La doar câțiva kilometri de Călărași, în mijlocul Dunării, se ascunde un loc care pare desprins din alt timp: insula Păcuiul lui Soare. Învelită în stuf, tăcută și sălbatică, insula găzduiește ruinele cetății bizantine Vicina, ridicată în jurul anilor 971–976, una dintre cele mai vechi fortificații de pe teritoriul României.
Ajungi aici doar cu barca, iar drumul face parte din farmecul locului. Pe măsură ce te îndepărtezi de mal, peisajul devine tot mai liniștit – o lume de ape, păsări și ecouri vechi. Când pui piciorul pe insulă, pare că ai intrat într-un muzeu natural, deschis sub cerul liber.
Cetatea Vicina – urma Bizanțului pe Dunăre
Ruinele de pe Păcuiul lui Soare sunt tot ce a mai rămas din Vicina, un centru bizantin care a fost, în Evul Mediu, și reședință mitropolitană. Istoricii spun că, înainte de mutarea la Cetatea Albă, aici ar fi funcționat Mitropolia Vicinei, locul unde se formau și slujeau preoți trimiși până în Dobrogea și sudul Dunării.
Zidurile groase, ciobite de timp, poartă și astăzi urme de meșteșug bizantin. Când atingi piatra, simți parcă o legătură directă cu lumea de acum o mie de ani – o lume în care Dunărea era autostradă imperială, iar insula, un bastion al creștinătății în fața stepelor.
O aventură pentru cei care iubesc liniștea
O vizită pe insulă e o mică aventură. Nu există trasee turistice, indicatoare sau chioșcuri – doar natură pură și istorie nestrămutată. Barca se poate închiria din localitățile apropiate (Ostrov, Borcea, Călărași), iar accesul depinde de nivelul apei și de vreme.
Cel mai bine e să mergi cu un ghid local sau cu un pasionat de arheologie, pentru că fiecare piatră are o poveste. De la ruinele zidurilor până la fragmentele de ceramică scoase la lumină de ploi, locul respiră istorie în forma ei brută.
Natură și liniște cât vezi cu ochii
Pe insulă, timpul pare că stă pe loc. Dunărea curge lent, pelicanii planează deasupra apei, iar vântul adie prin stuf. E genul de tăcere care nu apasă, ci vindecă. Dacă prinzi o zi senină, lumina se joacă pe zidurile vechi, iar totul capătă o aură ireală, ca într-un vis vechi bizantin.
Nu e o destinație turistică în sensul clasic – nu vii aici pentru confort, ci pentru trăirea unei povești autentice. E un loc care te provoacă să asculți, să respiri mai lent, să te întrebi cine a fost aici înaintea ta.
De ce merită să o vezi
Pentru că e unică, pentru că nu multe locuri din România îți oferă o legătură atât de directă cu trecutul bizantin, pentru că e un colț de liniște rar, unde apele Dunării ating piatra istoriei.
Așa e Păcuiul lui Soare: discret, misterios, dar plin de viață. O insulă care nu caută atenția – ci o oferă celor care știu să o descopere.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.