Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ -2°C | Anul XI Nr. 548

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „Cazul Thomas Quick. Crearea unui ucigaș în serie” – de Hannes Rastam

Published

on

În universul thrillerelor nordice, realitatea depășește adesea ficțiunea, iar „Cazul Thomas Quick. Crearea unui ucigaș în serie”  reprezintă un exemplu șocant. Jurnalistul suedez Hannes Råstam, un maestru al investigațiilor premiate (inclusiv cu Golden Spade și Prix Italia), dezvăluie aici cel mai mare scandal judiciar din istoria modernă a Suediei: povestea lui Sture Bergwall, un pacient internat într-o clinică psihiatrică pentru criminali periculoși, care, sub pseudonimul Thomas Quick, a mărturisit peste 30 de crime brutale – ucideri, violuri și chiar canibalism – devenind „cel mai mare ucigaș în serie” scandinav. Între 1992 și 2001, Quick a fost condamnat de opt ori pentru asasinate comise în anii ’60, ’70 și ’80, bazându-se pe confesiuni extrase în sesiuni terapeutice intense, sub influența unor sedative puternice precum Antabuse și hipnoză.

Råstam, care a murit de cancer chiar după finalizarea manuscrisului, transformă această carte într-un documentar incisiv, împărțit în trei părți: prima explorează ascensiunea lui Quick ca fenomen media, a doua disecă erorile sistemului, iar a treia reconstruieste procesul de retractare a mărturiilor. Autorul a petrecut ani întregi analizând mii de pagini de dosare judiciare ascunse, interviuri cu Quick însuși (peste 40 de ore), procurori, psihiatri, polițiști și chiar psihanalista Margit Norell, care a orchestrat terapiile „de recuperare a memoriilor reprimate”. Ce iese la iveală este o cascadă de eșecuri: confesiuni fabricate sub presiune terapeutică, dovezi circumstanțiale ignorate (cum ar fi alibiuri solide sau lipsa urmelor ADN), și o credulitate orb a experților care au preferat spectacolul unei victime colective închise. Quick nu era un monstru, ci un om vulnerabil, cu istoric de abuzuri și dependențe, manipulat de un sistem care dorea cu disperare să rezolve crime nerezolvate – de la dispariția unui băiat de 11 ani în 1980 la uciderea unui diplomat olandez în 1988.

Stilul lui Råstam este riguros și sobru, ca un bisturiu: evită senzaționalismul, concentrându-se pe detalii factuale care te lasă mască. De exemplu, el demonstrează cum Quick descria scene de crimă cu erori flagrante (locuri greșite, victime confuze), iar „dovezile” – precum un cuțit găsit în pădure – se dovedesc a fi coincidențe absurde. Cartea nu e doar o demolare a cazului Quick, ci o critică la adresa psihanalizei speculative și a justiției suedeze, care a permis opt condamnări fără probe fizice solide. Rezultatul? Toate verdictele au fost anulate între 2008 și 2013, iar Råstam devine eroul care a declanșat această revizuire, transformând un mit în rușine națională.

Această lectură te confruntă cu fragilitatea adevărului: cum un sistem presupus infailibil poate crea un monstru din nimic? Este esențială pentru pasionații de true crime, dar și pentru oricine se întreabă despre limitele memoriei și justiției. Nu e ușoară – te face să te simți complice la o eroare colectivă –, dar e un triumf al jurnalismului care obligă la reflecție profundă.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Recomandări de carte

Recomandare de carte -„Ordinul” de Daniel Silva

Published

on

Daniel Silva livrează un thriller bine construit, cu ritm alert și intrigă solid ancorată în realitățile Vaticanului. Gabriel Allon, maestrul restaurator și spion israelian, se află în vacanță la Veneția cu familia când moartea subită a papei Paul al VII-lea îl cheamă înapoi în acțiune. Chemat de arhiepiscopul Luigi Donati, prieten vechi, Gabriel descoperă indicii care sugerează asasinat, nu infarct.

