscar cu față neagră, este o specie mică și vioaie de pasăre din familia Cettiidae (ciocănitoarele de tufișuri). Originara din regiunile montane ale Asiei de Sud și Sud-Est, această pasăre este apreciată de ornitologi pentru aspectul său contrastant și comportamentul activ, fiind un indicator al sănătății ecosistemelor forestiere umede. Deși nu este larg răspândită, prezența sa adaugă un strop de culoare și dinamism în pădurile dense unde trăiește.

Caracteristici fizice

Warblerul cu față neagră este o pasăre de mici dimensiuni, măsurând aproximativ 10-12 cm în lungime, cu o greutate de circa 8-10 grame. Penajul său este remarcabil prin contrastul puternic: capul și fața sunt de un gri închis spre negru, înconjurate de sprâncene galbene strălucitoare și o gât de un galben intens. Corpul superior este de un verde-gălbui, aripile prezintă accente verzi-galben, iar partea inferioară este predominant albă, curată. Ciocul subțire și ascuțit, de culoare închisă, este adaptat perfect pentru a căuta insecte în frunziș. Masculii și femelele au un aspect similar, cu diferențe minore în intensitatea culorilor, ceea ce face ca dimorfismul sexual să fie redus.

Habitat și răspândire

Această specie este endemică în Asia, fiind întâlnită în Bhutan, China (sudul țării, inclusiv Sichuan și Yunnan), India (nord-estul, inclusiv Himalaya), Myanmar, Nepal și Vietnam. Preferă pădurile umede subtropicale sau tropicale de la altitudini medii, între 1.500 și 2.700 de metri, dar poate coborî ocazional până la 600 de metri. Trăiește în medii dense, cum ar fi pădurile montane, tufișurile și zonele cu subarboret, unde vegetația bogată oferă protecție și hrană abundentă. Este o pasăre sedentară, non-migratoare, adaptată la condițiile locale fără a întreprinde deplasări sezoniere majore.

Comportament și hrană

Warblerul cu față neagră este extrem de activ și sociabil, adesea observat în stoluri mixte cu alte specii de păsări, precum warbleri sau fulvete. Caută hrana în straturile medii ale copacilor și tufișurilor, sărind rapid de pe o ramură pe alta pentru a prinde insecte în zbor sau a le extrage din frunze. Dieta sa este insectivoră, constând în principal din insecte mici, larve, păianjeni și ocazional semințe sau fructe mici. Zborul său este scurt și unduitor, iar vocalizarea – un cântec clar și ritmic, cu note înalte și trilioase – este folosită pentru a-și apăra teritoriul sau a atrage partenerul. Este o pasăre discretă, dar energică, care evită zonele deschise.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere are loc în perioada ploioasă, între mai și august, în funcție de regiune. Perechile își construiesc cuiburi mici, în formă de cupă, din ierburi, mușchi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri dense sau în frunzișul copacilor joși, la o înălțime de 1-3 metri de sol. Femela depune 3-5 ouă albe cu pete fine, pe care le cloceste timp de aproximativ 12-14 zile. Ambii părinți participă la hrănirea puilor, care părăsesc cuibul după circa 10-12 zile, dar rămân dependenți de adulți pentru încă o săptămână. Rata de supraviețuire a puilor este influențată de disponibilitatea hranei în sezonul umed.

Statut de conservare

Conform datelor recente, warblerul cu față neagră este clasificat ca fiind „puțin îngrijorător” (Least Concern) pe Lista Roșie a IUCN, datorită populației stabile și a distribuției relativ extinse. Totuși, amenințările includ defrișările pentru agricultură, extinderea urbanizării și schimbările climatice, care afectează habitatele montane. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea pădurilor din Himalaya și Indochina, prin rezervații naturale și programe de monitorizare a speciilor.

Curiozități

• Numele științific „schisticeps” provine din greacă și înseamnă „cap de șist”, referindu-se la culoarea gri-neagră a capului, asemănătoare rocii de șist.
• Este una dintre puținele specii de warbleri care formează alianțe temporare cu alte păsări pentru a se apăra de prădători, creând un sistem de alarmă colectivă.
• În Nepal, unde a fost descrisă inițial în 1847, este considerată un simbol al biodiversității himalayene, fiind observată în parcuri naționale precum Chitwan.

Ostroavele Dunării la Călărași: Oaze sălbatice ale Bărăganului

În inima Bărăganului, acolo unde Dunărea își desenează cursul cu o măreție tăcută, între kilometrii 300 și 425, fluviul își dezvăluie chipul sălbatic și poetic. Pe o întindere de 125 de kilometri, se înșiră ca niște nestemate cele zece ostroave majore, vegheate de Agenția pentru Protecția Mediului Călărași. Nu sunt doar insule de aluviuni, ci fragmente vii dintr-un poem natural, unde viața pulsează în ritmuri ancestrale. Georgescu, Albina, Haralambie, Ciocănești, Pisica (sau Tărmășan), Șoimul, Turcescu, Tiul, Cianul și Fermecatul – nume ce par desprinse dintr-un basm – adăpostesc o biodiversitate rară, fiind parte din siturile Natura 2000 și din rezervații protejate prin lege.

Aici, fluviul modelează peisaje de o frumusețe aproape mitologică: păduri de luncă se împletesc cu stufărișuri și canale leneșe, iar lumina se filtrează printre ramuri ca o rugăciune tăcută. Vegetația e dominată de plopi albi și negri, salcii pletoase, ulmi de luncă și stejari brumării, iar vița-de-vie sălbatică și lianele transformă unele ostroave în jungle temperate, unde timpul pare suspendat.

Comori ecologice în mijlocul apelor

Advertisement

Insulele variază ca dimensiune, de la câteva zeci la sute de hectare, și joacă un rol crucial în migrația, cuibăritul și iernarea păsărilor din bazinul dunărean. Ciocănești, Haralambie și Șoimul sunt declarate rezervații naturale, iar întregul ansamblu face parte din situl Dunăre – Ostroave. Fauna este uluitoare: peste 1.100 de specii de animale, de la nevertebrate la mamifere, de la amfibieni la păsări rare. Canalele interioare devin leagăne pentru reproducerea peștilor, iar insulele oferă adăpost mistreților, căprioarelor și chiar animalelor domestice ce traversează apele scăzute în anotimpurile calde.

Sanctuarul păsărilor rare

Ostroavele sunt un paradis pentru peste 150 de specii de păsări, multe dintre ele aflate sub protecție europeană. Pelicanul creț, cu anvergura sa impresionantă, șoimul dunărean, vulturul codalb, rața roșie, cormoranul mic, stârcii, egretele, pescărușii și chirele de baltă își găsesc aici refugiu. Anual, peste 21.000 de păsări migrează prin această zonă, legând ostroavele de Delta Dunării și de zonele umede din Bulgaria. Proiectele de conservare au adus platforme de cuibărit și păduri de plop alb, iar eforturile continuă, într-un dialog tăcut între om și natură.

Ostrovul Pisica: Tărmășanul fermecat

Dintre toate, Ostrovul Pisica – cunoscut și ca Tărmășan – se distinge printr-o frumusețe aparte. Cele 29 de hectare ale sale sunt acoperite de păduri dese, liane și viță-de-vie sălbatică, creând un decor aproape oniric. Situat în apropiere de comuna Dervent, la o oră de navigație de Călărași, insula adăpostește specii pe cale de dispariție: pescărelul albastru, silvii, scărițe și sticleți. Este un habitat conservat cu grijă, unde eroziunea naturală și variațiile apei păstrează un echilibru fragil și sacru.

Advertisement

Ecoturism și aventură în ritmul fluviului

Accesibile doar cu barca, ostroavele păstrează o sălbăticie autentică, oferind oportunități rare de ecoturism. Județul Călărași, străjuit de Dunăre și brațul Borcea, devine o destinație ideală pentru pescari, vânători, observatori de păsări și pasionați de cicloturism. Bărci cu vâsle și biciclete sunt oferite gratuit pentru explorare, iar trasee precum Cursa Dunării Călărășene atrag anual iubitori de natură. Brațul Borcea, cu plajele sale fine și pădurile subțiri, completează tabloul, oferind o evadare accesibilă dinspre București sau Constanța. Accesul este reglementat cu grijă, pentru a proteja echilibrul delicat al ecosistemului.

Provocări și protecție

Aceste oaze sunt vulnerabile în fața schimbărilor climatice, a variațiilor dramatice ale nivelului apei și a intervențiilor umane. Protecția lor, prin convenții internaționale și programe europene, este vitală pentru păstrarea biodiversității și a echilibrului întregului bazin dunărean. Monitorizarea continuă le transformă în martori tăcuți ai unei naturi care încă rezistă.

Ostroavele Dunării la Călărași nu sunt doar insule – sunt punți între om și sălbăticie, între prezent și mit. Aici, fluviul nu curge doar cu apă, ci cu povești. Fie că vâslești spre Ostrovul Pisica sau privești pelicanii din umbra unui plop, vei simți chemarea unei lumi în care natura își păstrează dreptul la poezie. Descoperă-le cu răbdare și respect, și vei pleca purtând în tine o tăcere care nu se uită.

Advertisement