„Diavolul din Orașul Alb: Crimă, magie și nebunie la Târgul care a schimbat America” este o capodoperă a non-ficțiunii narative, scrisă de Erik Larson în 2003, care împletește cu măiestrie istoria triumfătoare a arhitecților americani cu ororile unui ucigaș în serie. Bazată pe evenimente reale din Chicago-ul anilor 1890, cartea alternează între eforturile eroice ale lui Daniel H. Burnham – arhitectul principal al Expoziției Mondiale Columbiene din 1893, numită „Orașul Alb” pentru clădirile sale strălucitoare din ipsos – și faptele cumplite ale lui H.H. Holmes, primul ucigaș în serie modern din America, care a folosit haosul târgului drept teren de vânătoare.

Larson, un maestru al reconstituirii istorice, transformă faptele seci în pagini captivante, aproape ca un film. Pe de o parte, urmărim lupta lui Burnham și a echipei sale – incluzându-l pe Frederick Law Olmsted, creatorul parcurilor urbane – care, în ciuda grevelor, incendiilor și intrigilor politice, ridică un oraș utopic din mlaștină, aducând inovații precum liftul cu abur și electricitatea pe scară largă, schimbând pentru totdeauna peisajul urban mondial. Pe de altă parte, Holmes, un farmacist fermecător și escroc genial, construiește un hotel-labirint cu camere fără ieșire, pasaje secrete și un crematoriu, unde atrage victime – în special tinere venite la târg – și le face să dispară, posibil până la 200 de persoane, profitând de lipsa de supraveghere a epocii.

Punctul forte al cărții este contrastul izbitor: lumina orbitoare a progresului american, cu figuri istorice precum Buffalo Bill sau Thomas Edison apărând în treacăt, față în față cu întunericul psihopat al lui Holmes, descris cu precizie jurnalistică, dar fără exagerări inutile. Larson folosește surse autentice – jurnale, ziare, documente oficiale – pentru a recrea scene vii, de la balurile târgului la autopsiile suspecte, oferind o lecție subtilă despre cum ambiția umană poate naște atât măreție, cât și monștri.

Deși unii critici, precum cei din Newsweek, au notat că pasajele despre crimele lui Holmes includ elemente speculative din cauza dovezilor limitate, acestea nu diminuează impactul general. New York Times o descrie ca „reală și plină de viață”, iar Kirkus Reviews subliniază conflictul inevitabil „între bine și rău, lumină și întuneric”. Este o lectură esențială pentru pasionații de istorie și povești cu crime adevărate, care te captivează cu un amestec de uimire și fiori – o dovadă că realitatea poate întrece ficțiunea.

Advertisement

În micuța așezare de pe plaja Tasmaniei, unde valurile mării șoptesc secrete vechi și stâncile ascund umbre din trecut, Jane Harper ne invită într-o lume în care supraviețuirea nu înseamnă doar a rămâne în viață, ci a purta greutatea vinovăției ca pe un lanț invizibil. „Supraviețuitorii”, cel de-al patrulea roman al autoarei australiene, publicat în 2021 și tradus în română la Editura Trei, este o meditație subtilă asupra traumelor care ne definesc, împletită cu suspansul clasic al unui thriller psihologic.

Povestea îl urmărește pe Kieran Elliott, un tânăr care se întoarce după doisprezece ani în Evelyn Bay, orașul natal marcat de o tragedie colectivă: o furtună devastatoare care a înghițit vieți și a lăsat în urmă fantome vii. Sosirea lui coincide cu o nouă crimă – dispariția și moartea brutală a unei tinere turiste –, un eveniment care redeschide răni nevindecate și scoate la iveală minciuni îngropate sub straturi de tăcere comunitară. Fără a dezvălui spoilere, Harper construiește o narațiune duală, alternând între prezent și flashback-uri, care explorează teme profunde precum moștenirea familială, loialitatea față de prieteni și modul în care un singur moment de neglijență poate remodela destine întregi.

Ce face „Supraviețuitorii” memorabil nu este neapărat ritmul alert – deși finalul devine febril și tensionat, cu scene de o intensitate care îți taie respirația, precum cele din peșterile stâncoase scăldate în lumina slabă a lanternelor –, ci portretul nuanțat al personajelor. Kieran, cu demonii săi interiori și cu rolul de tată recent, devine un narator empatic, dar imperfect, prin care cititorul simte pulsul unei comunități închise, unde turiștii sunt bineveniți doar cât timp nu sapă prea adânc în istoria locală. Harper, fost jurnalist cu un ochi ascuțit pentru detaliu, excelează în evocarea peisajului: marea furioasă, plajele izolate și aerul sărat care poartă miros de regret devin personaje în sine, amintind de influențele goticului australian din romanele sale anterioare, precum „Arșița” sau „Forța naturii”.

Totuși, cartea nu e lipsită de umbre. Unele fire narative – suspiciunile direcționate spre aproape fiecare locuitor – pot părea prea multe, creând un sentiment de redundanță în prima jumătate, iar rezoluția, deși satisfăcătoare, lasă un gust de incompletitudine, ca un val care se retrage prea brusc. Spre deosebire de ritmul incandescent din „Arșița”, aici accentul cade mai mult pe introspecție, ceea ce o face mai puțin „explozivă” și mai potrivită pentru cititorii care apreciază thriller-urile literare, nu doar cele de acțiune pură.

Advertisement

Cu o medie de 3.6/5 stele pe Goodreads (bazată pe mii de recenzii), „Supraviețuitorii” este lăudat pentru atmosfera sa sufocantă – Stephen King însuși a numit-o „cel mai bun roman al lui Harper până acum”, subliniind scenele care „îți îngheață sângele” – și criticat ocazional pentru un ritm mai lent. În română, traducerea Alunitei Voiculescu păstrează prospețimea dialogurilor și tensiunea subtilă, făcând volumul accesibil și captivant pentru publicul local.

Dacă ești fan al lui Tana French sau Gillian Flynn, acest roman îți va oferi nu doar un mister de descifrat, ci și o reflecție asupra supraviețuirii emoționale. O lectură care te face să privești cu alți ochi spre propriile tale „furtuni” din trecut – recomand cu căldură, mai ales pe plajă, sub un cer înnorat.

Mark Billingham, fost comedian și scenarist britanic, erupe pe scena literaturii polițiste cu „Fără scăpare” (ediția în română a romanului de debut Sleepyhead, primul din seria cu detectivul Tom Thorne), publicat inițial în 2001 și relansat recent la Editura Niculescu. Această carte nu este doar o intrare promițătoare în genul thriller-ului criminal, ci o explozie de originalitate care redefinește coșmarul unui asasinat: ce ar fi dacă ucigașul nu vrea să te omoare, ci să te lase în viață, dar prizonier în propriul corp? Billingham transformă această premisă înfricoșătoare într-o narativă care te ține captiv de la prima pagină, amestecând suspans psihologic intens cu umor negru și un erou imperfect care devine instant clasic.

Acțiunea se petrece în Londra contemporană, unde un criminal în serie lovește cu o metodă diabolică: seduce femei singure, le ademenește cu șampanie amestecată cu sedative, apoi le induce un accident vascular cerebral prin manipularea precisă a punctelor de presiune de pe cap și gât. Primele trei victime mor, dar a patra – Alison Willetts, o femeie obișnuită prinsă în haosul propriei rutine zilnice – supraviețuiește. Locked-in syndrome-ul ei o transformă într-un martor mut, conștientă de tot ce se întâmplă în jurul ei, dar incapabilă să comunice sau să se miște. Ea devine cheia enigmei, dar și un simbol al ororilor psihologice pe care Billingham le disecă cu o precizie chirurgicală.

La conducerea investigației este detectivul inspector Tom Thorne, un personaj care iese imediat în evidență prin complexitatea sa: rebel, sarcastic, marcat de traume personale (inclusiv un trecut care îl bântuie prin flashback-uri tulburătoare), Thorne navighează prin birocrația absurdă a Poliției Metropolitane cu un cinism amuzant, dar profund uman. Nu este un erou hollywoodian infailibil – greșelile sale, dependența de country music și confruntările cu superiorii îl fac relatable, amintind de figuri ca Jack Reacher sau chiar de detectivii lui Ian Rankin. Billingham, cu background-ul său în comedie, injectează dialoguri vii și momente de umor sec care alină tensiunea, fără a submina gravitatea cazului. Perspectiva narativă alternează subtil între Thorne, victime și chiar umbrele criminalului, creând un ritm alert plin de răsturnări neașteptate.

Ce ridică „Fără scăpare” deasupra multor thrillere de serial killer este originalitatea: în loc de gore gratuit sau clișee spectaculoase, Billingham explorează frica interioară, izolarea și limitele medicinei legale. Temele sociale – violența domestică subtilă, presiunea asupra forțelor de ordine și vulnerabilitatea femeilor în spații urbane aparent sigure – sunt țesute organic în intrigă, făcând cartea nu doar distractivă, ci și provocatoare. Criticii internaționali au salutat debutul: Publishers Weekly îl numește „briliant conceput și superb complotat, cu personaje complexe și un final șocant”, iar Sunday Times îl plasează în topul thrillelelor britanice. Pe Goodreads, media de 3.8/5 reflectă un consens: un plot inovator care te face să răsfoiești paginile compulsiv, deși unii cititori avertizează că descrierile medicale și violența pot fi deranjante.

Advertisement

În ediția română de la Niculescu, traducerea capturează fidel tonul sec al lui Billingham, făcând accesibilă această capodoperă fanilor genului din România. Dacă ești nou în seria Thorne (care numără acum peste 15 volume), „Fără scăpare” este poarta perfectă – un roman care te avertizează că uneori, supraviețuirea este cea mai crudă pedeapsă.