Ancheta îl poartă în miezul unei conspirații orchestrate de Ordinul Sfânta Elena – o societate secretă catolică reactionaryă, legată de extrema dreaptă europeană. Aceștia urmăresc să preia controlul papalității în timpul conclavului și să readucă idei antisemite vechi. Cheia cazului este o evanghelie pierdută a lui Pilat din Pont, un document care ar putea schimba radical percepția asupra responsabilității istorice pentru moartea lui Iisus.

Silva îmbină abil suspansul clasic cu teme sensibile: prietenia, credința, antisemitismul și influența politică în Biserică. Personajele sunt conturate clar – Gabriel rămâne lucid și eficient, Donati loial și curajos – iar decorurile romane și vaticane sporesc atmosfera. Finalul rezervă o întorsătură surprinzătoare, tipică autorului.

Cartea se citește rapid, ține cititorul în priză și confirmă măiestria lui Silva în genul intrigilor internaționale. Recomandată iubitorilor de thrillere inteligente, cu încărcătură istorică și morală.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte – „În linie dreaptă” – de Jeffrey Archer

Published

on

„În linie dreaptă” este un thriller politic clasic, dar extrem de eficient. Urmărește cariera fulminantă a unui tânăr ambițios care urcă treaptă cu treaptă în ierarhia politică britanică, folosind orice mijloc – de la minciuni sofisticate până la alianțe periculoase.

Personajul principal, Raymond Gould, este inteligent, calculat și lipsit de scrupule atunci când e nevoie. Archer construiește un portret convingător al unui om care vrea totul: putere, influență, recunoaștere – și e dispus să plătească prețul. Pe măsură ce avansează, cititorul devine martor la transformarea treptată a ambiției în obsesie.

Stilul e sec, direct, fără digresiuni inutile. Capitolele scurte și cliffhangerele dese țin pagina întoarsă. Dialogurile sunt tăioase, iar intriga avansează în linie dreaptă, exact cum promite titlul – fără ocolișuri inutile, dar cu suficiente întorsături încât să nu te plictisești.

Punct forte: realismul crud al mecanismelor politice și al ipocriziei din culise. Punct slab: personajele feminine sunt cam schematice, servind mai mult intrigii decât având profunzime proprie.

Advertisement

Dacă îți plac romanele care combină ritmul alert cu o doză sănătoasă de cinism față de politică și putere, „În linie dreaptă” livrează exact ce promite: o lectură rapidă, tensionată și deloc subtilă. Perfectă pentru serile în care vrei să uiți de lume și să urmărești cum un om inteligent se autodistruge cu eleganţă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Recomandări de carte

Recomandare de carte -„Ultima după-amiaza a lui Seneca” de Marianne Jaegle

Published

on

„Ultima după-amiaza a lui Seneca” este un roman scurt, tăios, care urmărește ultimele ceasuri din viața filozofului stoic, după ce Nero i-a trimis ordinul de sinucidere. Marianne Jaeglé nu face biografie romanticată și nici prelegere de istorie. Alege să stea aproape de piele: respirația grea, gândurile care se sparg, gesturile mici, ultimele priviri către soție, sclavi, grădină.

Textul curge lent, aproape fără dialog, cu propoziții scurte care taie ca un cuțit bine ascuțit. Nu există mare dramatism exterior – crizantemele continuă să crească, vinul stă în cupă, sângele curge cuminte în lighean. Tocmai această economie creează tensiunea maximă. Seneca nu e un erou care tună împotriva tiranului; e un bătrân obosit care încearcă să moară demn, dar trupul îl trădează, iar mintea i se risipește în frânturi.

Cartea impresionează prin ceea ce lasă nespus. Nu ni se explică stoicismul, nu ni se ține lecția morală. În schimb, simțim greutatea inevitabilului, fragilitatea controlului, ridicolul și măreția simultană a omului care știe că totul se termină.

Un text care rămâne în minte ca o rană fină: discretă, dar adâncă. Pentru cine apreciază proza precisă, fără podoabe inutile și cu greutate filozofică ascunsă în gesturi obișnuite – lectură aproape obligatorie.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading