Toucanetul cu cioc de pete (Selenidera maculirostris) este o pasăre fascinantă din familia Ramphastidae, cunoscută pentru aspectul său colorat și adaptările unice la mediul tropical. Această specie, cu o lungime de aproximativ 33-35 de centimetri și o greutate între 140 și 200 de grame, este endemică pentru regiunile din sud-estul Americii de Sud, inclusiv sud-estul Braziliei, estul Paraguayului și nord-estul Argentinei (provincia Misiones). Preferă pădurile umede de câmpie, pădurile secundare și marginile formațiunilor de savană cerrado, unde trăiește în principal în stratul mediu al copacilor, evitând solul și zonele deschise.
Aspectul său distinctiv îl face ușor de recunoscut: penajul superior este verde măsliniu, cu pene de zbor și coadă având vârfuri castanii, iar zona din jurul ochilor este acoperită de piele goală de un albastru intens. Partea inferioară a corpului este galbenă cu nuanțe roșiatice, iar ciocul mare și curbat – gri-palid cu pete negre distinctive – reprezintă trăsătura definitorie, de unde și numele comun. Există un dimorfism sexual clar: masculul are capul, gâtul și pieptul negre, cu o nuanță aurie pe ceafă, în timp ce femela prezintă capul și pieptul maro-castaniu, oferindu-i o camuflare mai bună în mediul împădurit. Aceste diferențe ajută la identificarea sexelor și contribuie la strategiile de supraviețuire.
Dieta toucanetului cu cioc de pete este predominant frugivoră, bazată pe fructe moi de la specii precum palmierii Euterpe edulis sau arbori din genurile Hyeronima și Virola. Folosește ciocul său puternic pentru a culege și a înghiți fructele întregi, contribuind astfel la dispersarea semințelor în ecosistem – un rol esențial în regenerarea pădurilor. Ocazional, completează meniul cu insecte, ouă de alte păsări, șopârle mici sau chiar pui de păsări, mai ales în sezonul de reproducere. Este o specie arboricolă, activă în timpul zilei, adesea observată solitară, în perechi sau în grupuri mici familiale, mișcându-se discret prin coronament.
Perioada de reproducere variază regional: din septembrie până în februarie în Brazilia și din decembrie până în iunie în Paraguay. Perechile monogame își construiesc cuiburi în cavități naturale ale copacilor morți sau în găuri de ciocănitori abandonate, la înălțimi de 5-15 metri. Femela depune 2-4 ouă albe, iar ambii părinți participă la incubație (aproximativ 16 zile) și la hrănirea puilor cu fructe regurgitate și proteine animale. Puilor le ia circa 6 săptămâni să părăsească definitiv cuibul, iar rata de supraviețuire depinde de disponibilitatea hranei și de absența prădătorilor precum șerpii sau păsările răpitoare.
Vocalizările sale sunt simple, constând în sunete guturale precum “gronk” sau “krruk”, repetate în serie, folosite pentru comunicare teritorială sau în dueturi între parteneri. Deși nu este migratoare, se deplasează local în căutarea resurselor fructifere.
Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), specia este clasificată ca “Preocupare Minoră” (Least Concern) datorită arealului relativ extins, dar populația este în declin din cauza defrișărilor masive din Pădurea Atlantică – habitatul său principal, redus la doar 12% din suprafața originală. Amenințări suplimentare includ fragmentarea pădurilor, vânătoarea și comerțul ilegal cu animale sălbatice. În zone urbane precum São Paulo, observații recente indică adaptare la parcuri și grădini, dar conservarea necesită eforturi precum reîmpădurirea și protejarea rezervațiilor (ex. Parcul Național Iguazu). Observațiile cetățenești prin aplicații ca eBird sau iNaturalist ajută la monitorizare, subliniind importanța educației și a ecoturismului responsabil.
Toucanetul cu cioc de pete reprezintă un exemplu viu al biodiversității tropicale, jucând un rol cheie în lanțul trofic și în dispersarea plantelor. Protejarea sa nu doar salvează o specie, ci contribuie la echilibrul întregului ecosistem, amintindu-ne de fragilitatea naturii în fața intervențiilor umane.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.